FĂ-TE FRATE CU DRACU’ ȘI NU ZI «HOP»!…
MOTTO: „(…)
Azi partidul ne unește
Și pe plaiul românesc
Socialismul se clădește,
Prin elan muncitoresc.
(…)
Iar tu, Românie mândră,
Tot mereu să dăinuiești
Și în comunista eră
Ca o stea să strălucești.”
[Imnul de Stat al R.S.R. Muzica – Ciprian Porumbescu, text „adaptat”, (pardon, „masacrat”) – autor anonim… (pardon, Motanul Arpagic)]
PARTEA ÎNTÂI
1. O nouă coliziune între economia de stat și cea privată, între suveranism și euro-atlantism
«Președintele României, Nicușor Dan, va participa, luni, 2 iunie 2025, la Summitul B9 și Țările Nordice, care va avea loc la Vilnius, Republica Lituania. La eveniment vor lua parte și Secretarul General al NATO, Mark Rutte, Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, și reprezentanții Aliaților NATO din țările nordice (Danemarca, Norvegia, Finlanda, Suedia, Islanda).» [știre – Europa Liberă – România]
Titlul acestui nou episod este un fel de mixtum compositum între două „zise”, tradițional românești (?), recte: „Fă-te frate cu dracu’, până treci puntea” & „Nu zi hop, până nu ai sărit șanțu’ ”… Această „mixtură” are o noimă: luni, 2 iunie A.D. 2025, „Nicușor” al nost’ va fi dat primul „examen european” (cf. știrii mai sus menționate). Mai precis, nu va trage un „bilet de examen” de la examinatorul U.E., ci de la examinatorul NATO… Răbdare și … tutun!…, vom vedea ce „ne iese” și nouă din acest „conclav”…
Încă din zorii „fatidicei” zile de 2 iunie, o nouă știre pregătește atmosfera apăsătoare de la Vilnius: « „Un adevărat cutremur pentru UE: naționalistul Karol Nawrocki pare să conducă în alegerile prezidențiale” [titlu] (…) „Naționalistul eurosceptic Karol Nawrocki pare să conducă în alegerile prezidențiale de duminică din Polonia, potrivit ultimelor sondaje la ieșirea de la urne, scrutinul fiind considerat un test al sprijinului națiunii pentru o orientare pro-europeană față de naționalismul în stilul lui Donald Trump, informează Reuters.”» [Daniel Dragomir, 2 iunie 2025, h – 03:41- Știiripesurse.ro].
Iar pentru ca „tacâmu’ să fie complet”, iată o nouă și ultimă știre, dată de Antena 3 CNN, [2 iunie a.c., H – 9:29], menită să completeze tabloul ambient al Summit-ului de la Vilnius: Titlul: „A fost genială„. Text: «Zelenski, fericit după ce Operațiunea „Pânză de Păianjen” a distrus 30% din bombardierele lui Putin (…) Acțiunea de pe teritoriul rus s-a soldat cu distrugerea a zeci de avioane militare în valoare de aproximativ 7 miliarde de dolari, potrivit părții ucrainene. (…) Agenții SBU au atacat aerodromurile militare din interiorul Rusiei cu drone telecomandate. „Un rezultat absolut genial, obținut exclusiv de Ucraina. Un an, șase luni și nouă zile (s-au scurs) de la începutul planificării până la execuția efectivă. Este operațiunea noastră cu cea mai lungă (…) Desigur, nu poate fi dezvăluit totul în acest moment, dar aceste acțiuni ucrainene vor intra, fără îndoială, în cărțile de istorie. Ucraina se apără și facem tot posibilul ca Rusia să simtă nevoia de a pune capăt acestui război. Rusia a început acest război, Rusia trebuie să-i pună capăt” [Zelenski ]. Precizările sale vin în contextul în care luni, la Istanbul, reprezentanții Rusiei și Ucrainei ar urma să poarte noi negocieri (…)»…
Prin cele trei știri, mi-am devoalat intențiile textului de față: (a) vreau să arăt cât de dificilă este poziția României în acest „triunghi de foc”, recte, primul contact oficial al proaspătului președinte cu lumea NATO, (b) situația în care Polonia a ales un președinte mai puțin pro-european și mai mult pro-polonez (fără a fi „suveranist” sau „pro-rus” … dimpotrivă…), ceea ce solicită la maximum inteligența „diplomatică” a lui „Nicușor” al nost’, (c) adeverirea zisei „vedeți tovarăși, că se poate!”, lovitura sub centură dată de Ukraina, Rusiei… fără a ne culca pe o ureche că vecinii noștri de la nord ar fi aneantizat 1/3 din flota aeriană războinică a Moscovei… vor urma „represalii” cât se poate de cumplite…
Dar titlul acesti paragraf nu a fost ales la întâmplare: „procrearea”, „gestația”, „chinurile facerii / travaliul” pentru „aducerea pe lume” a unui nou Guvern, toate se lovesc de niște realități „locale” care cam dau de gândit. Să vedem despre ce este vorba…
