Ceea ce se întâmplă cu și la Hotel Moneasa este un fel de meci de box cu un rezultat previzibil doar dacă pornești de la premisa simplistă că în colțul roșu al ringului se află Nicoară Creț, din Câmp-Vașcău, județul Bihor, 76 de ani, fost director la Vinalcool Arad, fost deputat în Parlamentul României, fost patron al Hotelului Moneasa când „rupea tot banul” din zonă și mare naționalist, niciodată în atenția organelor de cercetare penală cu vreun dosar, iar în colțul negru Bogdan Hristescu, 31 de ani, din Drăgășani- Vâlcea, fost condamnat penal pentru că și-a răpit propriul copil din brațele mamei care făcea prostituție în Italia și care îl „câștigase” prin sentința de divorț (astăzi desființată, iar copilul recuperat).
„Câștigă Nicoară Creț iar Moneasa pierde” este, însă, un pronostic superficial – documentarea din teren ieșindu-ne fix invers: Nicoară Creț pierde, iar Moneasa câștigă!
Inițial, subiectul ne-a fost servit – nu doar nouă… au mai încercat și alții, dar n-au trecut de gardul ăsta
sub forma următoare: „Anul trecut, în martie 2021, Bogdan Hristache a cumpărat firma SC REGINA NOPȚII SRL și HOTEL MONNESA de la Nicoară Creț. Țiganul Bogdan Hristache din Drăgășani este prieten cu italienii din Modena, producători de gresie ceramică, de unde a obținut banii pentru tranzacția Hotel Moneasa. Țiganul Hristache Bogdan a distrus terasa Hotelului Moneasa și baza de tratament a hotelului, a vândut fierul, cuprul în valoare de 3 miliarde de lei – 75 de mii de euro – și tot țiganul a modificat contractul pentru telefonia mobilă și apă termală.
L-am dat în judecată, dar cei de la Parchetul Arad au clasat dosarul nr. 530 /p /2021, iar judecătorul Lucian Balaș de la Tribunalul Arad a respins contestația formulată de Creț Nicoară la dosarul nr. 987 /108/2022. Hristache Bogdan este rudă cu Ninel Potârcă și clanul din Târgu Jiu care a fost condamnat pentru delapidare și evaziune fiscală. Tatăl lui Bogdan Hristache, Ardelean Hristache Cristi, este cumnatul lui Dorin Cioabă – țiganul din Sibiu (…)
Țiganii aduc amenințări urâte la adresa lui Nicoară… el s-a mutat, imediat după tranzacție, din Moneasa, de frica lor, iar în prezent îl șantajeaza să-i ia mașinile, altfel nu îi dau banii pentru hotel.” (observați că din „țigani” nu-i scoate… noi nu ne-am fi permis… și luați în vedere că textul de mai sus e „periat”!) – iar până aici, așa e că ai paria că „românu-l face pe țigan”?!
Ei bine, noi am fost la Moneasa să studiem „realitatea din teren”, iar Bogdan Hristache ne-a dat cu realitatea din teren în cap!
„Niciun monăsean… cred că… din alte locuri, nici atât, n-a intrat în hotelul ăla în ultimii mulți ani – dacă-i arăți filmările astea chiar și lui Nuțu Herbei, o să se uite ca vițelul la poarta nouă! Nimeni nu știe, cu adevărat, ce se întâmplă acolo pentru că pe nimeni n-a mai interesat nici amintirea acelui hotel… asta pentru că toate amintirile despre el sunt urâte! De prin 2000 a început să decadă cu o viteză de război, devenind un fel de bordel pe boschetăreală… cine mergea acolo, mai ales după 2015 mergea pentru (auto)devastare: plecai cu becuri, cu chiuveta, așternuturile sau cu ce mai găseai pe acolo… era concurs de furat obiecte nefolosibile. Era pe vremea când recepția arăta așa:
…aici e măturat… un hotel-fantomă e ăla… plin de povești despre corupție și groază” – îmi zice un localnic, după ce-i prezint ce am filmat / înregistrat / pozat la jumătatea lunii iulie a acestui an.
