ANGLIA INTER-PASCALĂ (III) sau „Bula” lu’ Pândaru
A. O introducere voluntară la un umor involuntar…
Mi-a plăcut întotdeauna să fiu corect informat și nu dezinformat, mai mult sau mai puțin subtil. De aceea, urmăresc – comparativ – diferite posturi tv și de aici din U.K., … și de peste ocean… și de peste English Channel dar… și din Românica… Dorința mea este axiomatic-firească în contextul bulei cețoase a fake-urilor. Există două personaje jurnalistice la Digi 24 TV care mă cam intrigă: Claudiu Pândaru și Florin Negruțiu. Am toată stima pentru profesionalismul lor de netăgăduit. Nu același lucru pot spune despre cei ce le compun textele. De pildă, există multe spații de emisie „moarte” (nici măcar reclame la „tampoane” de damă, sau la pastile de „picurat” bine, rar și potent noaptea, pentru bărbați – slavă Domnului!…), i.e., nu prea au cu ce umple timpul, mai ales când se apropie o oră exactă, rotundă pentru News… Și atunci,… apar cei doi… lejer (recte, normal) îmbrăcați, în ceva ce seamănă a cafe- bar, la o masă lungă, cu niște „mecle” foarte serioase, sfătoase – se vede că-s confecționate. Negruțiu deplânge caracterul fals-gratuit al învățământului românesc, Pândaru, mai cu lacrimi în ochi, se lamentează că funcționarul român îți răspunde reflex la orice solicitare (cetățenească!) cu „nu se poate!”… Ce vreți? un funcționar este „un homme qui fonctionne” (Salut, Mr. Jacques Brel!) Dar cea mai mare „distracție” pentru mine este atunci când îl văd și îl aud pe D-l Claudiu, „meditând”, mai filosofic decât Socrate – „noi aici trăim într-o BULĂ” (citat aproximativ). „Aici”, însemnă Ceauschwitz am Dâmbowitzen și este o „bulă” pentru că poți ieși la o cafea… Cum ai părăsit „bula”, „e o altă Românie”…, care vra’ să zică… dezastru… Nu știu ce a fost în capul autorului de text/scenariu, dar o asemenea platitudine o „coci” doar când ești „bătoc” sau drogat…. Mai mult, „sceneta” asta se repetă de mai multe ori pe zi, de ceva vreme…exasperant! Mai bine rămânea Claudiu Pândaru, fără barbă și ochelari, acela care făcuse ochii cât cepele, de surpriză și indignare, atunci când invitatul său C.T.P. susținea – cu seriozitatea-i „hâtră”- că Ludovic Orban (al nost’, nu budapestanul!) era așa de satisfăcut (politic!) de sine, încât nu-i mai cerea privirea sa – lățită de zâmbet – decât o felație!… În fapt și „pe cale de consecință”, a fost și ultima prestație a C.T.P.-ului la respectivul post tv… Am mai povestit despre „teribila scenă” în Critic Arad… Și azi mai râd cu lacrimi… Nu de ilustrul C.T.P. (el a fost foarte „el însuși”), ci de d-l Pândaru, a cărui figură era apoteoza tabloului „Țipătul” lui Edvard Munch (1893)…
Cât despre „teribila bulă”… „însă, Doamne, să ne ierți…”, aici cred că e nevoie de o erată: „trăim cu Bulă sau ca Bulă”, fiind vorba de mahalaua-cocină „am Dâmbowitzen”… Cum Bulă este prototipul contemporan al umorului românesc, cred că am găsit pretextul perfect de a mă reîntoarce la ceea ce am început acum două episoade – umorul englezesc… am der Fluss Themse…
Iată cum stupiditatea unui producător/scenarist/textier tv. îmi face conexiune cu obiectul unei interminabile discuții: dacă realmente există, atunci, cu ce, Dumnezeule, umorul englezesc (britanic) e mai dat dracu’/naibii decât al nostru? Ideea de „connexions” îmi amintește de alt ilustru autor britanic (englez!… dar născut în Derry – Irlanda de Nord), James Burke, care m-a fascinat în anii tinereții și despre care voi povesti în unul din episoadele de viitor… Am specificat în paranteză – „englez”, pentru că la autorul meu favorit de istoria științei și tehnologiei, paradoxal, umorul britanic e puternic impregnat de duhoarea de whisky irlandez…
B. Limerick, limerick,… râdem, plângem câte-un pic!…
