ISTORIA E O CURVĂ IAR POLITICA, LUPANARUL EI (XV). Sfârșitul filmului? Basme, basme, basme…

alexandru v. mureșan
Distribuie:

FURTUNĂ ÎNTR-UN PAHAR CU VODCĂ ȘI JOC CU MIZĂ NULĂ – Konets Fil’ma? Skazki, skazki, skazki… – (Sfârșitul filmului? Basme, basme, basme…)


UNU. Net novostey, khoroshiye novosti – No news, good news…

Nu cred că e cazul să traduc în românește versiunea engleză a titlului acestui paragraf… Vechea zicală yankee își are tâlcul ei ascuns; perfidul Albion a adoptat-o cu rezerva și strâmbăturile tipice britanicilor… Eu o voi folosi aici drept „cap de pod” spre a ilustra atitudinea curentă față de Românica, așa cum transpare (mai bine zis, nu transpare!) din mass media în  Britain… I.e., o ignorare foarte politicoasă și foarte englezească… Am urmărit cât am putut eu de sistematic ceea ce scrie, se vede, se aude pe aici pe meleagurile lui King Arhtur; evident, surse de încredere, consacrate și… nimic semnificativ… Ultima „știre” mai de „Doamne-ajută” viza scandalul fraților Tate, dar chestia asta e deja veche și demnă de tabloide și deci… În rest, mai nimic, ca și cum noi n-am exista… Dacă s-ar petrece ceva „picant” (spicy), fiți siguri că… Vecinele noastre din fostul „lagăr”, Ungaria, Polonia, Slovacia, Țările baltice se bucură de o anume notorietate; noi suntem cam la același nivel cu Bulgaria, Albania… e atât de greu de înțeles?… Să fie oare așa cum „le zic” yankeii?, adică, „de bine”?… Încă odată atenționez asupra noimei oculte a lui „No news, good news”… Nici yankeii nu „se omoară” cu știri din Românica; doar atunci când e rost de ceva „circ”. Cauza? Mai trebuie oare s-o pronunț? O știți și singuri… politicienii noștri de doi bani, tembeli și inculți (mai ales) habar n-au cum se face un lobby pentru țară! Un singur exemplu (de fapt, reiterat în multe „confruntări de afară”, de prea multe ori!): cum s-au organizat participările noastre la târgurile internaționale de turism (și numai…)…

Am vrut să pun punct la comentariile mele despre scandalosul interviu luat de T. Carlson lui Vladimir Vladimirovici, la „punctarea” (cu stranie stare de confuzie amestecată cu indignare) a împlinirii a doi ani de la invazia Ukrainei de către „Măreața…” și a aproape 10 ani (!) de la începutul „crizei ex-sovieto” – ucrainene; evenimentele recente nu mă lasă și acest lucru îl reiterez: sunt român-ardelean pe meleaguri străine, dar NU-neprietenoase și îmi pasă de ceea ce se petrece la cca. 2000 de km. la Est de mine… 


DOI. „Sarea în bucate”…

Nu cred nici în ruptul capului că ar fi cazul să vă povestesc aici, fie și pe scurt, basmul cules de Petre Ispirescu din folclorul românesc. Sigur îl cunoașteți cu toții…  am fost și noi odată copii și am citit sau am ascultat basme și povești… măcar expresia-titlu (având conotații ce depășesc mult conținutul poveștii în sine…). Doar un citat (parțial) final:  „(…) am vrut să dovedesc (…) că fără miere și fără zahăr, poate omul să trăiască, dar fără sare nu (…)” – spusele mezinei împăratului ce o alungase de acasă pentru că nu „l-a lingușit” cu „dragostea ca mierea” și „iubirea de zahăr”, așa cum o făcuseră cele două surori mai mari ale sale. Mezina s-a gândit, modest dar fără lingușeală – „te iubesc ca sarea în bucate”… Și ce adevăr spunea!… Unde-i „șpilul”? Dacă ții cu adevărat la cineva, dacă îi ești prieten sincer, atunci nu-l linguși; astfel de „adorații găunoase” sunt plăcute doar urechilor dictatorilor (amintiți-vă de Motanul Arpagic și Ovarășa Arpagica…). Se poate spune „te iubesc” și de o manieră aparent banală, cenușie, plată, dar care îmbracă mai multe simțăminte decât toată apologia flamboiantă a unui trubadur… Dar să lăsăm basmele și poveștile, să ignorăm „ignorarea” noastră de către mass media, cel puțin anglo- saxone. Aici interesează – stricto sensu – situația cât se poate de „prezentă” a României, în viziunea unui român-ardelean: ne aflăm la „ciocnirea” a doi vectori – Paris, 26 februarie, respectiv, Tiraspol – 28 februarie / Moscova 29 februarie a.c. Orice vector – o știm din fizică și matematică – are două determinații principale: sensul și direcția. (ceva asemănător, dar nu identic, cu strategia și tactica, fie ele și din domeniul  militar)…                                                                                                          

