La împlinirea a 60 de ani, am participat în marea Sală „Ovidiu Maitec” a Complexului muzeal arădean, la o Retrospectivă MIHAI TAKACS.
Întotdeauna discret, cu o modestie asumată, ca mod de raportare la ceilalți, dar cu har dublat de hărnicie, fapt rarisim, când ne referim la artiști, în general, Mihai Takacs mărturisea atunci, public, cu o minunată sinceritate : „…munca mea de peste 30 de ani este răsplătită cu aplauze”. Nu se întâmplă des ca un artist, în general, să fie recunoscut în timpul vieții. De obicei, aducem laude după „marea trecere” , cum o numea Lucian Blaga.
Mă bucur că Mihai Takacs a avut acel frumos moment aniversar,
deoarece nu peste mult timp, o boală , numai de cei foarte apropiați știută, s-a dovedit a fi necruțătoare .Apreciem că a fost omagiat de Consiliul județean, care i-a finanțat un bust, ce a fost amplasat la Șilindia, locul său natal. Dar Mihai Takacs A IUBIT CU PASIUNE, dincolo de satul de obârșie, ARADUL, promovându-l, prin picturile sale în expozițiile organizate în mari orașe din țară și din străinătate (Germania, Franța, Italia, Spania, Ungaria).
Nu cunosc un pictor arădean, care să fi fost atât de dăruit orașului nostru,
pictând-i , nu numai spații publice, clădiri istorice, personalități , ci și locuri inedite, aproape necunoscute, pe care ochiul de artist (pictor, dar și sculptor) le-a valorizat în opere artistice, ce vor dăinui, credem, prin timp.
A iubit cu pasiune Aradul. Dar și-a adorat, deopotrivă, și familia. Și prietenii. Un artist plastic, care nu trebuie uitat. MIHAI TAKACS.
