Într-un laborator plin de piese printate 3D, cabluri și laptopuri deschise cu linii de cod, câțiva elevi de la Colegiul Național „Moise Nicoară” din Arad lucrează concentrați la robotul lor de competiție. Nu e doar un proiect tehnic pentru mulți dintre ei, ci primul pas clar spre o carieră în inginerie.
Echipa, cunoscută sub numele Harambe Cartel, face parte din Programul Național de Educație STEAM FIRST Tech Challenge, organizat de Asociația Nație Prin Educație. Programul reunește peste 220 de echipe din toată țara și implică anual mai mult de 5.000 de elevi de liceu și mentorii lor. Practic, ceea ce se întâmplă în laboratorul de la Arad face parte dintr-o mișcare națională care aduce ingineria reală mai aproape de adolescenți.
„Mi-ar plăcea să merg pe inginerie mecatronică, unde înveți din toate: electric, circuite, programare, dar și partea mecanică, care mie îmi place super mult”, spune unul dintre membri echipei. Pasiunea lui nu a apărut dintr-un manual, ci din anii petrecuți în clubul de robotică, unde teoria se transformă rapid în șuruburi, senzori și soluții găsite sub presiune.
Mai mult decât roboți
Pentru elevi, competițiile de robotică nu înseamnă doar puncte și clasamente. Înseamnă un antrenament accelerat pentru viața de după liceu.
„În patru ani de robotică am învățat mai mult și pe plan tehnic, dar și pe partea de colaborare în echipă. Am învățat să vorbesc în public, să-mi prezint ideile clar, să caut sponsori, să organizăm evenimente”, povestește același elev. Practic, adolescenții ajung să gestioneze proiecte aproape ca într-o firmă reală: bugete, promovare, documentație tehnică, planuri de sustenabilitate.
Clubul funcționează pe departamente – programare, mecanică, design – dar granițele sunt flexibile. „Ai rolul tău, dar asta nu te oprește să vii cu idei pentru alt departament. Învățăm unii de la alții tot timpul.” Tocmai această multidisciplinaritate îi face pe elevi să plece din echipă cu o viziune completă asupra modului în care prinde viață un produs tehnic.
AI-ul, un ajutor pe teren
Inteligența artificială nu e, pentru ei, un concept abstract, ci un instrument concret. În competiții, o simplă cameră video poate face diferența, dacă știi s-o folosești inteligent.
Elevii explică simplu: antrenezi sistemul cu sute sau mii de imagini pentru ca robotul să recunoască obiecte, culori sau poziții pe teren. „Sunt niște calcule foarte rapide care te ajută să alegi, de exemplu, ce obiect să iei primul, care e cel mai apropiat, care e culoarea dorită.” În spatele acestei descrieri modeste stau noțiuni serioase de procesare de imagine și automatizare.
Despre partea etică a AI-ului, discuțiile sunt abia la început. „Depinde foarte mult cum va fi reglementată și cum o să ne raportăm noi ca societate – dacă o vedem ca pe o unealtă care ne ajută sau doar ca pe o metodă de a face totul din ce în ce mai repede”, spune unul dintre liceeni, conștient că viteza progresului tehnologic aduce și dileme, nu doar beneficii.
În atelier, teoria se lovește zilnic de realitate. „Suntem în faza de prototipare. Ce nu merge, testăm rapid altă variantă. Avem mai multe imprimante 3D, facem o piesă, o montăm, vedem dacă ține. Dacă nu, o luăm de la capăt.” Metoda lor preferată: fail fast, greșește repede, învață repede, îmbunătățește repede.
Pe lângă robot, elevii trebuie să pregătească și un „engineering portfolio” – un dosar complex în care documentează tot: de la organizarea echipei și atragerea de sponsori până la simulări mecanice, desene CAD și soluții de programare. Mulți apelează la mentori din afara școlii, foști membri ai echipei sau studenți la inginerie, care îi ajută să înțeleagă concepte precum analiza cu element finit (FEA) sau proiectarea pentru fabricație.
O comunitate care crește
Fenomenul roboticii școlare a explodat în România, iar programul FIRST Tech Challenge este unul dintre motoarele acestei creșteri. Asociația Nație Prin Educație, organizație non-profit fondată de jurnalista Dana Războiu, coordonează din 2016 acest program național, dezvoltând și organizând competiții regionale și naționale pentru liceeni pasionați de știință și tehnologie. An de an, mii de elevi învață astfel să gândească inginerește, să lucreze în echipă și să transforme ideile în prototipuri reale.
Această cultură a colaborării îi face pe mulți să creadă că viitorul ingineriei românești se construiește deja în licee. „Vedem echipe cu idei nebune, mecanisme pe care nu le-am mai văzut. Generația asta, care intră în industrie cu experiența asta din liceu, cred că poate face lucruri mult mai cool.”
De la club la carieră
Chiar dacă România nu are încă giganți celebri ai roboticii, oportunitățile există, inclusiv aproape de casă – în companii care dezvoltă soluții de automatizare industrială, brațe robotice sau sisteme inteligente de producție. Iar pentru elevii de la „Moise Nicoară”, drumul pare deja trasat.
Robotica i-a învățat să construiască, dar și să aibă curaj să pună întrebări, să caute ajutor și să nu se teamă de eșec. Într-un oraș unde, poate, nu toată lumea vorbește zilnic despre algoritmi și senzori, câțiva adolescenți demonstrează că viitorul tehnologic al României se poate naște într-un laborator de liceu, între o imprimantă 3D și multă, multă pasiune.
