Pentru mine, Mircea Mihăieș este în primul rând profesorul.
Chiar dacă îi urmăream cu interes articolele polemice din România literară cu mult timp înainte să îl întâlnesc, adevăratul prilej de a-l cunoaște l-am avut atunci când i-am fost student. Din propria experiență pot spune că primul contact cu un scriitor pe care l-ai apreciat în textele publicate, dar pe care nu l-ai mai văzut niciodată înainte, îți poate provoca fie cea mai cruntă dezamăgire, fie un entuziasm imposibil de reprimat. Nu există cale de mijloc.
La primul curs al profesorului Mihăieș am trecut, pe rând, prin ambele stări. Am resimțit dezamăgirea atunci când mi-a dărâmat crezul literar din timpul studenției mele și a catalogat doi autori pe care pur și simplu îi veneram atunci, J. R. R. Tolkien și Gabriel Garcia Marquez, drept scriitori supraevaluați și ultracomerciali. Ceea ce nu știam, însă, era faptul că discreditarea celor doi monștri avea loc într-un anumit context, un context care mi-a provocat și entuziasmul ulterior: un monolog neîntrerupt și efervescent, de două ore, despre James Joyce.
În al doilea rând, cea mai puternică ipostază a lui Mircea Mihăieș este aceea de scriitor.
Profesorul de literatură americană nu se limitează la publicarea cursurilor sale de specialitate la edituri academice și universitare în medii restrânse și obscure, ci este o prezență vie în cultura românească, recunoscut pentru ușurința cu care descifrează textele solicitante ale unor autori încifrați pe care de multe ori nici nu știi de unde să îi apuci, precum William Faulkner și James Joyce. Cartea despre Faulkner și misterele ținutului Yoknapatawpha îndrăznesc să spun că are structura unui roman în etape, căci Mircea Mihăieș nu scrie critică literară, ci un amestec savuros de criti-ficțiune.
Chiar dacă spațiul american l-a atras încă de mic din poveștile bunicilor ardeleni care au muncit în zona Detroit și declară fățiș că America este pentru dânsul o chestiune profesională, Mircea Mihăieș a fost atras și de scriitura unor autori de limbă engleză de pe teritoriul Marii Britanii, cel mai elocvent exemplu fiind scriitorul irlandez James Joyce, al cărui roman Ulysses este subiectul de dezbatere al celei mai cunoscute cărți pe care a scris-o până acum (dacă putem numi simplă carte un tom de 1013 pagini), dar și scriitorul englez Tony Judt și prozatorul american de origine britanică, Raymond Chandler, un autor de mare forță, care a depășit granițele genului policier și în a cărui operă impresionantă Mircea Mihăieș a intreprins neobosit o muncă detectivistică prin care să descifreze Metafizica detectivului Philip Marlowe.
În aproape toate cărțile sale, Mircea Mihăieș debordează de o fascinație criminal-literară pentru autori sau subiecte (Faulkner, Joyce, Cărțile crude. Jurnalul intim și sinuciderea) de care alți congeneri se feresc să le abordeze din cauza dificultății lor crescute. Farmecul și meritul lui constau în faptul că reușește să le interpreteze straturile ermetice, hermeneutice și intertextuale într-o cheie romanescă proprie, accesibilă și cititorului neinițiat. Nici măcar benzile desenate (sau ceea ce americanilor le place să numească cu mândrie graphic novels) nu îi sunt străine, volumul dedicat personajului pirat Corto Maltese întregește paleta hobbiurilor sale culturale.
Astfel că, la cei 70 de ani împliniți chiar pe 1 ianuarie,
doi dintre prietenii săi neobosiți, Robert Șerban și Cristian Pătrășconiu, au coordonat la Editura Universității de Vest din Timișoara un volum aniversar (cu titlul gingaș-ironic: Tu ești Mircea?) în onoarea criticului timișorean (născut în județul Arad), unde nu mai puțin de 48 de voci însemnate ale culturii autohtone își exprimă afecțiunea pentru colegul sau mentorul lor: Adriana Babeți, Grațiela Benga, Pia Brînzeu, Alexandru Budac, Eugen Bunaru, Cristina Chevereșan, Livius Ciocârlie, Dana Crăciu, Radu Pavel Gheo, Gabriela Glăvan, Ileana Mălăncioiu, Nicolae Manolescu, Viorel Marineasa, Rareș Moldovan, Adrian Papahagi, Dana Percec, Andrei Pleșu, Vasile Popovici, Andrei Șerban, Vladimir Tismăneanu, Marcel Tolcea, Cornel Ungureanu, Smaranda Vultur și alții.
La mulți ani, domnule profesor!
