Miercuri, 15 februarie, ziua în amiaza mare, la ceasul 13 patronat de „zeul Ghinion”, în a doua zi de „Sfântul Valentin al îndrăgostiților” deci (cunoscută în folclorul urban ca „ziua cu bătaia”… foștii îndrăgostiți știu de ce), inevitabilul prefațat de multe sms-uri de amenințare și șantaj trimse pe privat, isterii de alcov, plus lacrimi și suspine, s-a produs: Gore l-a bătut pă Mitu (vezi video).
Personaje și premise
Gore al nostru seamănă bine cu personajul din balada lui Mărgineanu (ăștia toți seamănă-ntre ei, „ca două picături de pepsi”… cum zice o butadă rasistă): e șmecher, bazat pă frații lui, ciumeg de dă pe-afară, „este invidiat de fraieri pentru că are bani, mașini de lux, femei frumoase și trăiește după fusul orar american” – cum a lăsat scris, Doamne iartă-l (că are pentru ce), Ghiță Beleiu, în birou la Dan Ilarie, când l-a pus să definească „ce-i ăla interlop”. Doar că aici, la Arad, e băiețaș de Metalcomp, iar în balada citată, din Chitila… diferențe infime.
Mitu al nostru, de asemenea, seamănă-leit cu Mitu din baladă (seamănă cu orice mit din cântecele de inimă albastră și telenovele): fost polițist la mascați, plecat pe motiv de „am mai mulți bani, plus liniște, dacă stau acasă”, nu demult moștenind un „mic imperiu” pe Ștrandul Neptun, momentan, îndrăgostit-lulea de fosta mândră a lu Gore… asta fiindu-i toată ocupația. Considerat nu cine știe ce șmecher, dar nici vreun fraier, de (foștii) colegi, tolerat la majoritatea meselor pentru că e „băiat bun”… în curs de ratare dintr-un motiv sau altul, resemnat.
„Mucenica la Higiena” din mangleală e, la rându-i, „fata visurilor” oricărui băiețaș gen: aranjată, tunată, ambetată, încercând să se rupă, cumva-cumva, de „anturaj”, discret alfabetizată, distrusă sentimental – numa bună de luat acasă… dacă vrei să-ți ia foc casa.
Fapta și spectacolul
Când Gore l-a văzut pe Mitu pe stradă era (loogiic!) în mașină – dar ăsta a fost nu un impediment, ci o provocare pentru „bazatul” de la Metalcomp să dea peste el cu roțile, pe trotuar, după care să-i dea omor. Unii – bătăușii clasici – ar zice că asta-i o lașitate: să-i dai perversă cu mașina și după aia să te cațeri pe el cu pumnii și picioarele… nu e pe „pe legea veche”, dar majoritatea ciumegilor contemporani ar opina că „așa de face acum, man… lumea-i perversă și tre să fii sigur când i-o tragi la dujman”: strada nu-i ca ringul, p@ula nu știe carte și interlopul nu-i sportiv – să fie clar!
Bătaia a ajuns și în presă – un „ocular” de la fața locului având suficient curaj încât să facă o poză cu telefonul (când combatanții erau cu spatele) și s-o trimită „unde trebuie”… așa că probe ar fi, ele… martori, câcălău… înregistrări video pe camerele Primăriei, Băncii Naționale etc. – și pe HD, dacă ți le trebuie cu adevărat, am înțeles că și certificat medico-legal (sau nu?).
Efectul și concluziile
La lege – în ordinea firească de idei (că doar trăim într-o țară în care legea e respectată, nu?!:)), scrie că fapta asta se încadrează la infracțiunile de Ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice (art. 321, Cod penal: de la 2 la 7 ani) – pentru care nu e necesară nicio plângere, organele de poliție sesizându-se din oficiu – și Lovirea sau alte violenţe (art. 193: închisoare de la 6 luni la 5 ani sau amendă) – cu specificația că acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Doar că fostul polițist – cum probabil vă așteptați – nu vrea să depună plângere pe articolul 193 C.p. pentru că… nu vrea să depună plângere. E greu, frate, să depui o plângere împotriva cuiva de la Metalcomp… din cauză că e greu să depui o plângere împotriva cuiva de la Metalcomp. De asemenea, Poliția nu se sesizează pe art. 193… din exact același motiv din care n-o face nici victima: de frică. Și de jenă – că nu poți să le faci dosar la ăia de-ți dau bani de (și din!) țigări…
De unde se poate extrage, nu pentru prima oară (și nici pentru ultima… să fim realiști) faptul că, în Aradul ăsta, Metalcompu-i mai tare decât Poliția.
