O realizare medicală remarcabilă a avut loc recent la Timișoara, unde o echipă de medici a efectuat în premieră națională o intervenție chirurgicală de ablație prin radiofrecvență la un băiețel de doar 1 an și 4 luni, în cadrul unui spital privat din oraș.
Micuțul suferea de tahicardie paroxistică supraventriculară, o afecțiune periculoasă care își făcea simțită prezența încă de la naștere. Boala amenința să aibă consecințe fatale, cu pulsul copilului ajungând în perioadele de criză la 200 de bătăi pe minut, chiar și în repaus. Evoluția tahicardiei a devenit atât de severă încât nu mai putea fi controlată cu ajutorul medicamentelor.
Aceste crize recurente determinau scăderea tensiunii arteriale, oxigenarea insuficientă a creierului și puneau în pericol funcționarea celorlalte organe, inclusiv posibilitatea instalării unei cardiomiopatii dilatative (largirea exagerată a camerelor inimii) și riscul sindromului morții subite.
„De atunci a început calvarul. Două săptămâni stăteam în spital, două acasă. De multe ori era vorba doar de câteva zile între crize. Cand acestea începeau, il duceam la spital, il internau si, până reușeau să il stabilizeze, făcea tahicardii foarte dese. Cand avea pulsul 200, il duceau in UPU și acolo aveau ei metodele lor sa il stabilizeze, pentru că nu putea să stea cu un puls asa de mare. Odata a avut puls de 170 timp de 4 ore”, a povestit Ramona Cordis, bunica băiețelului pentru Opinia Timișoarei.
După trei săptămâni de spitalizare într-o unitate medicală din alt oraș, micuțul a ajuns la Timișoara pentru a beneficia de o intervenție crucială.
Ablatia, o procedură ce restabilește ritmul normal al inimii, a fost realizată cu succes în premieră în România pentru un copil atât de mic, sub îndrumarea medicilor dr. Gabriel Ivanica și dr. Alina Negru.
„Toate structurile la o asemenea varsta sunt extrem de mici. Inima este putin mai mare decat o pruna, iar vasele extrem de fragile. Trebuie folosite sonde de ablatie extrem de subtiri. Trebuie să simți presiunea pe care o faci asupra inimii, deoarece atriul drept, unde am dat ablatia prin radiofrecventa, este foarte subtire și poți oricând să perforezi inima și să ajungi dincolo. Cu atât mai mult cu cât copilul a fost „anticoagulat” pentru a nu se forma cheaguri in inima, acolo unde se face interventia. Este o ablatie de mare finete, iar in acest caz, ablatia inseamna viata. Altfel, copilul ar fi avut sanse putine de supravietuire in timp”, explică dr. Gabriel Ivanica, medic primar cardiolog – specialist electrofiziologie cardiacă.
Mama copilului, Sara Neciu, adaugă:
„O gripa s-a suprapus peste boala lui și a agravat-o. A ajuns în punctul în care medicamentația îi făcea mai mult rău decât bine. Doctorul Ivanica a fost singurul din România care ne-a acceptat. Viața noastră se va schimba acum foarte mult. Avea o medicamentație destul de stricta. Avea de luat medicamente la foarte multe ore din zi și din noapte. Acum va avea o viață normală. Dacă nu se făcea intervenția asta, urma să i se pună un stimulator care, automat, îi schimba toata viața. Ar fi fost tot timpul marginalizat, nu ar fi avut voie să alerge, să se joace ca și ceilalți copii.”
Sursa: Opinia Timișoarei
