Gara din Arad – între reabilitarea de sute de milioane de euro și realitatea luată la bani mărunți: o spoială deprimantă, renovată „de ochii lumii”, o scurgere de bani publici care stă pe un prister acoperit de rahat de porumbei vagabonzi [FOTO / VIDEO]

Publicitate online pe Critic Arad

Pachete reclame online pentru firme

Alege ziarul preferat de audiența ta

Ajungi usor in fața aradenilor

Verifică rezultatele online

Transparența 100%

de la 1.290 lei

Vezi oferte

Modernizarea Gării Arad a început în aprilie 2012, făcând parte din proiectul de reabilitare a liniei de cale ferată cuprinsă între frontiera cu Ungaria (Curtici) şi Simeria, tronson inclus în coridorul feroviar pan-european, și au fost investiții de peste 250 de milioane de euro.

Gara ar fi trebuit să fie inaugurată în iunie 2014, însă „în urma problemelor apărute în derularea lucrărilor, antreprenorul a solicitat prelungiri ale duratei de execuţie, contractul de execuţie fiind estimat a se finaliza în luna ianuarie 2016”.

„Problemele care au generat aceste prelungiri au fost determinate de dispute CFR – antreprenor asupra fundaţiilor stâlpilor liniei de contact, detalii de execuţie ale pasarelei, modificări legislative în domeniul semnalizării trecerilor la nivel, cerinţele CFR privind instalaţia de semnalizare care au fost modificate succesiv ca urmare a implementării Proiectului Pilor ERTMS nivel 2 Bucureşti-Brazi (recepţionat în octombrie 2015)”, se arătă în comunicatele de presă ale CFR de la acea vreme.

În Staţia CFR Arad a fost construită o pasarelă supraterană pentru călători care face legătura între peroane şi clădirea istorică a gării.
Pasarela are lifturi, scări rulante, iar pe viitor vor fi amenajate magazine şi alte tipuri de facilităţi pentru călători, de tipul celor existente în aerogări.
În perimetrul staţiei a fost construită o clădire pentru mentenanţă, care cuprinde ateliere tehnologice, laboratoare, birouri, arhive şi magazii.
De asemenea, au fost refăcute peroanele şi modernizat un centru de management al traficului feroviar.
Lucrările au fost efectuate de către asocierea de firme Alstom Transport S.A – Swietelsky Bau Gesell Sachaft m.b.H – Astaldi S.p.A – Euro Construct Trading’98 S.R.L – Dafora S.A. (mai multe detalii despre investiții AICI).

După recepție au început și problemele

Nu cred că putem uita momentul „Falcă, șurubelnița și plăcuțele cu Timișoara” cu care ne-am delectat în 2016. După un scandal iscat în mediul virtual pe motiv că pe băncile montate sunt plăcuțe cu Regionala Timișoara iar arădenii au fotografiat băncile și au postat comentarii critice, arătând că mulți călători aflați in trecere pot să fie induși în eroare, crezând că se află în Timișoara, Gheorghe Falcă însuși a mers atunci în gară pentru a vedea care este situația și a încercat să demonteze plăcuțele cu ajutorul unei șurubelnițe… evident că nu a reușit „Am constatat însă că erau prinse cu nituri pușcate”, declara atunci Falcă. Deși, un demers inutil și caraghios întrucât gara Arad face parte din Regionala CFR Timișoara, iar plăcuțele nu indicau gara, ci marcau bunurile de inventar ale regionalei. În fine, e doar un episod banal dintr-un serial cu proști…

( imaginile din galeria foto din anul 2016, cu Falcă prin gară, în care nu se observă nicio șurubelniță – preluate de pe ARQ și Opinia Timișoarei)

După inaugurare, Gara Arad a devenit un loc de „pelerinaj politic”, orice delegație de oficiali de pe la ministere ajunsă prin Arad având stabilit în program o vizită scurtă pentru poze și în Gară, fiindu-i prezentată ca fiind „spectaculoasa-mega-nemaivăzuta investiție a deceniului”. Și, totuși, să revenim la realitate și să trecem la

