Rămas mult timp într-un soi de limbo înainte de a primi, în cele din urmă, o lansare digitală luna aceasta, Hallow Road de Babak Anvari etalează o eleganță cinematografică profundă într-un cadru și un interval de timp extrem de limitate.
În mijlocul nopții, un cuplu căsătorit este trezit brusc de un apel telefonic disperat de la fiica lor adolescentă, Alice. Aceasta a luat mașina tatălui fără permisiune și a avut un accident pe un drum forestier izolat, lovind în același timp o tânără. Mama, de profesie paramedic, și tatăl pornesc imediat într-o călătorie de peste șaizeci de kilometri pentru a ajunge la ea. Cea mai mare parte a filmului se desfășoară în timp real, Alice vorbind cu părinții ei la telefon în timp ce aceștia conduc prin noapte.
O dramă tensionată, în timp real, care are loc aproape în întregime într-o mașină aflată în mișcare este un concept rar folosit (dar nu nemaivăzut), ce amintește de intimitatea producțiilor teatrale. Este, de asemenea, o idee care funcționează doar dacă cele două interpretări centrale sunt suficient de puternice pentru a susține întregul film. Deloc surprinzător, actorii veterani Rosamund Pike (Gone Girl) și Matthew Rhys (The Post) se dovedesc mai mult decât capabili să facă față acestei provocări.
Acest duo poartă filmul pe umeri prin două interpretări remarcabile — în special Pike, care întruchipează din nou un personaj de o complexitate frapantă. La fel ca în Gone Girl, ea interpretează o femeie rece, stratificată, a cărei ambiguitate morală și reacții schimbătoare captează atenția pe tot parcursul duratei atent controlate a filmului.
Filmul poate fi împărțit, în linii mari, în două jumătăți
Prima este o reflecție morală captivantă asupra parentalității și a limitelor a ceea ce ești dispus să sacrifici pentru un copil. A doua vede thrillerul transformându-se într-o fascinantă poveste cu accente folclorice, bogată în metafore, culminând cu o răsturnare de situație finală deopotrivă surprinzătoare și tulburătoare. Este o poveste puternică, susținută de o regie inteligentă și de cele două interpretări nuanțate care adaugă profunzime unei narațiuni captivante încă din concepția sa.
Capacitatea lui Anvari de a valorifica la maximum resursele limitate reprezintă cel mai mare atu al filmului. Folosind un singur drum, un singur vehicul și două interpretări, el menține constant tensiunea și implicarea spectatorului, asigurându-se că povestea evoluează cu precizie și scop. Deși unele decizii și pasaje de dialog pot părea ușor prea lungi, filmul rămâne o experiență vibrantă, care macină privitorul prin presiunea unui mise-en-scène atent conceput și executat.
Datorită duratei sale reduse, Hallow Road se simte adesea mai degrabă ca un episod dintr-o serie antologică decât ca un lungmetraj tradițional. Deși acest format nu este nou — fiind explorat anterior în Locke (2013) — modul în care este generată tensiunea aici, prin prim-planuri extreme, lumini de bord reflectate pe fețele actorilor și un cadru impresionant cu Rosamund Pike la sosirea la locația fiicei sale, face filmul cu adevărat recomandabil.
Răsplata finală vine odată cu dezvăluirea identității vocilor personajelor misterioase introduse la jumătatea filmului — dar acesta este un detaliu care merită descoperit doar urmărind filmul până la capăt.
- Vezi mai multe RECENZII FILME AICI