Ciudat, simbolul peremptoriu al umorului britanic/englezesc, acea poezioară cu iz de absurd – limerick-ul – este „savurată” mai degrabă de străini; eventual de briții mai stilați, șlefuiți, spilcuiți cultural… În păturile (down) „joase” ale unei societăți atât de rigid stratificate, nu prea e cunoscut… Mi-amintesc din anii de elev, când „proafa” de engleză mai că-și dădea duhul, încercând să ne explice cum vine treaba cu acest limerick (inimitabil în alte culturi); cum începea cu picioare metrice stricte (a-a-b-b-a), apoi cu accentele și număratul silabelor fiecărui vers (din 5 , fix!)… ne lua pe toți durerea de cap… Azi înțeleg ceva mai bine lucrurile: silabele, accentele etc. toată stilistica liricii engleze… este foarte diferită de cea a limbii române… Mă rog, stilul, mai treacă‘-meargă‘, dar mesajul?… Ei bine, cu chiu cu vai, dăscălit până n-am mai priceput chiar nimic, de propria nevastă – vajnică proafă de română – am încropit (experimental!!!) ceva limerick-uri în limba noastră strămoșească; nu sunt poet și nici „bard… popular”… Cum azi e marți și marțea sunt trei ceasuri rele, fie…
Primul ceas rău. Contextul explicativ: mergeam cam pe trei ani și prima poezie învățată începea cam așa:„Cluju’ nost’, oraș frumos / Meri’ cu trenu’, vii pe jos…” (doar atât mai țin minte). Adaug acum faptul că linia ferată Cluj-Oradea (pe care am călcat-o amar de ani în drumul Aradului) a fost, recent, demolată; se construiește ceva nou, poate pentru un T.G.V.!? ha,ha,ha… Limerick-ul meu ar suna, atunci, cam așa: „Cluju’ nost’ – oraș frumos / Astăzi este, zău, faimos / Aradu-i departe / Cum scrie la carte, / Meri’ cu trenu’ ,vii pe jos…”
Al doilea doilea ceas rău. Contextul explicativ: într-un an, studenții mei la absolvire mi-au compus un cântec… nici aici nu mai țin minte toate versurile; însă suficient „să coc” – a la roumaine – un limerick: „Auzit-ați de-un clujean? / Ba’i clujean, ba’i arădean / Perfid Albion, / Răpit’ai un om /… Și îl cheamă Mureșan” (doar versul 3 și 4 sunt „adăugire” la ceea ce mai țin minte)…
Al treilea ceas rău. Contextul explicativ: aici în Kent, gelos pe bețivenia englejilor, nu puteam decât să „mustăcesc” la adresa lor un fel de… limerick: „Un englez se crede om?/ De bea berea din castron?!… / Într-una se-mbată / Cu halba cea spartă / Vrea s’ajungă campion! ” Sic!… Ultimul vers l-aș putea înlocui cu „Vrea s-ajungă un ne-om?”… Hmm, prea moralizator!…
Maryn Liles, scria în „Silly Limericks Parade” (martie 2023): „Frumusețea unui limerick constă în faptul că oricine poate scrie așa ceva. Este – prin natura sa – ceva la limită (pe muchie de cuțit) și tinde să facă auditorii să-și strângă mâinile sau să roșească. Dar este, cu înțelepciune, aspru sau produs cu intenție umoristică, menită să aducă, oricui, cu siguranță, cel puțin un zâmbet afectat (rictus)”. Dacă oricine poate scrie așa ceva, iată, eu m-am și „produs”; în orice caz, limerick-ul nu poate fi asociat cu epigrama… este… altceva… Dar să vedem câteva „specimene”… Din sutele găsite, am ales – cu foarte mare greutate! – ceva ce mi s-a părut mie mai reprezentativ şi… mai puţin intraductibil…:
„Limerick I cannot compose, / With noxious smells in my nose. / But there is one way easy, / I only felt queasy, / Because I was sniffing my toes.” I.e.: „Limerick nu pot compune, / Cu mirosuri nesănătoase în nas./ Dar e o cale ușoară, / Doar am simțit-o grețoasă, (delicată) / Când mi-am smiorcăit (supt pe nas) degetele”. La ultimul vers, aș propune o traducere „mai liberă” – „când m-am scobit cu degetele-n nas”. De gustibus… Las cititorilor plăcerea de a face/reface rimele (evident, în română!). Sau: „There was a young woman named Bright, / Whose speed was faster than light. /She set out one day / In a relative way, / And returned on the previous night.” I.e.: „A fost cândva o tânără numită Bright (= Luminoasa, Strălucita), / A cărei iuțeală era mai mare ca cea a luminii. / Într-o zi s-a pus (aranjat, așezat) / Într-un mod relativ (pe o cale relativă), / Și s-a întors cu o noapte înainte.”