Cum arată Gara CFR Arad la puțini ani de la inaugurare și care sunt problemele ce se pot vedea cu ochiul liber, chiar și de un nespecialist

De cum intri în gară, după ce te-ai delectat cu frumoasă fațadă și crezi că va urma să rămâi cu o senzație plăcută și o confirmare a faptului că totuși „se poate”, ți se deschide o splendoare de dezamăgire. Și dacă ești un călător care coboară în Arad cu așteptări conturate din tot ceea ce ai citit despre istoria fabuloasei clădiri și știi faptul că este o clădire-simbol a Aradului și că „ actuală clădire a gării este cea de a treia, construită în 1910 după planurile arhitectului arădean Ludovic Szantay. Gara a fost bombardată puternic în octombrie 1944 de către trupele germane și a fost refăcută între anii 1950-1953. Lucrările la clădirea gării din Arad, unicat în peisajul arhitectural românesc, au început în anul 1905. Primul tren care a circulat în Arad a fost în 25 octombrie 1858, anul deschiderii liniei Lokoshaza – Curtici – Arad. Între 1869 și 1871 se construiește calea ferată Arad – Timișoara în lungime de 55,6 km, linie deschisă în data de 6 aprilie 1871” o să te lovească fatal aceeași splendoare de dezamăgire.

Un sentiment al lucrului prost făcut și al lipsei de întreținere a unui spațiu care a înghițit 250 de milioane de euro și care ar trebui să „dăinuie” măcar încă 100 de ani e tot ce poți lua cu tine. Un gust amar… Oricât ar fi de simplu să dăm vina pe lipsa de educație a călătorilor, prezentarea de față nu are legătură cu aceștia, ci cu proasta calitate a lucrărilor și cu lipsa de întreținere din partea celor care ar trebui s-o facă. Pentru că, oricât de mulți bani s-ar investi în reabilitarea unei clădiri, fără întreținere constantă va deveni în scurt timp o ruină. Iar când e vorba de clădiri de interes național, care presupun trafic intens și vad mare de persoane, cu atât mai mult se impune o grijă constantă față de întreținere.

Prima problemă:

Se vede cu ochiul liber că plouă prin destul de multe locuri prin acoperiș și deja sunt infiltrații majore. De la intrare, în sala mare, se pot vedea zone de plafon afectate de umezeală iar în sala de așteptare sus,  vreo 4-5 locuri. Dar sunt zeci de porțiuni afectate de infiltrații, ce prezentăm noi fiind nici 30% din suprafața totală de acoperiș al clădirii.

Asta nu poate însemna decât un singur lucru, oricât de indulgent sau nespecialist ai fi: lucrările la acoperiș nu s-au făcut cum trebuie și poate s-a „făcut economie” la acoperiș ( asta să nu zicem că s-a furat). Orice muncitor cât de cât priceput în construcții ar spune că,  dacă se punea măcar folie anti-condens, și se făcea cum trebuia acoperișul, nu existau infiltrații în mijlocul clădirii, ci pe margine, întrucât acea folie canaliza apa spre streașină.

Infiltrațiile din plafon se pot observa în imagini ( mai multe în galeria foto, unde se vede și cum se formează belți în zone de interior!):

Asta înseamnă, nici mai mult nici mai puțin, că „constructorii” au renovat tavanul clădirii fără să intre măcar în pod!

A doua problemă:

Scările rulante funcționează Non-Stop. Non-Stop PE TOATE LINIILE, chiar dacă în ziua respectivă nu este sau nu a fost niciun tren pe acea linie. Asta nu poate însemna decât uzură nejustificată și consum de energie electrică foarte mare, deci costuri inutile!

