E greu – lăsând la o parte impulsurile, sentimentele și judecând exclusiv rațional – să te ții deoparte de un scandal care vizează o instituție căreia i-ai fost director… mai ales că nu discutăm aici despre vreo obscur-inutilă „Oficiul pentru Protecția Consumatorului”, „Avocatul Poporului – filiala locală” sau „Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog”, ci despre ditamai FILARMONICA Arad – o instituție în care dacă ești din orașul ăsta și n-ai călcat măcar odată pe-acolo, ești cam degeaba din orașul ăsta.
Și chiar dacă nu ești din orașul ăsta, tot ai auzit de scandalurile de la Filarmonica Arad pentru că au fost și sunt intens mediatizate… și sunt așa tocmai pentru că vorbim despre oameni pe care-i considerăm „culți în cap”, interesanți și curajoși în a-și exprima opiniile; știu nu numai să citească partituri, ci și să-și scrie corect, impecabil gramatical și coerent… deci trebuie să dăm doar copy&paste – și gata articolul viral!
Alin Văcean a fost directorul Filarmonicii de Stat Arad în perioada 2011 – 2016 – așa că are dreptul, dacă nu chiar obligația, de a interveni în noul (vechi, în fapt… din 1948, de la înființare… imediat după ce a încetat George Enescu să mai vină – 1923, 1927, 1931, 1936, 1937, 1938, 1942 și 1943… ca să fim meticuloși măcar cât cere o paranteză) scandal, chiar dacă în SCRISOAREA DESCHISĂ a dirijorului Corulului Filarmonicii, Robert Daniel Rădoiaș, numele său nu a fost menționat – (re)citește articolul asociat.
(L.V.)
OPINIA LUI ALIN VĂCEAN DESPRE SITUAȚIA DE LA FILARMONICA ARAD
Cu drag pentru noul primar! Păcat de milioanele Primăriei investite acolo. Un cuib de viespi sindicalist încă face legea acolo spre sfidarea melomanilor arădeni.
#DEGEABA
Mă tem pentru ei, pentru sindicaliștii de la filarmonică, că nu vor înțelege niciodată că actul managerial nu este unul de sorginte colectivă, ci unul individual, asumat de un manager și evaluabil în fiecare an! Contestându-i pe TOȚI managerii din istoria filarmonicii arădene, credibilitatea lor devine una și mai redusă, iar renumele lor de „veșnic nemulțumiți”, „mereu puși pe scandaluri”, „boicotanți destoinici” ai actul managerial de la filarmonica arădeană, se consolidează pe stagiune ce trece și se află într-un „crescendo” nemaiîntâlnit… în nicio muzică, din păcate.
Indiferent că managerul filarmonicii a fost domnul Frandeș, doamna Talmaciu, Văcean, sau acum domnul Orban, NICIUNUL nu a fost bun în optica lor.
Niciunul nu a putut tolera cât ei ar vrea să chiulească. Niciunul nu a fost capabil să le mărească salariile iraționale la care ei visează. Niciunul nu a putut să le asigure turneele care sa le umple cardurile cu diurna în euro (pe lângă salariile decente pe care deja le încasează). Niciunul nu a fost în stare să programeze mereu aceleași programe ușurele și știute pe de rost (Haydn, Mozart, Coruri din opere etc.) care să nu ii scoată din zona de confort, supărându-i că trebuie să studieze partituri noi… Niciunul nu a putut să verifice și să justifice alea 4 ore de studiu individual obligatoriu și plătite din banii publici și care se desfășoară… la domiciliu fiecăruia, evident…
Nici măcar domnul Orban nu reușește să fie pe gustul și să intre în grațiile sindicaliștilor filarmoniști. Și cu atât mai discreditant pentru ei, e faptul că domnul Orban este exact din aceiași plămădeală ca și ei: fost sindicalist feroce, critic vocal pentru precedenții manageri, ajuns acum să fie chiar el târât în procese, blamat și aspru criticat de foștii lui frați sindicaliști. Culmea ironiei și a destinului…
Sindicaliștii truveri nu realizează că își fac un deserviciu enorm cu fiecare scandal pe care îl generează și îl amplifică, cu fiecare critică publică adusă la adresa propriului lor manager.
