E momentul acela, când am sărit de zece mii de cititori, s-au adunat ceva întrebări, de la prieteni şi neprieteni, de la cititori şi aproape cititori, chiar şi hateri. Răspund la unele dintre ele, pentru că aşa vreau eu. Nu voi mai pune şi întrebările, doar răspunsurile, pentru că, la fel, aşa vreau eu.
Nu mă consider nici formator de opinie, nici vector moral sau de alt tip. Sunt doar un om care scrie despre ce-i vine lui să scrie, nu vreau neapărat să şochez, nici să fiu plăcut. Scriu aşa cum o fac, dintr-o mână, cîteodată sar calul, dar asta e, fac literatură, fac pamflet, nu fac ziaristică, şi mai ales, nu fac jurnalism copy paste. Am o tonă de defecte, am făcut o grămadă de prostii şi alegeri greşite, unele le regret, unele nu. Am supărat şi continui să supăr nişte oameni, dar nu prea îmi pasă: consider că, dacă eşti persoană publică şi emiţi ceva pe gaura gurii, trebuie să admiţi că nu toată lumea te va place sau va fi de acord cu tine. Şi să îţi asumi asta.
Nu cred că am toate răspunsurile. Nu am un plan de bătaie pe termen lung. Sunt ca un câine care latră la maşini. Am păreri în mare parte fondate, din care unele sunt greşite, bineînţeles. Cred că toată viaţa înveţi, aşa că sunt sigur că mai am multe de înţeles. Sunt deschis la dialog, atâta timp cât dialogul nu înseamnă să vrei să fiu de acord cu tine în tot ce spui.
Sunt furios pentru că sunt furios. Nu trebuie să ai neapărat motive. Dacă vreau să le găsesc, e deajuns să deschid ochii şi să ies afară. Sau să îmi amintesc diverse. Şi da, nu mă mai simt bine în oraşul meu, dar nici nu vreau neapărat să plec. Pe de altă parte, dacă îmi daţi un milion de euro, nu mă mai vedeţi. Cu condiţia să fie din banii voştri, nu din bani publici. Cred că arădenii suferă de lene democratică, nu au încredere în ei şi nici în politicieni. Sunt absolut nemulţumit de actuala administraţie, care se preface atât de transparentă, şi nu e. Cred că, dacă eşti mulţumit de felul în care merg lucrurile în Arad, eşti un tip foarte bogat, care face afaceri cu administraţia locală, sau eşti neinformat, sau nu îţi pasă şi, ca urmare, nu prea te speli. Nu urăsc oameni, urăsc porcăriile pe care le fac oamenii.
Da, sunt ateu. Dar am o extraordinară admiraţie pentru credincioşi. Pentru că această credinţă, în orice, înseamnă speranţă. Şi face bine. Am, în schimb, o mare problemă cu falşii predicatori, cu ipocrizia religioasă, cu instituţia anacronică a bisericii, de orice fel ar fi ea, şi mai ales cu fanatismul religios şi sora sa mai mare, ignoranţa.
Da, am băgat iarbă şi ciuperci la viaţa mea. Am făcut muuuult mai multe, am vreo 1304 păcate, dar s-au prescris, iar eventualii martori sunt, majoritatea, încă în ceaţă. Dacă vrei să ştii mai multe, aşteaptă memoriile pe care nu le-am scris încă. Cumpără-le şi citeşte-le. Până atunci, şi de atunci înainte, scuteşte-mă de predici.
Nu, nu am ceva personal cu Don Teflon. Cred că a făcut o grămadă de lucruri bune pentru Arad. De asemenea, cred a făcut, şi face, şi o grămadă de porcării, cred că puterea l-a erodat, l-a schimbat, l-a făcut bănuitor, manipulator, răzbunător şi alte cuvinte care rimează cu dictator. Şi e cu nervii praf. Şi se îmbracă ciudat. Cred că, dacă ar fi mai deschis şi mai viu, şi nu atât de plin de scheme politicianiste, ar da mai bine. Nu e singurul în cana de cacao, dar el face gura cea mai mare, şi e în cătare.
Da, râd de o grămadă de lucruri, situaţii şi persoane. Fac tot felul de maliţiozităţi, foarte politically incorect, fac comparaţii ciudate, în tuşe de culori tari. Se numeşte stil, sau talent, şi nu e pentru toată lumea. Asta nu înseamnă neapărat aroganţă, ci realitate, dar dacă tu eşti dintre ăia născuţi jigniţi, vorba cântecului, ia-o cum vrei, dar ia-o sus.
Nu vânez like-uri. Vin zânele astea pe Facebook, postează o poză cu un text de căcat, cur bombat, ţîţe asemenea, atitudine pozitivă, proactivă, motivată, ştii stilul, şi iau cinci mii de pupici, plus gifuri cu personajele lui Bendeac, plus un like şi de la mine, că nu pot întotdeauna să mă abţin. Pe de altă parte, dacă nu îţi place ce scriu, poţi să nu mai citeşti. Nu e neapărat să mă şi înjuri dacă eşti de altă părere cu mine. Te voi înjura înapoi, şi sigur am să o fac mai bine decât tine. Îmi place să înjur, aşa că am devenit foarte bun la asta. Mă relaxează, cum te relaxează pe tine laxativele, colon mic şi plin care eşti tu.
Da, câteodată mi-e frică. Şi cel mai frică nu îmi e de răutatea oamenilor, ci de ignoranţă, de toţi manipulaţii care îţi dau fericiţi în cap, crezând că fac un mare bine. Mi-e frică de dictatură. Mi-e frică nu atât de cenzură, cât de acceptarea ei. Şi da, am o problemă cu autoritatea, în sensul că nu pot lucra pentru cineva mai prost ca mine. De aia nu lucrez la primărie, de exemplu.
Şi, pentru haterul meu preferat, şi cu asta închei, cel puţin pe moment: nu, mama nu a fost curvă. În schimb, când maică-ta scuipă, se cheamă că donează la o clinică de fertilitate. Şi vreau să se legalizeze prostituţia, ca să plătească şi ea impozit. Mă-ta.
1 comentariu. Leave new
Excelent! Citez : „Am o tonă de defecte, am făcut o grămadă de prostii şi alegeri greşite, unele le regret, unele nu. Am supărat şi continui să supăr nişte oameni, dar nu prea îmi pasă: consider că, dacă eşti persoană publică şi emiţi ceva pe gaura gurii, trebuie să admiţi că nu toată lumea te va place sau va fi de acord cu tine. Şi să îţi asumi asta.” …………
Ca să fiu corect, aşa mi s-a părut şi mie. Acesta e tipul de om imposibil, singur şi infatuat, plin de sine, care nu are discernământul pentru a judeca, e mereu în eroare de apreciere, nu distinge valoarea de nonvaloare, urâtul de frumos, defectul de normal; înafară de el, ceilalţi sunt la fel, „ceilalţi”, stăpâniţi de platitudini, neinteresanţi, cu mentalităţi vechi, de neînţeles, caduce ori ambigue; pot să mă critice sau mă venereze, eu am aceeaşi monedă cu care să-i preţuiesc : dispreţul!
Nu-s medic, dar cred că diagnosticul, se apropie de real!
Poate fi o provocare ? Pentru a incita şi a decela prietenii şi adversarii ?