Să dăm drumul la relatarea lui Bogdan Hristache înregistrată cu reportofonul telefonului la vedere, de față cu primarul Monesei și reprezentantul lui Nicoară Creț în sala de protocol a hotelului, pe care noul proprietar a renovat-o astfel:
„Eu vreau să vă spun că hotelul, când l-am preluat, de la fostul parlamentar, domnul Nicoară Creț, a fost cu foarte multe ascunzișuri. Când am venit prima dată aici, domnul aici de față a zis că mai are datorii 300.000 de Euro… De fapt, doar la bancă avem 1.500.000 de euro de plătit… nu vorbim de furnizori, Primărie, ANAF, angajați, CAS-uri – încă aproape 500.000 de Euro de plată. Deci undeva la 2.000.000 de euro avem datorie – pentru un hotel pe care l-am luat părăginit” – n.r. – suma cu care a fost cumpărat preferă, toată lumea, să rămână confidențială și așa va rămâne și din punctul nostru de vedere… punctul nostru de vedere fiind că și dacă minus 5 Euro ar fi fost, tot ar fi fost ENORM… căci iată ce a cumpărat, de fapt, direct de la lichidatorul judiciar al firmei, Bogdan Hristache:
UNA ERA ÎN ACTE ȘI CU TOTUL ALTCEVA ÎN REALITATE!
„Oricum, i-am dat niște lucruri (pe care puteam să nu i le dau, conform legii), i-am achitat niște datorii, i-am dat și o sumă de bani și i-am zis – i-am repetat de multe ori, o repet și în fața dumneavoastră: când o fi să pornesc hotelul, când o să înceapă să producă, o să-i mai dau bani (ca și cu avocatul: când îmi câștigi procesul, o să-ți dau un onorariu de succes). Deocamdată, când noi suntem în gaură, făcută de tine, cum ai pretenția să-ți dau sute de mii de euro?! Ți-am dat niște zeci de mii de euro…
Eu am fost anchetat la Poliție… ne-au făcut dosar penal pentru înșelăciune, distrugerea hotelului… deși eu acuma sunt în lucru ca administrator special. La preluarea firmei, eu aș fi putut să-i fac foarte multe belele, pentru că CE AM PRELUAT PE ACTE, N-AM PRELUAT FIZIC! Ideea mea care a fost? – că am și eu 30 de ani și 3 ani de facultate de drept: când am intrat în hotelul ăsta am pus mâna pe telefon și am filmat totul – până să-l preiau în acte, am filmat tot și am întocmit un Proces-verbal, cu domnul Nicoară de mână și cu administratorul care era la acea oră, Ovidiu Groza – din capătul cel mai mic și până în capul celălalt (hotelul are amprenta la sol 1500 de metri pătrați și 100 de camere – n.r.) – iar astea le-am trimis la lichidator.
Lichidatorul și-a pus mâna-n cap, pentru că totul aici era devastat…
el deja era de vreun an în lichidare – pentru că dacă-l prindeam înainte de această stare, situația era cu totul altfel.
Și domnul primar, aici de față, știe: hotelul, când l-am preluat, era într-o stare degradabilă – pe exterior, vizibil de toată lumea – pe interior, s-au făcut furturi cu știința domnului Creț! Când domnul Creț a văzut că intră în faliment, a furat, efectiv, și motoarele de la lift! Să fim serioși – dacă vă duc să vedeți distrugerea, pentru 500 de kilograme de fier care s-au vândut, au distrus scările!… păi numai ca să reparăm scările ne-a luat o grămadă de timp și de bani (am înregistrările alea, le pot da oricui să le vadă) – oricum, la final, când va fi gata hotelul, o să punem pe holul mare un album de fotografii în care o să arătăm cum l-am luat și se va vedea cum arată.
Singura pagubă pe care am făcut-o noi – dacă asta se poate numi pagubă – a fost terasa de 5 metri pe care am demolat-o, pentru că era surpată de 20 de ani; canalizarea nu a funcționat niciodată, la restaurant, și nu funcționează nici acuma! Noi abia acum am reușit să racordăm canalizarea – acum o racordăm la interior… canalizarea la restaurant fiind în spatele bucătăriei! Pentru mine asta e inacceptabil – eu vin din București, unde dacă miști un deget greșit, te rade cu totul!
Uitați-vă, acum, la ce renovăm noi… noi am renovat DE LA ZERO: am schimbat, toată iarna, instalația sanitară, apa… ni s-au spart țevile de zece ori, pentru că aici au fost numai… cum să vă zic?… instalații improvizate, cu bandă izolatoare pusă pe găuri.”