. Din nou, vă las „plăcerea” rimării, versificării… Dar să mergem mai departe, la ceva „valami tobb szossal / mai cu szaft”…: „There was an odd fellow named Gus, / When traveling he made such a fuss. / He was banned from the train, / Not allowed on a plane, / And now travels by bus.” I.e.: „Era odată un tip ciudat numit Gus, / Când călătorea făcea mare scandal. / I s-a interzis în tren, / Nu i s-a permis în avion, / Acum merge cu autobuzul.” Din nou, cum am mai spus, plăcerea versificării și rimării vă rămâne ad libitum… „There once was a fly on the wall, / I wonder, why didn’t it fall? / Because its feet stuck? / Or was it just luck? / Or does gravity miss things so small.” I.e.: „Era odată o muscă pe perete, / Și mă mir de ce nu cade? / Avea picioarele lipite? / Sau era doar norocoasă? / Sau era prea neînsemnată pentru gravitație?”. În fine, iată un limerick cam „fără perdea”. Și la briți iepurele are anumite … „conotații” sexuale : „The thoughts of a rabbit on sex / Are seldom, if ever, complex / For a rabbit in need / Is a rabbit indeed, / And does just a person expects.”. I.e.: „Gând de iepure la sex / Rareori o fi complex / [Căci un iepure la nevoie / E un iepure adevărat / Și face tocmai ce te-aștepți]”… ultimele trei, mai liber: „Iepurele la nevoi / E un mare Iepuroi / Și îți trage un duplex…”… Iată că am brodit-o aici…
Avea dreptate Umberto Eco – „Traduttore… traditore”. Vreau să vă spun ca am apelat la vecinul meu de deasupra – englez sadea! – dar, e drept, cu pregătire tehnică… Concluzia discuțiilor noastre a fost că – dincolo de absurdul lui aparte – limerick-ul pune mai mult accentul pe formă și nu pe conținut…, recte, pe versificație, rimă și nu noimă, sens… Ceea ce pe mine nu m-a convins deloc… E clar, e greu de căutat (dar, mai ales, de găsit!…) mesajul de către cineva ce nu este native English speaker dar și cu un anumit nivel de culturalizare… Altfel, ar veni cam așa: „Și zisei: bisericuță”! / Stau în apă pân’ la brâu!”… Unde-i rima? – „Sub apă!…”. Iar la capitolul „absurd ”, stăm și noi, foarte bine (să nu pomenesc decât pe Urmuz sau E. Ionesco?). Sau… iată „ceva” ad-hoc: „Mă hlizesc printre genuni / Și descopăr alte lumi…/ Sunt pacient /… Sunt insolent…/ La spitalul de nebuni!”. (Între noi, fie vorba, asta li s-ar potrivi de minune lui Șoșo-Bau-Bau și Gică a lu’ Simion…). Un critic literar și lector de engleză la Loughborough University – Dr. Oliver Tearle, reputat cunoscător în domeniu – spunea, pe bună dreptate: „Un lucru e sigur: limerick-ul, spre deosebire de sonet sau alte forme poetice, pare să fie o formă specific englezească (…) poate singura formă originală de vers din toată literatura engleză…” O recomandare specială pentru Florin Negruțiu și mai ales Claudiu Pândaru, pentru „BULA” lor… Dixit!…
C. Culmea umorului – să traduci din engleză (britanică) în … engleză (americană)!…
Pentru „încălzire”: Un britanic, ia masa într-un McDonald’s în New-York. Îl cheamă pe ospătar și îl întreabă: „Ești sigur că beef-ul ăsta e de vițel?”. Ospătarul (un chinez, cu zâmbetul până la urechi): „Of horse, of horse!” Nu cred că e nevoie de traducere… Ați văzut desigur filmul sau music-hall-ul „Un american la Paris”… Acum, să-l mutăm la Londra… nu zic, la mine, în Kent, pentru că ar fi un dezastru lingvistic… Or fi limbile americană și engleză-britanică surori siameze, dar colocvial, o conversație între cele două maluri ale Atlanticului, ar întâmpina dificultăți serioase… În viața de toate zilele nu facem chiar seminar de Oxford Academic Standard Literary English… Ce să mai zic de bieții „extra” – vorbitori de engleză?… E totuși ceva firesc în toate limbile și toate culturile. Nici americanii, face-to-face to Englishmen, nu fac excepție… Circulă o mulțime de ghiduri „conversaționale” engleză-engleză (i.e. americană- britanică… și invers!…). Am ales doar câteva cazuri mai „șoade” (cum se zice la noi, în Ardeal…). Dacă nici aici nu-i umor, atunci unde? În cazul limerick-ului ne trebuie o pregătire specială lingvistică, nu și în ipostaza de turist… Deci: pe stânga British, pe dreapta American:
- Fancy a cuppa? – Would you like tea? (Ai chef de-o cană/cupă? – Ai dori ceai?); fără comentarii.
