ISTORIA E O CURVĂ IAR POLITICA, LUPANARUL EI (XXXVII) | HANNIBAL AD / ANTE PORTAS
1. Argumentum baculum (argumentul bățului)…
De fapt, avem de-a face cu doi Hannibal-i…, Nu neapărat unul „ad portas” (după Cicero) și altul „ante portas” (după Titus Livius), ci unul aici, la noi acasă iar altul peste Gârla Atlanticului. Ambii, adepți ai „argumentului bățului” (când nu se mai poate susține / impune ceva pe cale rațională, se recurge la forță ). Romanii se temeau de cartaginezul Hannibal ca dracu’ de tămâie… ajunseseră să-și sperie și copiii cu acest „Bau-Bau”, spre a-i cuminți… „Ambii” Hannibal-i foloseau elefanții în războaie, lucru complet nefamiliar romanilor. Dar acum și „elefanții” sunt diferiți: elefanții Hannibal-ului românaș sunt doar niște „gloabe de pachiderme”, mai degrabă pe post de „gogorițe”; elefanții yankei sunt burdușiți cu bani și arme „ultimu’ răcnet”… Hannibal-ul autohton, cam cu „pantalonii rupți în cur”, „bate la porțile” Cotrocenilor, este doar ad („la”) porți și privește cu jind la somptuosul palat din Bula lu’ Pândaru, așteptând grația divină pe care o invoca pe toate drumurile; Hannibal-ul yankeu-multi-miliardar este ante („în fața”) porților Casei Albe upon Potomac, tras la „patru ace” (recte, în țol festiv sau, cu „costum de mort”), așteptând deschiderea lor mega-festivă din 20 ianuarie și toată fandoseala mondială de rigoare… În fine, Hannibal-ul „nostru” este un mare mincinos, ultima „gogoașă”, vândută fraierilor, este că ar fi fost „invitat” (deci fără bani! sic!) să participe la festinul „re-încoronării” tizului american dar… a declinat invitația (ha,ha,ha,… ce banc (ne)bun!…). Ah, să nu uit!:.. Cartaginezul „nostru” – ciudat la minte și la trup, dar mai ales, la mansardă & la muierea legitimă…, și-a găsit – drept eminență cenușie mai „proaspătă” – o fostă și re-actualizată jurnalistă și „consileră” (de toate felurile și la toate matrapazlâcurile politice), cea care-l „interview”- ează ca „hologramă” / „realitate virtuală” (pace, Crin Antonescu!) și îi este, se pare, și un body-guard cu fustă… („virtuală”?)… Hannibal-ul made in USA se mulțumește cu mitomanul de Elon Musk și nu mai are nevoie de un pârlit de emisar al extra-tereștrilor (cu acreditare la Kremlin, poate…). De yankeu, poate vom vorbi după 20 ianuarie… Deocamdată – ieri 15 ianuarie – să ne amintim că a fost ziua de naștere a lui Mihail Eminescu și totodată, mai ales, (omagiu adus marelui poet) – Ziua Culturii Naționale!… Și totuși, o ciudățenie:.. Herr Klaus, Carmen, despachetează, (taman prea-domnia sa!) și-a amintit de eveniment și a postat un citat din marele nostru poet național: „Ca să-ți dai seama de nivelul culturii unei nații, trebuie să vezi ce idoli are…”
Mă întreb, așijderea pe voi, boieri dumneavoastră: ați auzit vreodată, pe undeva, de australianul bumerang?…
2. ȘTIRE: „Președintele ales Călin Georgescu a fost prezent, luni seară, într-o nouă ediție incendiară <<Culisele Statului Paralel>>, alături de Anca Alexandrescu”.
În primul rând, nu este „președintele ales”; în al doilea rând, e vorba de ziua de luni 13 ianuarie (iar numărul „13” se bucură de o bine-meritată faimă fatidică)… iar în al treilea rând, s-o lăsăm mai moale cu epitetul de „incendiar”: n-ați văzut ce-au pățit yankeii din Los Angeles („Orașul îngerilor”)?
