[RECENZIE] POETA DIN CĂRAND, RODICA OCHIȘ: FLOAREA MĂRULUI DE LÂNGĂ DRUM

DIN CĂRAND FLORILOR DE MĂR

Originară din Cărand, un sătuc de la poalele Codrului Moma, din apropierea orașului Sebiș (Arad), urmează standardele zodiei nașterii sale (n. 18 martie 1961, Cărand, j. Arad). Zodia Peștilor întreține un conflict între două realități, după cum Rodica a optat între iubirea copiilor – dedicându-le lor, ca învățătoare, o viață de dăruire – și aspirația spre lirism, lăsându-se ispitită de „înmuierea peniței sufletului” în „florile câmpului, fântâna dorului, doinele și cântecele populare”. Zodia se potrivește structurii personalității sale, cu cei doi pești ce înoată în direcții diferite, în care unul simbolizează frigul iernii, iar celălalt – mijirea căldurii primăvăratice, ivirea naturii la viață și așezarea pe crenguțe a întâielor flori de măr. Licențiată în științele educației, se dedică inițierii copiilor în cunoaștere, conturând activitatea școlară cu devotament, lirism, pasiune și sensibilitate. Atunci când sufletul s-a umplut de preaplinul afectiv, și-a revărsat vocația lirică în poezii, explodând, ca florile de măr, într-o inflorescență ademenitoare, risipind mireasma peste primăvară. Debutează cu volumul Floare de măr (Iași, 2021), urmat imediat de Chemarea dorului (Oradea, 2021), de Adieri și fluturi (Oradea, 2022).

Are vârsta rodului, al roșului înflăcărat din culoarea „mărului de lângă drum” (Beniuc se născuse la Sebiș, lângă Cărand – acolo unde toate drumurile sunt umbrite de meri roditori -, și unde se mai ivise poetul Isaia Bosco, ce publicase, în 1883 – anul când apărea volumul Poesii de Eminescu –, cartea Florile tinereței). Rodica OCHIȘ scrie frumos, armonizează pe portativ și convertește simbolul primăverii, al optimismului și al florii de măr, în chemare de dor, cu adieri și fluturi, în spațiul de dincolo de tăceri. Poezia se varsă cu prisosință din inima sa.

AROMA CUVINTELOR SFINȚITE DE DOR

Rodica OCHIȘ are principalele caracteristici pentru a fi numită poetă, promovând o versificare absorbită de lirism și poeticitate. Are în desenul personalității sale o configurare didactică, riguroasă și disciplinată. Dispune de armonie și de lecturi clasice, manifestând o fidelitate asumată pentru poetica derivată din relieful sufletului.

Volumul de debut, Floare de măr, are saturația dorului și patimii, speranței și iubirii, iar natura, prin flori, însoțește cu aroma cuvintele sfințite de dor:

„Îmi deschid ochii, tu ești lângă mine,
Îți simt mirosul de ambră și tămâie,
O primăvară ai adus cu tine
Să-mi crești pe ram o floare de gutuie.”

Poemele din Chemarea dorului creează sentimentul de „liniște neliniștită”, de așezare în suflet a dorului de ceva pierdut, închipuind o ispititoare scenă ireală de frumusețe luciferică:

„Mi-e dor să poposesc la tine-n gânduri,
Că e prea mult de când sunt o tăcere,
Să mă pictezi cu versul printre rânduri
Și să rămân, de sufletu-ți mi-o cere.

Mi-e dor să împărțim o primăvară,
Să ningă peste noi cu iasomie,
Să-ți fie brațul care mă-nconjoară
                           Izvorul nesecat de apă vie. (…) (Mi-e dor)

Consider că ceea ce încropește Rodica OCHIȘ în poemele sale, cu puternic ecou liric, demonstrează că viața are nevoie de poezie, de prelungire dincolo de evenimențialitate, fiind o modalitate de expandare a clipelor înșiruite între nevoile umane elevate.

O nouă speranță, o nouă întinerire sunt temeiuri pentru regăsirea în cuvânt, prin care, cum spuneam, viața se prelungește dincolo de marginile sale contingente:

Viața s-a trezit în toate, s-a aprins câmpul cu maci,
Tu cu roșul din rubine trandafirii să-i îmbraci.
Să-nflorească într-o boltă ce unește mal cu mal
Să poți aduna iubirea din tumultul unui val.

Lasă fluturii să zboare, mângâiați de adieri,
Să renască din cenușa presărată-n zi de ieri.
Scrie-mă poveste-n carte, curge-mă din călimări,
Să-ți pun veșnicii sub pleoape, liniște pe frământări. (Noul început)

Ultimele două versuri merită subliniate: „scrie-mă poveste-n carte, curge-mă din călimări/ să-ți pun veșnicii sub pleoape, liniște pe frământări”. Cât de expresiv și profund este mesajul!

UN EL PIERDUT ÎN VEȘNICIE

Dincolo de cuvintele orchestrate în poeme se regăsește un EL drag, pierdut pentru totdeauna, dar care și-a lăsat aroma pe pernă sub formă de lacrimă, dorul în frunza de nuc și iubirea pe floarea de măr. Acel EL stimulează amintirea, iar memoria îi reține gesturi, atitudini, înfățișări. E personajul căruia i se adresează ca unei idei, ca unui pământean care a devenit idee, răspândit în suflet și curcubeu, în culoarea ochilor și aroma frunzelor de nuc, în visele risipite de adierea florilor din păr. Un semn comun motivează și învolburează cuvintele, aranjându-le în strofe și versuri.

În noaptea asta ține-mă de mână,
Să ne trăim povestea-ascunsă-n coji de nuc
Și fă cumva ca vraja să rămână,
Cât visele perechi spre împlinire duc.

Poartă-mă mereu în fire ca pe-o frunză de noroc,
Sădește-mă în iubire sâmbure născut din foc.
Voi fi lujer răsărit într-un timp cu zile clare
Și din ramura de măr, tu, zidește noi altare!

Câteva texte sunt adorabile, respirând un aer de poezie înălțătoare și pură: Urma plecată, În lumea ta, În lumea lui, Noaptea de jar, Mi-ești începutul și sfârșitul lumii, Atinge-mă în fiecare zi, Sunt (Sunt lacrima ce n-a putut să curgă / Din ochii tăi adânci mângâietori) etc.

Ar mai fi multe de spus, dar curiozitatea oricărui lector are dreptul de a fi stimulată de un poem atât de frumos parafrazându-l pe Eminescu:

Mi-am rezemat privirea de colțul tău de cer
Să văd cum te cobori, pe trepte de lumină,
Din lumea-n care totul te-nvăluie-n mister,
Luceafăr răsărit în noaptea mea senină. (…)
Te caut printre stele, te caut în cuvânt,
Când te citesc ades, fiori îmi trec prin vine,
Cu floarea ta albastră, făcut-am legământ,
Veșnic să te păstrez, în sufletu-mi, Emine! (Mă-nchin)

Cititorul (din mine) se oprește greu din lectură. De bună seamă, Rodica OCHIȘ dispune de talent. Sursa de inspirație este dorul, întreținut de amintiri melancolice, străbătând sufletul cuvintelor, ele însele cuprinse de tristețea metaforică. Textele sale sunt pure și optimiste, cu mesaj pozitiv, în care albinele zumzăie printre florile de măr, anunțând sosirea primăverii cu surâsul său încurajator. Rodica OCHIȘ este o poetă optimistă, iar poarta poeziei i se deschide spre împlinire și lumină.