- Alright! – Hey, how are you? (E bine? – Ce mai faci?); aici, în Kent, oamenii se salută cu All good?, un fel de O.K.? ( „toate bune?!”).
- I’m Chuffed to bits! – I’m very pleased! (Sunt încântat la bucățele! – Sunt foarte bucuros!); englezescul ar suna mai bine pe „slang-ul” românesc – „M-ai făcut praf!”.
- Bloody – Very (nu-i nevoie de traducere, cu mențiunea că aici, englezescul ar suna mai bine „al dracu’ de …”).
- To bodge something – To mend clumsily ( A drege ceva [pe românește ar suna mai bine a drege busuiocul ] – A cârpi nedibaci, cu stângăcie.
- I’m pissed – I’m drunk (Îs pișat, mangă, praf!… – Îs beat!).
- Lovely – Beautiful (Drăguțel – Frumos).
- Mate – Friend (Prieten, camarad, „tovarăș” – Prieten); N. B. mulți necunoscuți mă abordează aici, în Kent, cu „Mate”, dar pe care-l pronunță „mait”… (la început credeam că „Mike”…).
- That’s rubbish! – I don’t believe you! (E gunoi! – Nu te cred!).
E ceva de groază! Pentru mine, obișnuit cu engleza politicoasă, învățată prin felurite școli, înseamnă că trebuie să iau totul de la capăt! Fuck!… Îs prea bătrân pentru așa ceva!…
În episodul următor, mă voi ocupa de bancurile englezești.
O observație: bancurile (mai ales cele reușite) circulă prin mediile interculturale până își pierd identitatea. Uneori, putem discerne obârșia; e.g., la noi Bulă, la englezi, Sir și John. Dar nu aceste aspecte mă vor interesa, ci acea „tușă situațională” care ne ajută să știm cu ce națiune avem de-a face. Dar, ca preîncălzire, „bancul de Cluj”: undeva la capătul străzii Pata (Pata-utca), zona numită „Râtul ghibolilor (bivolilor)” se descoperă scrijelit pe o piatră dezngropată, bine cizelată „AVE-CECEZAR-VA-BAN”. Vin în păr marii arheologi de la Muzeul Național al Transilvaniei, studiază, studiază, raze X, studii comparative etc. Mare zarvă! mare descoperire! Placă romană în inima Transilvaniei… continuitate, latinitate şi dă-i şi dă-i… Cum stăteau ei îngrămădiți în jurul pietrei (stelei , ce mai!…), trece prin preajmă o babă bine înaintată spre veșnicie, se miră, dă din mână a lehamite apoi, întrebată de bulucul de savanți, mai apucă să spună: „D’apoi chind erai io tineră, fost acolo o budă; după ce oamenii s-o dus, cineva o scris pe piatra aiasta ”A VC zarvaobon”… („Buda s-a închis”; scuze pentru stălcirea limbii maghiare!…).
Citește și:
- UN ARDELEAN LA KINGSWAY HOUSE (XXXIII). ANGLIA INTER-PASCALĂ (II)
- UN ARDELEAN LA KINGSWAY HOUSE (XXXII). ANGLIA INTER-PASCALĂ (I)
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