Și acum, cum stați?… În cât timp credeți că puteți porni hotelul, chiar cu titlul provizoriu?
„În luna septembrie, eu pot să vă promit aici, de față cu domnul primar, că îl dăm în funcționare, cu restaurant cu tot! Suntem în curs de achiziționare de mobilier din Turcia și ne propunem să-l aducem undeva la 4 stele. Am cumpărat și scaunle de 250 de euro bucata… ca să vă dați seama.”
Și câte datorii mai aveți – insist – inclusiv datoria la domnul Nicoară Creț?!
„Avem, cum vă ziceam, 2.000.000 de euro datorie, făcută de el… păi avem numai la primărie vreo 50.000 de euro. La domnul Creț noi nu avem o datorie… pe acte – singura cerință pe care a avut-o a fost să-i dau casa înapoi (casa fiind trecută pe firmă și intrând, desigur, în procesul de lichidare a acesteia, fiind gajată la bancă – n.red.), pentru că ține de noi acea casă. Noi, ca să vă spun cinstit, nici nu aveam ce face cu casa aia, decât dacă mă apucam să o reabilitez. Deci a fost – i-am promis, iar asta o să vadă la final – că-i dau casa înapoi… avea poprire inclusiv pe pensie, a fost fidejusor inclusiv fiica sa… casa de la Arad și-a pierdut-o… că dacă ne întâlnea pe noi cu o lună înainte, n-o pierdea nici pe aia… dar el e și rău de gură, ca să v-o zic pe aia dreaptă.”
Intervine și primarul, Ioan Nuțu Herbei, în discuție, cu o întrebare: „De când sunteți aici, domnule Bogdan?”
Bogdan Hristache: „De un an – dar, efectiv, de lucru ne-am apucat din decembrie, 2021.”
Nuțu Herbei: „Nelămurirea mea este una singură: în urmă cu 3-4 zile, am avut o discuție mai aprinsă cu dânșii, pe tema «cât va mai continua hotelul să arate așa» – pentru că, vă zic sincer, de ani de zile au nu am mai intrat în hotelul ăsta, iar lumea, când mă întreba ce o să se întâmple cu acest hotel, ridicam din umeri… că nu se poate să continue așa situația: cel mai nou hotel mare (construcția a fost finalizată și dată în folosință în 1984) și cel mai frumos, nu foarte demult… Pe mine nu mă interesează cine l-a vândut și cine l-a cumpărat – noi regretăm, ca moneseni, că arată așa!”
Bogdan Hristache: „Ar fi trebuit să vă intereseze și cine l-a adus în starea asta!”
Nuțu: „Promisiunea dvs. a fost, anul trecut, că anul trecut îl veți aduce la o stare funcțională… eu așa am fost convins încă de acum un an – și uite că acuma aceleași promisiuni se repetă… Am avut discuția asta acum 3-4 zile. De ce atunci nu se putea, iar acum se poate – asta e întrebarea mea: de ce acuma se poate, Bogdan, și până acum nu s-a putut?”
„Pentru că au fost litigii la mijloc. Eu n-am cum să-mi investesc tot ce-am agonisit până la vârsta asta (am muncit de mic copil – de la 16 ani, tata m-a învățat să muncesc la cazane. Uitați-vă la mine pe facebook – eu la 16 ani făceam chiuvete și căzi pentru Italia; exportam căzi de cupru și chiuvete – și toți banii pe care i-am făcut nu pot să-i investesc în ceva care nu e asigurat cu acte… ar fi fost ca și cum aș fi investit în casa altcuiva. Domnul Creț m-a lăsat aici cu doi oameni pe care nu-i interesează soarta hotelului… nu i-a interesat niciodată, nici când a fost al lor (domnul Tulban și soția lui)… sunt de la Oradea… n-au dat pe aici niciodată… nu i-am văzut să calce pe aici. Plus că noi am lucrat – nu e cum zice domnul primar, că n-am lucrat – doar că nu se vede ce am lucrat, pentru că nu pot să vă arăt în tavan cum am schimbat toată instalația sanitară – dar o să mergem la etaje și o să vă arăt! Noi suntem niște copii care vrem să facem totul, nu să cârpim… aici, tot ce am găsit, a fost cârpit.”