Teoretic, toate scările rulante sunt (în mod normal) dotate cu senzori la treaptă, care se află pe platforma pătrată dinaintea pășirii pe scară și, odată ce calci pe platformă, scările se activează și pornesc.
Odată ce senzorul de presiune nu mai sesizează călcarea pe platformă, în câteva zeci de secunde scările rulante intră în Power-Save, și se opresc din rulare (exact ca în orice mall sau aeroport unde ele sunt instalate). În orice „carte tehnică” te uiți, observi că ele au 3 moduri de rulare cel puțin: 1.oprit; 2.pornit și 3.automat/cu senzori, trebuind să selectezi varianta.

Să presupunem că, în cazul nostru, s-au furat senzorii?! Dar specialiștii care au făcut recepția nu au sesizat că ar fi o problemă și o încărcare de costuri inutile funcționarea lor non-stop? Există vreun responsabil din cadrul CFR care le gestionează?

În plus, scările respective nu au fost niciodată curățate sau igienizate iar lipsa de întreținere este evidentă, acestea fiind vizibil murdare, inclusiv cu excremente de porumbei etc.

În filmarea asta vedem scări rulante funcționând inutil:

A treia problemă și poate cea mai importantă pe termen lung:

Nimeni nu întreține gara! În clădirea mare, în sala de așteptare și hol, pare că se face curățenie pe jos, dar peroanele, anexele și accesoriile (panouri informare, ceasuri, etc) sunt extrem de murdare, cu pânze de păianjen, praf și chiar „plante”. Când te uiți pe peron la panourile de informare, până ți se acomodează privirea, vezi exclusiv mizeria!

Și asta în condițiile în care ne tot lăudăm cu orașul european, cu faptul că este una dintre cele mai mari și frumoase gări din zona de Est a Europei, că noi suntem poarta spre Vest și alte clișee oribile care, suprapuse peste realitate, dau o senzație de scârbă și o grabă nefirească să urci în primul tren care intră în gară și să mergi cât vezi cu ochii.

A patra problemă, chiar dacă este una pentru o „minoritate” afectează cel puțin estetic:

Nu există nicio scrumieră în toată gara!, în zonele aerisite. Faptul că cetățenii fumători și presupus că și responsabili, sunt nevoiți să stingă țigările pe pereți, pe stâlpi, pe bănci, pe trepte, unde pot, dincolo de faptul că estetic fac să arate oribil peisajul și murdar și neîntreținut și necivilizat, chiar nu sesizează nimeni că există riscul unui incendiu de la o țigară care nu e stinsă bine și aruncată în coșurile de gunoi din materiale ușor inflamabile?

A cincea problemă:

Porumbeii care încă fac ravagii. Asta în condițiile în care, porumbeii fac parte din peisajul Gării Arad, dându-i un farmec oarecum. O problemă care putea avea o soluție încă din proiectare, dacă cineva s-ar fi gândit la asta.
Lucrările au presupus și montarea de țepi în unele locuri pentru a împiedica prezența constantă a porumbeilor,  dar nu peste tot. Dacă ești călător visător, pe peron sunt toate șansele să te atingă „norocul”. Din imagini se poate vedea lejer o linie de excremente de-a lungul peronului… Problema fiind mai mult tot una de întreținere până la urmă. Dacă tot nu s-a găsit o soluție tehnică să nu poată avea acces porumbeii, e chiar atât de greu să se facă întreținerea, igienizarea și curățarea de excremente a peroanelor cu un aparat de spălare cu presiune? Pentru că igiena, dincolo de estetică, are legătură, în primul rând, cu sănătatea publică și cu civilizația.

Probabil sunt mult mai multe probleme cauzate de calitatea proastă a lucrărilor, acestea fiind cele vizibile oricărui călător și pe care le poate sesiza în minutul în care așteaptă să-i cadă o carte de la tonomatul de cărți și în minutele de așteptare pe peron.

(mai multe dovezi-foto din „prezentul” gării Arad –  în galeria atașată articolului)

***

Fabuloasa clădire a Gării Arad de-a lungul timpului – fotografii ProvinciaCrisana