  1.  Paris – 26 februarie 2024, Palatul Elysee. Aproximativ 25 de șefi de state și guverne, oficiali guvernamentali din Europa + S.U.A. și Canada s-au reunit, la invitația și organizarea M. le President de la Republique Francaise, E. Macron, în ceea ce s-a numit o Reuniune de lucru. Printre personalitățile notabile s-au remarcat Cancelarul Germaniei, O. Scholz, președintele polonez, A. Duda dar și V. Zelenski (prin video). Dacă aș vrea să fiu rău și inept, aș zice că întâlnirea la nivel înalt a fost un fel de „replică” la controversatul interviu acordat de Vladimir Vladimirovi lui T. Carlson… Fiți siguri că NU! Nici prezența noului premier ales al Slovaciei, Robert Fico, știut (pe față ?) pro-rus, nu a inflamat discuțiile; în ciuda declarațiilor sale ostile la adresa Ukrainei, exportul masiv de armament și muniție, din Slovacia spre vecinul agresat, se desfășoară bine-merci! Președintele Macron a declarat răspicat: „Credem cu tărie că înfrângerea Rusiei este esențială pentru securitatea și stabilitatea Europei”. Ce se întâmplă? Pe fondul credinței crescânde în victoria electorală a lui D. Trump, care „amenință” să nu mai sprijine Ukraina, mai mult, nici statele europene membre NATO care nu și-au achitat contribuțiile angajate formal, pentru că „sunt în urmă cu plata”, Europa trebuie să facă ceva… Nu poate abandona Ukraina din rațiuni de proprie securitate, nu poate să se mai rezume doar la ajutoare „frugale” și declarații pompoase. Monsieur E. Macron spunea bine, în ton cu toți europenii de bună credință:  „Ukraina luptă pentru ea însăși, pentru idealurile ei, pentru Europa noastră”.  Și acum, „vectorial”.  Pe de o parte, sensul este de a crea o coaliție europeană care să asigure condițiile pentru a oferi sprijin de urgență Ukrainei; aici vine noutatea „așteptată”  dar și posibil „șocantă” (cel puțin pentru „Măreața…”) – nu se exclude trimiterea de trupe occidentale în Ukraina (dar nu există deocamdată consens deplin). Pe de altă parte, direcția este de a se realiza un acord de cooperare pe cinci linii: (i) apărarea cibernetică; (ii) producția comună de arme și muniții de mare putere;  (iii) „protecția țărilor direct amenințate de ofensiva rusă în Ukraina” (în special Republica Moldova!); (iv) sprijin nelimitat pentru Ukraina la granița cu Belarus; (v) operațiuni de deminare a teritoriului. Drept „apendice” la cele relatate, mai sunt de menționat două observații: Prima: Președintele Zelenski (prin video) a anunțat în premieră (din februarie 2022!) numărul militarilor ucraineni uciși în lupte – 31.000. Iarăși, „număr rotund” și greu de crezut; cu regret, sunt convins că jertfele sunt mult mai mari… A doua: „jocul” făcut de Herr Klaus Iohannis, președinte (încă în funcțiune!) al României… A fost ca și cum ți-ai scoate „fata de măritat” la vedere, la prima comuniune (religioasă) sau la „primul bal” (a la Opera din Viena…). Rezidentul de la Cotroceni (mai mult turist) nu se poate împăca să rămână fără „foncție”; s-a obișnuit cu șefia. Nu știu pentru cine va fi palatul (fost sediu P.N.L.) din buricul mahalalei numită Ceauschwitz, pentru care se cheltuiesc la „renovare” bani… buni („nu spui” suma, „…c-amețesc”), dar știu că lingăii din Casa Poporului îl vor Secretar General (nu al P.C.R.!) ci NATO…, vor fi vrând să „scape” mai repede de el?!… Este comic, de n-ar fi trist pentru noi… se știe deja către cine se îndreaptă opțiunile celor mari (U.S.A., U.K., Deutschland…) – olandezul Mark Rutte… Totul pare, mai degrabă, o scenă de bâlci: într-un material Bloomberg se titrează: „România pune bețe-n roate în efortul alegerii lui Mark Rutte ca viitor șef NATO” (pe pagina X ); în fine, ne bagă și pe noi în seamă cineva!… Poate că e vreo manevră diplomatică pentru o altă „foncție” europeană, căci nu se poate altfel…„to’arăși”… L-am simpatizat sincer pe Herr Iohannis, când a fost ales prima dată; mă gândeam că, după un președinte din fosta nomenclatură comunistă, un altul foarte subțire și oscilant, scârbit de politică, apoi unul circar-jucător, iată vine un om serios – român-sas! Asta mi-a inspirat încredere și sentimentul seriozității, apoi… dezamăgirea… Dar – din nou vorba miticească – „asta e !”