Mă aflu într-o stare nevrotică bi-polară oscilantă: ori eu sunt plecat cu vaca la păscut – pe arătură – și am ajuns „să vorbesc avioane” (expresie arădeană!) iar ceilalți se uită cu milă la mine, ori eu trăiesc într-o casă de nebuni, unde sunt singurul normal iar „ceilalți” (medici, personal de îngrijire, evident, „pacienții”…) „vorbesc avioane”, pe șleau, s-au „defectat major”!… Cum altfel aș putea înțelege „reacția” – mai mult decât populară – la tot ce „baună” noul Mesia – Călin-File-din-Poveste? Înainte de a „chibița” pe marginea interview-ului „incendiar” (???) dat de al nostru Hannibal ad portas (dubitativ: poate holograma sau V.R. ale „numitului”?) bizarei Anca Alexandrescu, vreau să menționez ultima „ispravă” social media a E.T.-ului: al treilea război mondial va începe săptămâna asta, pornit prin agresiunea (?) NATO împotriva Rusiei, mai precis, de la Baza Kogălniceanu din… Românica!?… Cine-i mai „defect”: cel ce spune asta sau cei ce-l ascultă și, poate, îl și cred?…
Nu am de gând să „descos” toate elucubrațiile lansate de Hannibal- File-de -Poveste; le găsiți expuse – in extenso – pe toate canalele social media… ceea ce mă îngrozește și-mi demonstrează că Catindatu’ „nostru” (?) chiar că n-are nevoie de nici un sfanț pentru propaganda lui eRectorală… Dar sunt câteva care îmi pun din nou în față interogația cu privire la normalitatea psihică… a celui ce lansează asemenea idei deșuchiate, sau a celor care le înghit pe nemestecate (de „digerat”, nici nu poate fi vorba!). Dar înainte de „a purcede”… o ultimă mențiune: oare Anca Alexandrescu (încă nu i-am găsit o poreclă „demnă”…) nu ar fi bună pentru panoplia mea de muiereturi din mini-serialul (proaspăt lansat) – Menajeria de sticlă?
Iată doar câteva „mostre” din „gândirea” Hannibal-ului carpato-danubiano-pontic:
- „Poporul român și-a luat destinul în mâini și a demonstrat lumii întregi că sunt oameni cu principii. Așa cum am văzut și zilele trecute, la proteste, poporul român a spus clar că aici este vorba despre principii. Putem negocia orice, dar nu negociem principii”
- „Violența a venit fix de la cei care nu respectă legea, de la cei care vor să ignore legea. Dacă statul este în afara Constituției României, înseamnă că este un stat violent, un stat care-și atacă cetățenii. Iar dacă ICCJ sau CCR nu vor găsi o soluție, înseamnă că în scurt timp putem să nu mai avem republică și că justiția este bazată ori pe incompetență, ori pe trădare”.
- „Eu nu sunt împotriva NATO, dar în statutul Alianței scrie că este o organizație defensivă, dacă devine ofensivă, nu mă mai interesează, nu mai aveam ce discuta”.
- „La fel cum vreau să văd cum stăm cu energia, câtă producem, câtă vindem și cu cât rămânem. Piața trebuie să fie cu adevărat liberă, ea acum este piață de monopol, eu vreau să aduc în România domnia pieței cu adevărat libere, făcute de producător”.
- „Personal, (…) contrazic total orice teorie că după 20 ianuarie totul se va schimba. Fiecare crede ce vrea. Eu cred doar în poporul meu și cred doar în destinul și deminitatea poporului meu”.
- „(…) mă refer la situația economică la nivel mondial. Foarte pe scurt: în primul rând pe noi ne paște ceea ce se numește apocalipsa economică, adică practic noi în ultima perioadă am cheltuit mai mult decât am produs. Este ca un gospodar care se împrumută permanent, cheltuie foarte mult și produce foarte puțin sau deloc, adică se îndatorează la maxim. Ei bine, toata această chestiune înseamnă că țara, ca și o familie, traiește pe datorie. Deci tu, ne mai producând, poți sa ajungi în stare de colaps, și asta se poate întampla cu România, pentru că nu mai sunt bani. Nu mai sunt bani nici măcar de împrumut”.
- [la întrebarea dacă România a fost falimentată inteționat]: „Da, pentru că în mometul în care o bagi pe structurile internaționale de împrumut este economia cămătarească, care foarte curând va falimenta. Toată această dorință a lor, gandiți-vă că din 1990, când s-a privatizat toată industria românească, s-a aruncat la fier vechi, noi nu mai producem nimic, și de aici pleacă datoria care crește în mod exponențial, de aici pleacă dobanda care nu poate să fie platită decât prin taxe și impozite foarte mari, pentru că nu au cum să platească dobanda, iar datoria fiind galopantă și în proces exponențial de aici vine inflația. Cu aceași bani cumperi din ce în ce mai puțin și la un moment dat pentru tineri, pentru pensionari în special trebuie să alegi, ce platești: îmi plătesc chiria, ratele la casă sau medicamentele, sau hrana la copii? Copiii nu o sa mai aibă rechizitele necesare, nu o să mai meargă în concedii, familiile se destramă, toate acestea sunt făcute special pentru a arunca România în haos. Soluțiile există. Pe langă faptul că trebuie să îți gestionezi bine țara, cum îti gestionezi familia, tu nu poți să îți intreții familia prin datorii, nu ai cum, ci producând”.
- „De aceea au oprit turul doi, pentru că nu au nevoie de o țară care să stea pe picioarele ei, de aceea eu ca structură sunt conservator sau paleoconservator, sunt reformator și pacificator, și tot timpul am spus pace. Nu le-a convenit cuvântul pace, cuvântul pace a fost o alarmă pentru ei, pentru că ei vor război. Pe noi ne intereseaza poziția noastra”.
