La aproape 30 de ani de la debutul meu ca solistă a Filarmonicii de Stat Arad, vă propun o punte peste timp și revin pe meleagurile natale, dar de această dată în calitate de profesor. Îmi amintesc cu mare emoție prima colaborare cu orchestra Filarmonicii arădene, avându-l la pupitrul dirijoral pe maestrul Dorin Frandeș.
Mi-au adus mai multe perne pentru scaun, nu eram suficient de înaltă pentru a ajunge lejer la claviatură; tatăl meu era violinist într-o orchestră din Germania și primise doar 3 zile libere să vină acasă. Mi-am dorit din tot sufletul să fie tata concert maestru, așa că a împrumutat vioara și arcușul de la domnul Șimonca, iar smokingul de la domnul Varadi. Maestrul Frandeș mi-a zâmbit și m-a invitat pe scenă, iar zâmbetul meu a venit, ca răspuns, după ce mi-am văzut tatăl la primul pupitru (moment imortalizat și de fotograf în unica poză pe care o am de la acel concert). Concertul a fost prezentat de stimatul domn avocat Silviu Rațiu, fost primar al orașului, dovadă a implicării în cultura arădeană, la acea vreme, a personalităților orașului Arad, din diverse domenii de activitate. Eram cea mai mică dintre cei patru soliști, împlinisem 9 ani de o lună, motiv pentru care am cântat prima, Rondo în Sol Major de J.Ch.Bach. Au urmat Doriana Caciora, Carol Stettner (cunoscuți muzicieni arădeni) și marele violonist Alexandru Tomescu, din București. După acel concert, am avut multiple colaborări cu orchestra Filarmonicii arădene, aproape anual, și de fiecare dată, alături de mama și doamna profesoară Lucia Pârvănescu, aflate cu mine în culise, maestrul Dorin Frandeș îmi cunoștea cel mai bine emoțiile. Cu un calm deosebit, cu căldură în privire, mă invita să pășesc pe scenă și să ”zusammen musizieren” (”facem muzică împreună”, cum spun nemții) interpretând concertul de J. Haydn, apoi W.A.Mozart La major kv 414, Mendelssohn-Bartholdy concertul numărul 1 în sol minor, Eduard Grieg concertul în la minor, Fr. Liszt concertul numărul 1 în Mi bemol Major și L.van Beethoven concertul numărul 4 în Sol Major.
Acum, la 30 de ani de la debut, rolurile s-au schimbat, eu voi fi în culise, tata în sală
în calitate de profesor al violonistei Anamaria Joldea, care va interpreta Mendelssohn-Bartholdy concertul pentru vioară și orchestră, maestrul Frandeș ne va susține din public, iar pe scenă, acompaniată de orchestra Filarmonicii de Stat Arad, își va face debutul pianista Nina Carstens. La numai 9 anișori, pe care i-a implinit cu câteva zile în urmă, Nina va interpreta Rondo în Sol Major de J.Ch.Bach, marți, 28 februarie, în cadrul Tribunei Tinerelor Talente. Nina este un copil frumos, educat, inteligent și talentat, cu o poveste interesantă. S-a născut pe 12 februarie 2008 în Corea de Sud, in Seul. Mama este inginer de protecție a mediului înconjurător, iar tatăl ei este ofițer în Armata Statelor Unite ale Americii. Ambii părinți au avut parte de educație muzicală, tatăl a urmat cursuri de pian timp de 7 ani, iar mama a facut 4 ani de violoncel și teoria muzicii. Născută în Coreea, mama fiind româncă și tatăl american, Nina locuiește de câțiva ani în Germania, la Wiesbaden, unde urmează cursurile școlii germane Campus-Klarenthal. Vorbește română, germană și engleză, si este mereu interesată să învețe și alte limbi străine, să afle despre alte culturi, pe care acum le știe doar din cărți. Este un copil generos, îi place să se joace cu copiii, indiferent de proveniența lor, este pasionată de animale, mai ales de cai, schiază și înoată (inclusiv participări în competiții sportive de înot și schi finalizate cu obținerea unor medalii) și este mereu plină de energie. Având un pian în casă, și-a arătat interesul pentru instrumentul cu clape încă de la vârsta de 3-4 ani. Pentru Nina pianul este o formă de exprimare: „cânt mai domol când sunt mai obosită sau mă gândesc la ceva, dar cânt cu viață când sunt voioasă” spune ea. Bunica din partea mamei, o prezență constantă în viața Ninei, contribuie atât la sporirea cunoștiințelor de limbă română, cât și a păstrărstabilii dacă poate începe orele de pian, mi-a dansat și mi-a cântat „Alunelul”.
M-a făcut să lăcrimez de emoție, de bucurie, și a reușit din prima clipă să-mi intre în suflet. Nina își petrece vacanțele de vară în România, unde se joacă cu copiii din zona în care locuiește bunica. Atât ea, cât și părinții ei iubesc România și apreciază ospitalitatea oamenilor, simțul umorului, interesul sporit ii tradițiilor și obiceiurilor românești.
Când eu am cunoscut-o pe Nina, la primul interviu,
pentru artă, mai prezent de altfel decât în alte țări în care au locuit, mâncarea tradițional românească gustoasă, marea cu valurile ei și muntii cu brazii cei înalți… Părinții Ninei nu vin la Arad doar cu un copil deștept și talentat, care cântă frumos la pian, ci vin ca o familie care îndrăgește sincer România. M-a întristat puțin gândul că Nina nu va avea posibilitatea de a concerta în sala Palatului Cultural datorită renovărilor, dar nimic nu este întâmplător. Această fetiță se simte „ca acasă” în preajma uniformelor militare, datorită profesiei tatălui, iar Casa Armatei poate să-i ofere acest sentiment familial și familiar. Ca deținător al celei mai frumoase săli de concerte din România, Bucureștiul este pe primul loc. Prin profesionalismul celor implicați în renovarea Palatului Cultural, prin dragostea și respectul pentru orașul nostru, nutresc speranța ca Aradul să-și păstreze locul secund odată cu finalizarea lucrărilor, iar din stagiunea următoare, muzicienii arădeni, membrii ai orchestrei și ai corului, dar și publicul lor, să se întoarcă acasă.
Este de lăudat îndelunga colaborarea dintre Filarmonica de Stat Arad și Colegiul de Arte „Sabin Drăgoi”,
eu fiind martor din anul 1987, perioadă în care nici liceul nu era reînfințat, iar elevii, muzicieni în devenire, învățau și studiau la Școala generală 19. Acest tip de învățământ, precum cel de la Colegiul de Arte, unde ai parte de profesori calificați la toate materiile de specialitate, pe lângă cultură generală, ar trebui poate mai intens susținut și apreciat. Țări cu potențial economic mai mare decât al României nu oferă acest tip de învățământ gratuit, iar copii talentați, ai căror părinți nu dispun de resurse financiare „serioase” nu au acces la o educație profesionistă în domeniul artelor. De asemena, m-aș bucura ca aceaste concerte din cadrul Tribunei Tinerelor Talente să aducă în sală cât mai mulți oameni, în special familii cu copii. Uitându-mă pe afișele mai vechi, aceste concerte au fost inițial gândite ca și concerte dedicate copiilor și organizate în preajma datei de 1 Iunie. Și dacă suntem în februarie, sau martie, este un bun prilej de a planta în inima copiilor interesul față de muzică prin aceste concerte în care „copiii cântă copiilor”.
Vă invităm și vă așteptăm marți, 28 februarie, ora 19.00, în Arad, la Tribuna Tinerelor Talente organizată la Cercul Militar Arad.