La momentul 14 august, 2022, hotelul se prezenta astfel:
„Nu-l facem ca să-l vindem – că dacă era să-l vindem, aveam clienți demult și puteam s-o facem, dar ăsta e visul meu din copilărie! Eu dețin o pensiune în București, transformată dintr-o casă pe care tata a cumpărat-o pentru mine – iar acest hotel a căzut peste mine ca un vis: n-am de gând să mă mut de aici – și vă garantez că n-o să aibă nimeni în România ce fac eu aici!
În 5 ani de zile m-am angajat să termin întreg complexul, și vă promit, public, că n-o să aibă nimeni în țară ce o să fac eu aici. Eu sunt importator de materiale exclusiv de lux – așa sunt eu… Uitați-vă doar la masa asta de conferință pe care am făcut-o doar pentru noi, ca să stăm civilizat la o masă… dacă eram vreun zgârcit m-aș fi limitat la o masă și câteva scaune de câteva sute de euro – masa asta m-a costat 35.000 de lei la mâna a 2-a. Vă arăt ce dormitoare am cumpărat și cum arată câteva camere deja renovate – tot ce va fi aici, va fi de minim 3 stele și de 4. Noi mizăm că aici va veni lume din București, și nu avem ca public-țintă exclusiv pensionari. Vreau să atrag tineretul în Moneasa… pentru că, dacă vă uitați pe stradă, în Moneasa, nu există tineri… eu de când m-am mutat aici, în 5 luni n-am văzut alți tineri decât pe mine și pe doamna doctor.”
„Toată lumea ne trage la răspundere că noi, de un an de când am venit aici, n-am făcut nimic; păi să ne arate dom` primar ce s-a făcut aici în ultimii 20 de ani…”
„Domnule Lucian, profit de faptul că e domnul primar aici ca să vă spun asta: toată lumea ne trage la răspundere că noi, de un an de când am venit aici, n-am făcut nimic; păi să ne arate dom` primar ce s-a făcut aici în ultimii 20 de ani… haideți să facem o tură și vă rog să-mi arătați cine, în 20 de ani, a făcut măcar un sfert din ce am făcut noi într-un an! Vorbim pe fapte!
Noi acum ne-am apucat de fațada hotelului, dar în interior, 80% din lucrările pe care ni le-am propus în această primă fază, sunt terminate! Eu nu suport să văd nicio zgârietură, și am luat hotelul ăsta la mână până de 10 ori, pentru că tot era praf, și l-am renovat până când mi-a plăcut mie cum arată! Era făcut din plăci, cu var și humă pe pereți, iar mie asta nu îmi place! Am dat de 7 ori cu lavabil… am schimbat 10 echipe. Mi-am luat țeapă pe la Arad – sunt în judecată cu una pentru 35.000 de lei și alta pentru 65.000. De asta a durat atât – pentru că numai acest tavan a trebuit să-l sparg de trei ori, pentru că am avut inundații. Am mutat centrala din spate aici… gândiți-vă că aici suntem și într-o zonă în care nu se investește nimic… eu m-am bucurat că, în sfârșit, primarul a reușit să facă rost de un buldoexcavator. Noi când am demolat aici, am adus utilaje de la Oradea și l-am prins pe domnul… cum îl cheamă… cu COVID… ce era să mai facem?! 5 echipe am avut de la Arad și de la toate am luat țeapă! Acum lucrăm cu o firmă de la Timișoara, a unui prieten de-al meu, iar băieții pe care-i vedeți că lucrează sunt de la Pitești.”
Deci, în septembrie, ne inviți la inaugurare?
„Sunt absolut sigur!”
Și cu domnul Creț v-ați lichidat datoriile?
„Cu domnul Creț, cine l-a mușcat de ureche – nu știu – i-a băgat în cap că eu mai am să-i dau 800.000 de euro! E inacceptabil să-mi ceri mie 800.000 de euro când noi, când ți l-am luat, ai plecat de la premisa că tu ai datorie de 300.000 de euro… domnul Marius e aici de față: câtă datorie avea domnul Creț?!”
Domnul Marius: „Atunci când i-am adus noi pe ei, eu știam de 370.000… Domnul Nicoară a cerut pe el 2.700.000 de Euro… asta era de la București.”
