De vreo două luni de când am scris pentru prima dată despre faptul că Primăria Arad a încheiat cu dedicație și nejustificat în anul 2019 două contracte cu o firmă de pază privată, colorată politic, tragem la propriu ponoasele sub diverse forme. Atâta bai să fie pentru noi și atâta pagubă-n subiecte. Doar că, dincolo de „șicane” între administrația orașului și presă în general, stă interesul public pentru că bugetul public este pus la bătaie, banul public este irosit nejustificat, fără o analiză logică, concretă și coerentă care să-i justifice necesitatea și doar pe principiul „să fie cheltuit dacă tot îl avem”. Cel mai păgubos principiu al oricărei administrații.
Mai țineți minte E marți, e Bibarț…(emisiunea de marți, 14 iulie, de la minutul 54 spre final)? Aproape sigur că nu, dar o readuc în discuție. În cadrul acelei emisiuni ( vezi detaliile în articolul asociat „[Miercuri după „E marți, e Bibarți”] Călin Bibarț crede că e anul maimuței. El fiind maimuța”) eu făceam referire la un contract încheiat de primărie în cursul anului 2019 ( de fapt două contracte, valoare totală 440.000 euro) când NU se punea problema pandemiei și a stării de urgență, deci orice justificare a fost pe lângă subiect. Cele două contracte la care făceam referire apar explicit la pozițiile nr. 100 și 101 din Centralizator contracte 2019 întocmit de primăria Arad și regăsit pe pagina instituției și anume:
Domnul Bibarț, înarmat cu autoritatea funcției ( nimic rău în asta până la un punct), pe lângă faptul că susținea sus și tare că primăria răspunde solicitărilor în baza Legii 544 și mai că era gata să-și convingă adulatorii că eu mint afirmând că nu am primit răspuns la solicitarea pe acest subiect ( plus altele, precizate în articolul asociat) sau să inducă sentimentul că, vezi doamne, singurul meu scop în viață este să-l hărțuiesc pe dânsul cu întrebări și instituția cu solicitări din cauza faptului că am prea mult timp liber, a fentat răspunsul, încercând să-l deturneze spre necesitatea încheierii contractului din cauza pandemiei, că și luând guarzii firmei în calcul tot a fost greu de gestionat criza, că inclusiv guarzilor li s-au trasat atribuții de criză sanitară și alte abureli.
Ei bine, marți, 21 iulie (la o săptămână de la împricinata emisiune în care se spunea că am primit răspunsul!) am primit și răspunsul.
Ni s-a comunicat contractul încheiat între primărie și firma de paza, dar contractul aplicabil anului 2020, nu cele la care făceam referire. Deci, încă o eschivă. Am încercat să găsim pe pagina oficială a primăriei Arad orice document legat de aceste contracte având în vedere valoarea lor respectiv: 440.000 euro pentru 2019 și tot atât pentru 2020. Am căutat hotărâri de consiliu local, am căutat în Planul Anual al Achizițiilor, inclusiv în cel din 2019, am căutat în aprobarea Bugetului și în rectificări… Nu am găsit nimic legat de serviciile de pază, nici măcar un referat de necesitate din luna martie 2020 când se tot aprobau diverse cheltuieli pe repede-nainte justificate de „măsuri pentru împiedicarea răspândirii virusului”. Sub rezerva faptului că poate nu am căutat unde trebuia și aceste „urme” există, am început lecturarea contractului transmis de primărie. Evident, nicio mențiune despre criza Covid, nicio responsabilitate pentru prestatorul de servicii în acest scop.
Pentru orice om cu discernământ, care-și gestionează coerent cheltuielile, această cheltuială ar fi INUTILĂ și PĂGUBOASĂ, cu atât mai mult pentru o instituție publică, cel puțin din următoarele rațiuni:
1. De ce ai angaja o cheltuială pentru niște obiective care, mai ales în contextul impus de starea de urgență și de tot ce derivă din asta, sunt inutilizabile pentru simplul motiv că nimeni nu le poate folosi că nu e voie nimic? Mă refer aici, în primul rând, la așa-zisele baze sportive închise accesului sub orice formă sau Piața Reconcilierii. Dacă rațiunea a fost paza pentru împiedicarea furtului sau distrugerii, nici aceasta nu este justificată pentru că, fiecare din acele obiective, poate fi supravegheată video!, 24 de ore din 24, costuri aproape zero, și intervenție în timp real posibilă direct de la poliția locală sau națională dacă e cazul.
2) De ce ai angaja o cheltuială cu niște guarzi care, cu dotarea de care dispun și condiția fizică și vârsta pe care o au NU ar putea împiedica nimic în contextul în care evenimentul ar implica cel mult două persoane cu o condiție fizică mai bună?
3) De ce ai angaja o cheltuială cu niște guarzi în parcuri, de exemplu, pe care nu i-a văzut nimeni, când, de fiecare dată, la orice eveniment nefericit petrecut în parc, intervine poliția locală sau chiar cetățenii? Sau, de ce ai plăti paza parcurilor, de exemplu, când oamenii nu au avut voie în parc și le poți supraveghea video non-stop?
4) Dacă sunt eficienți acei guarzi, în parcuri de exemplu, de ce, în repetate rânduri în rondurile sale de zi sau de seară, însuși domnul Bibarț ni se lamenta că arădenii sunt oarecum needucați, arătându-ne imagini cu bănci rupte, coșuri de gunoi distruse, mormane de coji de semințe aruncate pe jos? Păi, guarzii, ce păzesc?
Lecturați mai jos, integral, Contractul de servicii din 31.03.2020 și Actul adițional de suplimentare obiective și poate o să găsiți vreo justificare pentru cheltuirea a 900.000 de euro în doi ani într-o asemenea manieră. Sau vreo precizare legată de „pandemia” pe care insista domnul Bibarț. Personal, nu am găsit niciuna.
La solicitarea primăriei, publicăm contractul fără pagina de semnături – VEZI GALERIA FOTO ATAȘATĂ
Articole asociate:
[Miercuri după „E marți, e Bibarți”] Călin Bibarț crede că e anul maimuței. El fiind maimuța
[ACTUALIZARE] Fiecare cu rușii lui – sau cum am îmbogățit până la premiere o firmă obscură din județul Mureș. „Paznicii invizibili” din comuna Rușii Munți au „recâștigat” Contractul de PAZĂ cu Primăria Arad!
