Scurtă poveste despre cum au fost mâncați banii campaniei ,,Arad-Capitală europeană a culturii” [RAPORTUL DE CHELTUIELI – FACSIMILE]

Când lucrezi în presă de aproape 20 de ani, începi să ai și alte întrebări, în afară de clasicul clișeu: cine, ce, unde, când, cum. Vrei sau nu vrei, meseria asta presupune interacțiune socială, presupune spirit de observație. Presupune, în cele din urmă, verticalitate. În cele ce urmează vă vom arăta care este legătura dintre politic și presă în Arad. Nu e un lucru ușor, atâta vreme cât majoritatea celor implicați în povestea de mai jos ne-au fost colegi, unii dintre ei chiar prieteni. Dar, să purcedem la fapte…

Parcul dinozaurilor

Avem în program, pentru ziua de mâine, un concurs de ocupare a unui post de conducere la Consiliul Județean. Nimic extraordinar, nimic nelalocul său. Baiul e că aici nu vorbim despre orice post de funcționar public. CJ Arad a născut din spuma mării și sarea pământului un super-departament! Iar acest super-departament urmează să se ocupe de orice, în afară de curățatul toaletelor din sediu și de căratul gunoiului. Să ne înțelegem bine: acest viitor mega-super-ultra departament va controla cam tot ce trece prin Consiliul Județean. Documente, bani, deplasări externe, vizite… Ce să mai spunem? Va controla tot! În concluzie, va fi un fel de guvern local introdus în cadrul altui guvern local. O umbră care își controlează stăpânul și nu viceversa.

Totul pentru Ando

Și pentru că orice balaur trebuie să aibă și un cap, acestuia i s-a spus simplu: Andrei Ando. La concursul de mâine, Andrei Ando va concura singur împotriva sa pentru ocuparea acestui post. Inutil să vă mai spunem că toată această farsă administrativă a fost astfel concepută încât nimeni, niciodată, să nu poată deveni contracandidat al ilustrului Andrei Ando. Că așa-i în tenis! Faptul că între Andrei Ando și Iustin Cionca există o relație de… (dar mai bine să nu pomenim) nu e un secret pentru nimeni. Fiecare e liber să își bată joc de viața lui cum crede de cuvință. Problema e că această amiciție se petrece în întunericul informării publice și pe bani publici. Nu cunosc în România un alt consiliu județean care să fi inventat un asemenea departament-monstru care să se ocupe de toate, de la relațiile publice, la relațiile externe, turism și pacea mondială! De ce a fost produs acest concept nociv tocmai în Arad? Pentru că se poate!

Deocamdată… enigme

Despre rolul acestei instituții-în-instituție, vom mai pomeni, sunt absolut convins. Eu doresc acum să discutăm, așa ca între prieteni, despre bani publici, presă și politică. Publicăm mai jos niște imagini. În fapt este vorba despre o parte a raportului financiar al organizației non-guvrenamentale ,,Arad-Capitala Europeană a culturii 2021”. Un ONG care s-a bucurat de eșec sub măiastra conducere a domnului Andrei Ando. Vă rog să analizați la rece cifrele pe care le vedeți expuse acolo. Astfel veți înțelege cum poate fi cumpărată presa locală cu bani de nimic. Regăsim aici plăți făcute unor ziariști sau unor instituții de presă. Vedem în aceste imagini o parte din jegul în care se scaldă presa locală. Eu, cu tristețe în suflet și greață în gât, vă spun că mi-e jenă să recunosc faptul că fac parte din această ghildă. Poate că cineva din comisia care îl va audia mâine pe Ando va vedea aceste documente și îl va întreba cum a fost posibil ca directorul Andrei Ando să îl plătească pe consultantul Andrei Ando cu 3500 de lei pe lună? Sau poate îl va întreba ce știe să facă fotograful Nelu, colegul nostru de la Observator, de 2300 de lei pe lună? Poate lumea e curioasă cum un site care nu are audit brat, nu e citit nici măcar de neamurile patronilor, e remunerat cu 2500 de lei? Cum pot patru persoane să mănânce la o masă în valoare de 3 400 de lei? Sau cum poate un drum Arad-Timișoara să coste 1730 lei? Citiți și vă cruciți. Noi promitem că revenim cu alte dezvăluiri în viitorul apropiat.