Nu mi-aș fi imaginat că o carte de popularizare a științei mă va inspira să scriu poezie, dar iată s-a întâmplat în timp ce citeam Luna: O istorie pentru viitor de Oliver Morton, apărută la Polirom în traducerea lui Doru Căstăian. Dacă vreți să vedeți ce și cum, vă invit să citiți pe îndelete poemul… lunatic.
Sonata Lunii
citind Luna: O istorie pentru viitor
de Oliver Morton
aflu că artista Katie Paterson a transpus
în cod morse notele primei mișcări
din Sonata 14 în do minor
de Beethoven
punctele și liniile din mesajul codat
au fost trimise către lună
iar mesajul reflectat
a fost transformat într-o succesiune
de note
citite de un pian automat
mulți autori SF și-au imaginat
Sonata Lunii
cântată pe lună dar
nici unul dintre ei nu și-o imaginase
cântată
cu ajutorul lunii
și reinterpretată prin imperfecțiunile
reflexiilor lunare
o parte din notele muzicale
s-au pierdut
în craterele lunii sau absorbite
de umbrele spațiului
altele au fost ușor modificate
golurile lăsate de notele lipsă
din transmisie
au dezvoltat un tempo nou și unic
irepetabil
suprafața lunii
atinsă de sunetul muzicii
înainte ca omul să o colonizeze
asta da izbândă
și o poveste pe care cred că merită
să ți-o împărtășesc
după o pauză atât de lungă
tot timpul se pierde câte ceva
în orice este reflectat
chiar și atunci când ne privim
în oglindă
fiindcă nu avem în fața noastră
o simplă imagine
ci o prezență vie
stranie
și schimbătoare
Citește și:
