„Începutul de an ne aduce și o veste tristă: astăzi, fotbalul arădean îl pierde pe Eugen Pojoni (Jenö Pozsonyi), apărătorul de fier al ultimei generații de aur a UTA-ei.” – a informat duminică, 11 ianuarie, clubul UTA pe site-ul oficial și pe rețelele de socializare.
S-a născut pe 1 ianuarie 1942 în Reghin, județul Mureș. A jucat ca fundaș central și a devenit unul dintre apărătorii importanți ai UTA-ei în anii 1967–1977. A crescut la Reghin și a început fotbalul la Avântul Reghin, între 1957 și 1961. În 1962 a semnat cu Viitorul București și a jucat un meci în Divizia A. În aceeași perioadă a trecut la Crișul Oradea (1962–1967), evoluând în Divizia A și B. La Oradea a atras atenția cluburilor mari și a crescut ca fundaș. A fost selecționat la naționala de tineret a României și a jucat și în meciuri internaționale de tineret.
După experiența din orașul vecin, Pojoni a fost dorit la Arad, dar transferul a fost blocat timp de un an. Un an mai târziu, acesta a primit dezlegarea și a ajuns de-a lungul timpului să adune 247 de meciuri și 9 goluri pentru UTA în campionat. Cu echipa noastră a câștigat două titluri de campion al României în sezoanele 1968 – 1069 și 1969 – 1970.
A jucat și în cupele europene cu UTA, inclusiv meciuri memorabile în Cupa Campionilor. A fost cunoscut ca „apărător de fier” și iubit de suporterii arădeni, făcând parte din generația considerată „ultima generație de aur” a clubului.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Adevărata consacrare pe postul de fundaș central o va căpăta la echipa U.T.A., acolo unde făcea pereche cu Bákos, „lateralii” fiind Biró și Brosovszky, iar în poartă era Gornea; la mijloc jucau Domide, Petrescu și Lereter, iar în față Moț, Axente și Dumitrescu. Antrenor era celebrul Coco Dumitrescu.
La Arad, Jenö Pozsonyi a bifat 9 sezoane (1967-1977), timp în care a câștigat de două ori campionatul național, în sezoanele 1968/69 și 1969/70. Urmare a acestor rezultate, U.T.A. a jucat pentru prima dată în Cupa Campionilor Europeni, adversară fiind Legia Varșovia (1-2, la 17 sept. 1969, gol Domide, și 0-8 la 1 oct. 1969). După numai un an, din nou în C.C.E., de această dată „balaurul” numindu-se Feyenoord Rotterdam, nimeni alta decât deținătoarea trofeului! „Da ce, ăștia sunt cu trei ori cu patru picioare? Și ăștia au tot două ca noi”, a fost încurajarea textiliștilor, la aflarea „sorților”! După un 1-1 în tur (gol Florian Dumitrescu, la 16 sept. 1970), la Rotterdam, UTA a reușit un 0-0 la Arad, rezultate în urma cărora deținătoarea trofeului a fost eliminată chiar din primul tur al C.C.E.!
În campionatul intern, în acei ani, Jenö bácsi a jucat și în meciuri aranjate, „că așa erau vremurile atunci”… „Dacă geanta era aici (în lateral) nu-s bani, dar dacă geanta era între picioarele conducătorului, sunt toți banii”, era consemnul de recunoaștere a aranjamentului! La 36 de ani a pus ghetele în cui, renunțând la activitatea fotbalistică.
După Revoluție, legendarul fotbalist Pozsonyi Jenö s-a stabilit în Ungaria.
Într-un interviu acordat postului local de televiziune ARDEAL TV , Eugen Pojoni evocă perioada petrecută la UTA
– o remarcabilă pledoarie pentru fotbal dar, mai ales, .o pură și dură descriere „de la firul ierbii” a acelor vremuri – anecdote fotbalistice care fac cât un manual de istorie contemporană.
Interviul merită urmărit integral.