  2.  Tiraspol – 28 februarie / Moscova 29 februarie a.c. Ei, aici e aici! este vectorul opus celui dintâi și ne frige bine în coaste… Să nu uităm: România a fost prima țară care a recunoscut independența și suveranitatea Republicii Moldova! Deci: în ciuda unei emulații generale, mai ales pe malul drept al Prutului, statul român nu poate formula pretenții, fie și vis-a-vis de o țară-soră. Dintre politicienii români, puținii care mai au capul pe umeri știu prea bine că apropierea dintre cele două țări se poate face – realist! – numai în cadrul U.E. De aceea România sprijină pe toate căile întărirea independenței și suveranității Republicii Moldova, concomitent cu apropierea ei – până la aderare – de U.E. Aceasta e realitatea „reală”… Avem însă în Românica – o „vacă” și un „taur” (prima, la propriu, al doilea , la figurat) care trag „cea și hăis”!… Prima, o paranoică evidentă. Trage către Moscova (cel puțin asta înțelege opinia publică avidă de grotesc și de scabros). Madam Șoșo – viitoare re-divorțată (!) – îți spală larg, public rufele murdare din familie și-și dă poalele (pardon, parașutele !) peste cap, spre deliciul unei anumite părți din mass media… Mă surprinde că nimeni nu îndrăznește să pună piciorul în prag (chiar dacă vin, curând, „parlamentarele”) și s-o trimită acolo unde îi este locul – la „Casa de oameni veseli”. Chiar nimeni nu găsește „ac de cojocul” ei? Al doilea, schizofrenicul Gică (de la George-Georgică)… Nu-l pot dezmierda cu apelativul Simi (de la Simion), căci aș întina memoria unui bun prieten arădean și jurnalist… Gică ăsta, tot un bun candidat pentru „Spitalul 9”,  s-a „învârtit” de o excursie la Washington, să dea mâna – măcar o clipă, dar neapărat pozată – cu un potrivit „surat”: Donald Trump, la ceva reuniune internațională a conservatorilor. Mă întreb două chestii: Cum dracu’ i-au dat yankeii viza de intrare pe teritoriul S.U.A., apoi, ce Sfîntu’ Sisoe caută el între conservatori când îl știam „daco-get-beget” de-al nostru? Mai mult, că s-a „învârtit” și de o interdicție pe teritoriul Republicii Moldova. Știm cu toții de ce, știm ce declarații iresponsabile a făcut cu privire la țara soră și vecină… Iar acum, vectorul. La Tiraspol – capitala auto-proclamatei Republici Populare Transnistriene – se organizează în 28 februarie a.c. „Congresul Deputaților locali” (?) care fie să organizeze un referendum (evident pozitiv!), fie să valideze direct  aderarea Transnistriei la Rusia?!… Ar urma ca, în 29 februarie a.c., la Moscova, când Putin se va adresa Adunării Federale, să de curs „cererii disperate și îndreptățite” a Tiraspolului… Bizar, bizar… nimeni nu vorbește oficial, pe față de așa ceva, Sau „evenimentul” nu e luat în serios (nici la Chișinău, nici de spionajul ucrainean) Ca să nu mai punem la socoteală că mulți dintre liderii Transnistriei au cetățenie ucraineană… Sensul vectorului:  Continuarea politicii „Măreței…” de a destabiliza și mai mult Europa. Institutul pentru Studiul Războiului, Washington, vorbește de pregătirea unei invazii a Ukrainei dintr-o nouă direcție – Transnistria ! Scopul final al „Măreței…” este clar, chiar și pentru un copil  „de grădi’ ”: refacerea teritorială a fostei U.R.S.S. (cel puțin partea europeană și, dacă dă Domnu’… și ceva în plus!). Să nu uităm „misiunea sacro-santă a pan-slavismului rus”, moștenire de la marii țari ai Rusiei: închegarea unui macro-stat slav/slavonic unitar, fie el și federal, pe teritoriul Europei! Asta este marea strategie! Direcția vectorului: subminarea pe orice cale a Europei, în speță a U.E.: întâi (și nu neapărat acum!), „absorbirea” Transnistriei, apoi a Republicii Moldova, apoi formarea unui fel de „pașalâc” în România, Ungaria și țările baltice apoi… „om trăi ș’om videa”… dacă vom mai fi cumva… Colateral, eu mă întreb cine-i plătește pe militarii ruși staționați în Transnistria (mult-pomenita Aramată a 14-a)? Din ce resurse? Cum? Apoi, mă mai întreb, ce naiba-i cu „celebrul” depozit de armament și muniție din estul Transnistriei – cică, hăl mai barosan din Estul Europei… Ce armele și munițiile lu’ pește ? Alea par să fie acolo de pe vremea lui Pazvante Chioru’… Și, în fine, mă mai întreb: dacă „cordoanele ombilicale” energetice și economice Republica Moldova – Transnistria vor fi tăiate, atunci cine va susține Transnistria? Că Rusia e încă hăt-departe. Moldova va avea – îmi place să cred – sprijinul necondiționat al României și restului Europei …libere… 

