Ioan Luchian Mihalea a lăsat o amprentă inconfundabilă în peisajul muzical al țării. Cunoscut ca fondator și lider al grupului vocal Song și al corului de copii Minisong, își împărtășea pasiunea pentru muzică cu o pleiadă de talente promițătoare, printre care se numără nume precum Alina Sorescu sau Dana Rogoz
Miercuri, la Biblioteca Județeană, Luminița Velciu a lansat cartea-omagiu „SONG, un cântec amuțit” și a răsfățat audiența cu un film-document despre Corul Song al Casei de cultură a studenților „Grigore Preoteasa” București. Moderatori ai evenimentului au fost Luminița Velciu și Radu Ilina.
Aici intră în scenă cartea Luminitei Velciu.
Concepută în 2023, la exact 30 de ani de la moartea lui I.L. Mihaela, ea a vorbit cu mare emoție despre „Oanță” și a fost unul din rarele momente în care pot spune că am văzut în fața mea un orator public autentic complet.
Velciu se descrie ca fiind „Creatia lui Oanță” și povestește despre perioada de după moartea lui, în care grupul SONG era împărțit între a plânge și a-l apăra în fața acuzațiilor care veneau din presă.
Această perspectivă aruncă o lumină nouă asupra legăturii strânse dintre Ioan Luchian Mihalea și membrii grupului său, subliniind nu doar impactul său în muzică, ci și relațiile interpersonale complexe care au format țesătura vieții artistice din acea perioadă tumultoasă.
După lansare, am avut onoarea să petrec câteva minute în prezența Luminiței Velciu, moment în care i-am pus două întrebări:
Ați scris cartea din cauza unei frici, că SONG și Mihaela au să dispară din memoria vie?
„Am scris-o dintr-o nevoie ca această poveste să rămână. Eu sunt un om defectiv în ceea ce înseamnă frica, pur și simplu nu sunt bântuită de ea. Am simțit nevoia să se aștearnă într-o poveste ceea ce era păcat să se piardă.”
Credeți că în ziua de azi mai poate să existe un astfel de fenomen care să atingă o generație?
„Mi-aș dori să fie posibil, dar îmi este greu să cred pentru că este o altă conjunctură socială, pentru că sunt alte nevoi. Tinerii din ziua de azi nu sunt îndrumați spre ceea ce este de folos, ci către ceea ce este tentant, la modă sau cool. Pe vremea noastră, aceste concepte nu existau, noi încercam să ne simțim bine împreună. Nu erau substituții care să ne creeze stări de bucurie. Ca să se mai întâmple astăzi așa ceva, ar trebui ca tinerii să se îngăduie să primească povești ca cea pe care noi am spus-o astăzi. Din păcate, ei sunt cei care pierd.”
„În urmă cu 50 de ani, într-o lume a speranțelor deșarte, a cenzurii generalizate și a tăcerilor suspecte, un tânăr talentat s-a încumetat să creadă în cuvintele lui Georges Braque, ‹Arta este cel mai scurt drum de la un om la altul›, și a strâns în jurul său o familie de studenți prieteni pentru a cânta și cuvânta liberi. Numele lui este Ioan Luchian Mihalea (Oanță, pentru cei dragi), iar familia de tineri frumoși s-a numit „Song”. – este pe scurt descrierea a ceea ce a însemnat SONG.
Lansarea cărții a fost pentru toți cei care și-au dorit să rememoreze povestea lor și bucuria cu care i-au primit în casele lor în acele vremuri, celebrând astfel o remarcabilă poveste de curaj și o expresie artistică autentică!
