Era zăpadă în stânga și în dreapta geamului și nu îți dădeai seama dacă erai pe pământ sau deasupra norilor, nu îți dădeai seama dacă trenul era tras de o locomotivă care mergea pe șine sau erai într-un tren tras de ren. Eu păream că mă îndrept înspre nicăieri fiindcă pluteam deasupra norilor de zăpadă care semănau cu pufurile bumbac sau cu vata de zahăr, și apoi griul cerului care acoperea discret albul zăpezii, forma un degradeu atât de fin pe linia orizontului încât abia întrezăreai cerul de pământ, visul de realitate.
M-am trezit când am ajuns în gara din Zerind și buimac find, mi-am revenit în fire abia mai târziu când am ajuns în stația Chișineu-Criș. Mă îndreptam înspre Arad cu viteza fanteziei întrebându-mă cum va arăta orașul meu peste 7 ani? Dar peste 10?
Convins că aceste gânduri și imagini le-am mai trăit deja, m-am lăsat pradă déja-vu-ului, și totuși, impropriu spus căci imaginile, gândurile și întrebările nu se proiectau în trecut, nici în prezent, ci în viitor…
Va deveni Aradul o metropolă? Se va uni cu Timișoara precum spun unii și cârcotesc alții? Ne vom contopi, oare, și vom deveni un singur oraș? Vom avea metrou, parcări subterane, grădini suspendate și ecrane digitale afișând statistici de bursă și monezi virtuale Bitcoin? Vom avea șacali pe bulevardul Revoluției precum în Lupul de pe Wall Street? S-a gândit careva să construiască cea mai înaltă clădire din România exact în Arad, depășind astfel „Sky Tower”-ul din București, Floreasca? Dar strada Mețianu, va deveni un Champs-Élysées pentru arădeni precum „Câmpiile Elizee” pentru parizieni? Va deveni Aradul o „Mecca” sau un loc de pelerinaj unde pelerinii se bat pentru agheasmă la Feredeu și se înghesuie în autocare pentru pelerinajul de pe 15 august la Mânăstirea „Maria Radna”, curioși fiind să-l vadă pe Papa Francisc coborând din papamobil?
Nu știm nimic din toate acestea fiindcă a fost un déja-vu, și paradoxal, un déja-vu care nu s-a întâmplat în trecut, nici în prezent, ci în viitor. Absurd sau nu, cert sau incert, mi-a fost limpede că ceea trăisem eu în acel tren tras de ren era adevărat, și mai devreme sau mai târziu se va întâmpla. Întrebarea este când?