Au șansa să cânte în cea mai frumoasă și proaspăt restaurată sală de concerte din țară! Au toate condițiile la care alte filarmonici mioritice încă doar visează. Au în inventar instrumente scumpe și performate la care cântă (chiar și la nunți sau ciubucuri în scop privat), iar toți managerii au închis aici ochii, tolerându-i. Au salarii decente potrivit cu pregătirea lor și nivelul național de salarizare aferent domeniului.
Nu o sa înțeleg niciodată de unde duhul ăsta de nemulțumire constantă printre ei? De unde pornirea asta medievală de a decapita orice manager ce le apare în birou? De unde paradoxul ăsta ca niște muzicieni desăvârșiți (când vor sa fie) să fie totodată vulpi neîmblânzite, dar și capabili să îl interpreteze pe Bach sau alte lucrări de o delicatețe spirituală înaltă?
Daniel, vrei sa fii manager? Deși tentant probabil, nu asta e calea de urmat, să arunci cu noroi în actualul manager și apoi sa te cocoțezi pe noroiul înghețat luându-i locul. Nu fi hienă ca ceilalți șefi de sindicat! Ajuns acolo vei păți exact ca el, exact ca noi ceilalți la vremea noastră: bălăcăriți, provocați și intimidați. Orice decizie luam era criticată, orice măsura implementam era comentată și sabotată. Succes Daniel, dar sincer îți spun, nu asta e calea.
Problema actului managerial la o filarmonică problematică precum cea arădeană (lucru de notorietate națională) implică foarte multe aspecte de ordin muzical, dar și juridic, moral, social, economic, abilități de a lucra cu primăria și câte altele. Oricine ar ajunge acolo manager ar avea un avantaj… în primele 6 luni… și ar fi privit ca izbăvirea (Messiah) față de cel de dinainte(!) De după acest timp de grație „lupta” și dezbinarea iarăși va începe, iar sindicaliștii vor constanta că TREBUIE un alt manager și își vor pune în mișcare (“mușcare”) tertipurile arhicunoscute. Bla bla. Nu avem contract colectiv negociat, nu exista regulament intern bun, e dictatură, și alte pretexte de doi bani pentru a se victimiza și a obține cadou un manager nou-nouț.
Până când asta? Pânâ când în sfârșit un primar isteț si curajos va face ceea ce trebuia făcut de foarte mult timp, anume: trasformarea instituției din personal salarizat precum funcționarii publici normați la 8 ore (o aberatie administrativ-comunistă moștenită!), în instituție de spectacole modernă, cu muzicieni plătiți bine, dar pe proiecte, pe perioadă determinată, pe concerte și festivale de calitate. Muzicieni care să cânte detașați, cu zâmbetul pe buze, focusați exclusiv pe partitură, deconectați de toată cretinitatea asta de mentalitate sindicalistă ce a provocat multă dezbinare între muzicieni, melomani, angajați din primarie și care a adus atât de mult contraserviciu culturii arădene.
Articol asociat:
4 comentarii. Leave new
Cine a scris articolul este perfect documentat si are perfecta dreptate. Acolo tre o ordine de fier si institutia pusa pe proiecte culturale. Aceste este viitorul si nicidecum grandomania complet nefondata a muzicantilor de acolo ce sunt sub sub sub mediocri in cel mai bun caz! Afara cu ei si inlocuiti cu oameni competenti si de buna credinta!
Cat de nesimtiti pot sa fie cei din orchestra si cei din cor! Sa ai o repetitie pe zi de la 10 la 12! Si asta de luni pana joi!
! Rusine!!!! Doamna C. conduce Filarmonica dupa hormonii ei nesatisfacuti! Domnii V. si D. sunt responsabili de tot raul ! Alimentat de S.D.! (numele complete au fost cenzurate de redactie)
Asa e!
Cei din orchstra sunt niste lepre nerusinate ce stau pe salarii grase si nu fac aproape nimic zilnic.
ma mir ca i mai rabda pamantul. Pe asa puturosi!
De ar D zeu sa i puna odata pe proiecte muzicale si sa fie platiti doar cei buni ce merita. Nu toate lepadaturile ce s au strans in acest cuib de hoti ce se numeste filamonica aradeana.