„După care ne-am întâlnit cu toții la masă – domnul Creț a venit la mine la București… după care a plecat și am văzut că aberează… mi-a și trecut cheful de hotel după ce n-a avut de unde să-mi prezinte documentația firmei. Mi-a zis că e unic asociat – când am verificat, ne-am trezit că erau patru asociați… cele mai proaste minciuni ni le-a servit… ușor de verificat!”
Domnul Marius: „Păi el voia să vândă doar hotelul, nu și firma Regina Nopții!”
Bogdan Hristache: „Dar nu există așa ceva! Cum să vinzi un lucru gajat firmei fără să vinzi firma?! – niște aberații. Omul a venit la noi la București, i-am prezentat niște garsoniere… au fost niște datorii mai vechi la mijloc, i le-am achitat și i-am zis: când o să se finalizeze chestia cu Deva, cu creditorii, ANAF-ul, când o să fie hotelul în proporție de 51% al meu, atunci, da, o să îl chem pe domnul Creț și o să-i zic: da, domnu` Creț, uite, am reușit datorită ție – că deocamdată el m-a băgat într-o gaură că nu mai pot să rețin nimic pe numele meu, pentru că preluând această firmă am o datorie de 1.500.000 de euro… orice mie de euro care îmi intră, mi-o iau creditorii domnului Creț – pentru că de-acum sunteți conșțient că eu n-am preluat un hotel în bună funcțiune, ci o creanță.”
Primarul: „Mi-e și frică să cobor din mașină în zona asta – pentru că toată lumea mă întreabă, după, ce e cu hotelul ăsta! Mai sunt oameni care au pensiuni în zonă și mă tot întreabă ce-i aici și când se va rezolva problema!”
„Păi, vă cred! Pe noi nu ne deranjează dacă faceți un comunicat de presă, o conferință în care să prezentați tot ce a fost și este aici! Suntem perfect transparenți… nu ne ferim de nimeni cu nimic: noi aici am venit să construim ce n-au fost în stare alții. Domnule primar, acum ați venit aici – ați intrat, și dumneavoastră, în acest loc după câteva luni: vi se pare că nu s-a făcut nimic?! ”
Nuțu: „Nu, nu… n-am zis asta! Mie doar mi se pare că dacă am promis un lucru, trebuie să ne ținem de cuvânt!”
„Da, vă înțeleg, dar nu întotdeauna, când vorbim despre un hotel-gigant – că ăsta nu-i o pensiune… ați văzut că alții nu fac o garsonieră într-o lună – lucrurile merg cum ți le-ai propus inițial. O lună ne-a trebuit să facem rost de nacelă, că nu avea nimeni în zonă, și nu puteam să înconjurăm cu schelă toată clădirea. Acum suntem siguri că finalizăm lucrarea într-o lună pentru că avem cu cine și cu ce… din moment ce ne-am apucat de fațadă înseamnă că stăm bine cu interioarele.”
Domnul Marius: „Noi o să-i dăm în continuare cu reclamațiile: mergem la DNA… unde trebuie…”
„Puteți să mergeți unde vreți, nu-i nicio problemă pentru noi. Puteți eventual să le spuneți adevărul. Domnule Herbei, domnule Marius: pentru aberații de astea nu se pot plăti sute de mii de euro… S-a întocmit un dosar penal pe aberațiile domnului Creț, s-a dat clasare la acel dosar, au făcut apel la clasare, s-a judecat în Instanță și s-a constatat că tot ce am făcut noi este legal. I-am dat și ce bani a fost să-i dau lui nenea Creț și, repet: la final o să-i mai dau… dar cum să-i spun eu la chestia asta?…
Când vezi că omul e de bună credință și nu-ți creează probleme, ba te și ajută, îi mai dai… îți zici că da… hai că merită – pentru că dacă eu sunt de rea credință, casa lui din Moneasa dispare!… dacă vreau mâine ca el să nu o mai aibă, o scot la licitație, ca să-mi scadă mie creanța – azi ajunsă la 1.560.000 de euro… crește în fiecare lună cu 12.000 de euro. Casa lui a fost vândută cu 135.000 de euro firmei, și nici n-a scăzut din creanță pentru că au fost dobânzi!