Mă opresc aici cu citatele; am dat destul… Oricum, pentru cei mai avizați, remarcați că am evitat elucubrațiile „mega-cosmice” din „puțul gândirii” lui Hannibal of Românica; consumau doar spațiul publicistic… Cine are de gând să înghită pe nemestecate enormitățile „catindatului”, n-are decât… mă întreb doar cum o să le și digere?…
3. Zuruck zu Marshall McLuhan: „mediul este mesajul”!…
La toată această tevatură am găsit (deocamdată) două explicații: prima este aproape intuitivă; a doua necesită o oarecare „elaborare”.
Prima explicație. Ea ține, mai degrabă, de psiho-patologia socială: o masă mare de oameni, cu o cultură politică și civică la pământ, va reacționa aproape atavic la un establishment care – timp de 35 de ani – a generat nesfârșite nemulțumiri. Aici nu e vorba de nostalgia trecutului comunist, ci de prăpastia, în continuă adâncire, între așteptările de după 1989 și realitățile trăite cotidian: reacția cea mai naturală este „respingerea pe față”, mai ales că sistemul social-politic democratic o permite! Recte, se respinge „numa’ de-al dracu’ ”! Orice este acceptat dacă nu este ca „establishmentul” prezent! Oricât ar fi de „fantezist” (ca să nu zic „aiurea”!…). Se acceptă orice, numai să nu mai fie „ăia” (actuala clasă politică) la butoane… De aceea vorbeam de o „psiho-patologie socială”… De aici, succesul de public al unei d’alde Șoșocoaia sau al versiunii sale masculine (oare?) – Călin-File-din-Poveste…
A doua explicație. În Critic Arad am mai pomenit unele aspecte legate de felul în care se constituie, transmite și recepționează informația (aici am vedere informația cognitivă, deci înțelesul ei cel mai „comun”; lucrurile sunt valabile și la informația în genere). Am făcut-o încă din perioada când locuiam în Anglia; acum, doar câteva idei simple: Informația nu există decât în mod codificat. Codul afectează (cantitativ și calitativ) informația. Ea circulă / se transmite de la emițător la receptor pe un canal. Ei bine, acest „canal” este acum problema: canalul (adică „mediul”) „impactează” și el informația: receptorul (în cazul nostru, omul, consumator de informație) este și el, la rândul său, „modulat” de natura canalului. Zum Schluss apud Marshall McLuhan, „mediul este mesajul”!. Deci nu este indiferent canalul prin care informația (cognitivă, cunoaștere, știre etc.) parvine la receptor-consumator. Există medii „fierbinți” și „reci”. În cazul celor dintâi, receptorul-consumator nu trebuie să-și pună prea mult „bila” la contribuție: i se servește ceva gata „digerat” și deci… de înghițit necritic. E.g. nu este o enormitate afirmația că „o imagine (mai ales dacă e și în mișcare) spune mai mult decât 1000 de cuvinte!” Nu degeaba în lumea anglo-saxonă (mai ales la yankei) s-a inventat celebrul „Reader’s Digest”! (e.g. la noi, celebrele „rezumate” / „comentarii” – de-a gata! – pentru uzul elevilor și studenților….). În cazul al doilea (de ex., un text scris), receptorul-consumator trebuie să depună un oarecare efort spre „a descifra” mesajul respectiv. Marele teoretician canadian al mass-media are o mulțime de alte idei interesante, unele șocante. Culmea, după decenii și decenii de la etalarea lor, ele s-au adeverit. De pildă, înțelesul pe care McLuhan îl dă termenului de „media” (= pluralul de la latinescul neutru „medium”): „toate extensiile tehnologice ale corpului și minții”!… Ei bine, acum cred că s-a înțeles „succesul de public” al unor „personaje” bizare de tipul lui Șoșocoaia, Gică a lu’ Simion și, mai ales Hannibal „cel de poveste”… Mass media i-au făcut să fie ceea ce sunt azi! Cine a manevrat toate acestea, din „afară” sau din „interior”… rămâne de văzut…
Deocamdată, în final, nu pot decât să-l amintesc pe Cicero (63 a.C.n) cu ale sale cuvinte profetice (azi, adresabile tuturor „politicienilor”, acum, mai ales lui Călin-File-din-Poveste:
QUOUSQUE TANDEM ABUTERE, CATILINA, PATIENTIA NOSTRA?
Obs.: înlocuiți pe „Catilina” cu „Călin”!… Dixit!
Citește și:
- ISTORIA E O CURVĂ IAR POLITICA, LUPANARUL EI (XXXVI) | MEDITAȚII PE MARGINEA REVOLUȚIEI ROMÂNE DE LA 1989 (6)
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