TREI. „De ce ochiul vede un lucru mai clar în vise decât imaginația când este trează?” (Leonardo da Vinci)

Până în prezent, Europa s-a subminat singură și pe sensul și pe direcția vectorului: ce vreți ceva mai deștept decât ce-a făcut „Măreața…”?  I.e., a silit U.E. și NATO să-și deturneze serios resursele de la chestii firești legate de dezvoltarea economică și planificarea strategică defensivă-globală. Industriile europene trebuie să se replieze rapid, în primul rând (!) pentru a reface potențialul militar-defensiv al țărilor în cauză. Va începe o degringoladă cu populația care trebuie pregătită pentru ce-i mai rău (și nu este exclus să arate acest rău a „ciupercă otrăvitoare” – știți la ce mă refer…). Europa e „sugușată” de valul necontrolat și necontrolabil al emigranților din Africa și Asia; potențialul lor de forță de muncă, necesar-calificată, pentru europeni, tinde către 0 (zero!). Cine oare „și-a băgat coada” să-i mâne pe nefericiții aceștia spre Europa, mai ales spre Vest?… Europa a sărăcit și va continua să se ducă pe râpă, fiind obligată să-și canalizeze eforturile pe o direcție belicoasă. Păi ce succes mai spectaculos al Moscovei doriți?. Yankeii triumfă! De ce? Păi vor avea posibilitatea de a controla economic, energetic, militar, cea mai mare parte a Europei (cea liberă) ! Ce serviciu uriaș le face „Măreața…”! Nu băteam câmpii într-un episod anterior când susțineam ipoteza deloc fantasmagorică a unei „conspirații” (horribile dictu!) Putin – Trump. Și am arătat și de ce. Este vorba de China și de preferința yakeilor pentru un „concubinaj” (secret! foarte secret!) cu rușii, decât un „menage a trois”, unde în „patul păcătoșilor” să intre și amanta/amantul China…  Nu de alta, dar chinezii sunt cunoscuți, din adânca lor istorie, ca fiind al dracu’ de păcătoși-perverși!…

Dar despre deschiderea/întredeschiderea ușii spre „Marele Dragon” dinspre partea Europei, dacă n-a făcut-o până acum (?), și de consecințele ei pentru Românica noastră, în episodul următor. Tot citind în dreapta și stânga, urmărind dacă ne bagă și pe noi în seamă cineva „de seamă” (e.g. U.K. sau yankeii sau chiar Cocoșul Galic, sau de ce nu, mâncătorii de cârnați și varză, băutorii de bere de pe Rhein, Elba, Donau…), deci tot „răscolind rahatul” în mass media…  Am găsit marea provocare, chiar în presa noastră: în 26 februarie a.c., Ionuț Bălan lansa, pe Webcam Live România: „Adevărata perversiune intervine însă atunci când, după aceste avertismente, ne este sugerată o <<soluție>>: ca să învingem China, trebuie să ne transformăm în China” (s.n.)…     


La un control al Miliției rutiere, noaptea târziu, în Moscova:

Agentul: „Simt miros de alcool!” 

Șoferul: „Așa este, pentru că nu păstrezi distanța de doi metri…”


Citește și:   


                     

Categorie: Opinii
Etichete: Europa, istorie, NATO, politic, Putin, rusia, Tiraspol, Ukraina
Distribuie:
Articolul anterior
Protestele taximetriștilor continuă în toată țara. La Arad au blocat circulația în centru și unii dintre ei au intrat în GREVA FOAMEI
Articolul următor
Din nou PATRU în capitală!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie

pandelea

Fă-te ziarist!

Cum naiba să te cobori la nivelul de a fi de acord când ești taxat drept „al patrulea” la… orice… adică primul fraier de după podium. Adică cel mai prost…