Noi am făcut trei instanțe ca să mai scădem din dobânzi, și domnul Creț semna ca… vorba aia… primarul. Gândiți-vă că el are aici, în Moneasa, vreo 17-18 ani de domnie și, domnul primar, o singură întrebare am și eu să vă pun: în acești 17-18 ani, toți acești investitori, care spuneți că vă hărțuiesc prin Moneasa de-mi spuneți că vă e frică să coborâți din mașină, în toți acești ani, investitorii nu v-au întrebat asta… că numai eu am văzut, inclusiv la România TV, găurile din tavane…
Hotelul ăsta nu noi l-am distrus – noi am demolat doi metri de terasă despre care toată lumea – să vă confirme și domnul primar – știa că era surpată și am tăiat 20 de tuia… copaci de-ăștia uscați gata, cu ideea că în loc de terasa aia, ilegal construită, facem alta și o sală de nunți! Păi haideți să intrăm în baza de tratament, că baza aia arată așa de 20 de ani – că și pe mine mă supără treaba asta: că 20 de ani, cât a fost Creț la domnie în hotelul ăsta și s-a distrus (că și eu l-am întrebat pe domnul Creț: domnule, arată-mi și mie ce ai făcut în acești 20 de ani?… arată-mi măcar o cameră făcută de tine, un perete, ceva!) – nu l-a întrebat nimeni nimic!
Domnul Marius a venit la noi aici cu niște dume care în București se făceau acum 25-30 de ani…
eu v-am zis că sunt crescut de mic cu șmecherii de astea… cu recuperatori, când era mama singură în hotel. Intri peste mama singură, aici, în hotel, să o ameninți, pe proprietatea mea?! În 2021 să vii peste mine și să mă ameninți ca să-ți dau niște bani… păi niciodată în viața ta n-o să vezi bani de la mine cu amenințări… atâta timp cât nu ți se cuvin! La domnul Marius i-am promis că o să capete o sumă de bani, ca și comisionar, dar atâta timp cât tranzacțiile nu s-au încheiat, nu se poate vorbi de tranzacție finalizată!
Noi suntem în proces cu insolvența, planul de reorganizare a fost respins de băncile din România, iar eu trebuie să ajung cu creditorii la un comun acord, să ajungem să le plătim creanța, pentru că, exact din cauza unor investitori din Moneasa, gen NeoKlinik și alții, care, ca să ne facă rău, au trimis oferte către firma la care suntem noi datornici, că… dom`le, vă plătim noi atât. Mai bine tac din gură – că dacă avea vreunul de gând să cumpere, cumpăra demult hotelul ăsta, până s-apar eu pe-aici. În planul de organizare pe care ni l-au aprobat, recent, niște italieni, noi am depus 1.000.000 de Euro – aceasta a fost condiția… și tot ce facem acuma, facem din banii noștri, pentru că aici, nu-i așa dom` primar, e un colos!
Noi am cumpărat, de fapt, o ruină în care nu curgea apa și tavanele erau căptușite cu lemn și placaj putrezit.
Am băgat, numai în ultimele luni, vreo 65.000 de euro în instalațiile sanitare, iar în tavane vreo 85.000… cu mobilă și aparatură, plus plata muncitorilor, am băgat în 6 luni peste 300.000 de euro – și mai e nevoie de vreo 700.000 ca să-l aduc pe linia de plutire. Nu sunt un milionar și nici nu o să devin milionar de aici – sunt un băiat care mai are 2 firme de construcții, vând ceramică italiană, iar profitul pe care-l fac îl investesc aici… plus ce-mi mai dau părinții, rudele…
Ăsta e visul meu – și-i garantez domnului primar că nu doar Moneasa: multe stațiuni nu o să aibă ce o să fac eu aici. Și n-o să exagerăm nici cu prețurile – la noi va fi accesibil pentru toată lumea – și asta îmi și doresc. Am o pensiune de trei stele, în București, în Foișorul de foc, și am prețuri de Gara de Nord… și așa o să fie și aici: oamenii de vârsta a treia, dar nu neapărat, să beneficieze de condiții de 3-4 stele la preț de 2 stele.”
Vedeți că s-a înregistrat tot – îi zic – la care Bogdan Hristache: „De asta vă și zic! Vreau să avem piscine exterioare, cascade în curte, să le punem la punct pe cele două interioare… vă duc acuma să vă arăt ce s-a făcut și ce mai este de făcut.”
Treceți și voi pe acolo… Vă garantăm că nu veți fi discriminați de cei discriminați…