2. Cine este „dracu’ ” și care este „hopul”?
„DRACU’ ” nu este nicidecum Mesia File-din-Poveste și nici măcar nimuriciul intitulat „Bulă trumpistu’ ” al cărui partid și a cărui glorie cam intră în disoluție. Primul a urcat – benevol?! – la „cerurile uitării”, al doilea, își caută, mai nou, adepți pe „afară”. Nu cred – categoric! – nici în unul și nici în altul… Primul este un fariseu patentat, al doilea a denotat suficientă prostie și incultură (inclusiv politică!) încât, curând, și cei de teapa sa, care îl mai susțin masiv (conform statisticilor) și mai împărtășesc (deocamdată) „calitățile” sale, se vor sătura de atâta „geto-dacism”, naționalism neo-legionar și „pronie divină” care, la urma urmei, nu țin nici de foame și nici nu anesteziază mizeria lor existențială…
„Dracu’ ” are două fețe: Pe de o parte, însăși „coaliția” (?) pe care „Nicușor” ar vrea să o pună pe picioare, pe de altă parte, oscilarea în gol, până la „exitus”, între actualul Unchi Sam trumpist (și deci, nebun!) și Europa bruxelles-nistă (și deci, bolnavă de o birocrație cronică). Știți, boieri dumneavoastră, ce-a pățit măgarul lui Buridan… a crăpat de foame!
Ideea este că toate partidele – posibile membre ale unei noi coaliții – suferă de aceeași „boală”: ca partide, deci ca părți și nu întreg (!), ale unui interes național general (cam nebulos!), își urmăresc interesele (de grup!): deținerea puterii (i.e., accesul la butoanele deciziei naționale) și, corespunzător, avantajele ce derivă de aici… PSD, în ciuda suspiciunilor de rădăcini în vechiul regim, încearcă să „se spele de păcatele ancestrale”; nu a ajuns încă la noblețea romantică a anului 1893, dar totuși, nu este (azi!) – în nici un caz! – moștenitorul PCR!… PNL se zbate în aceleași dileme tipice opțiunii liberale clasice, fără a fi capabil să ofere o soluție viabilă, deci sănătoasă, pentru economia națională… „Prin noi înșine” a devenit un fel de aservire la cei ce-au fost mereu pe cai mari… „Farul” francez, apoi german, apoi anglo-saxon, luminează din ce în ce mai palid… UDMR își urmează destinul asumat: conservarea, protejarea și afirmarea identității național-culturale a maghiarilor din Românica, chiar cu riscul de a se despărți de ideile lui Viktor Orban, care au derapat destul de mult și nu în interesul Ungariei, ci al Rusiei (???)! În fine, USR este cel mai „paradoxal”! Inițial, declarat anti-sistem, acum încearcă să se „dea pe brazdă”: un anti-sistem este tot un sistem! Nu se poate ieși din acest cerc („vicios”?). Deși au în Parlament un procent mai nasol decât modest, acum aspiră la guvernare (tractat și de Nicușor!). Am mai spus, de nenumărate ori: ideea mea cu „anarhia bine-temperată” era o miștocăreală! Cât despre partidele așa-zis „suveraniste”, extremiste, ultra-naționalist-religioase etc., nu merită să-mi frec neuronii: ele sunt deja în cădere liberă! Dacă ele se cred opoziția (într-o societate democratică normală), atunci, mai bine lipsă! Avem demenți destui la noi în țară… idioții ăștia nu ne prisosesc!…
Dar care este HOPUL? Aici, lucrurile se complică al dracu’ de mult!…
Interesele fundamentale ale Românicăi – azi! – cer rezolvarea a două mari probleme, aparent insurmontabile: ieșirea din marasmul economic datorat statutului de „țară a lumii a treia” a U.E. (candidată serioasă pentru o „lume a patra”!…) și asigurarea independenței și suveranității sale în raport cu „exteriorul” (a se citi „amenințarea de la Est”, dar… nu exclusiv!). De perspectiva propășirii țării, de atingerea a unor standarde de viață occidentale, nu poate fi vorba! De ce? Pentru că o țară care a pornit pe drumul modernizării și integrării în civilizația europeană (prin extensie, occidentală) are de înfruntat marele „handicap”: țările cu adevărat dezvoltate (istoric și economic), e drept, după criteriile vest-europene și nord-atlantice, NU vor sta să aștepte din urmă pe cele cărora șansa istorică nu le-a prea surâs… Ecartul, nu numai că se va păstra, dar se va și amplifica! Nu avem ce face! Nu este un defetism, ci, un realism! „Hopul” pe care îl avem de trecut (fără a „icni glorios”, „HOP!”), NU este nici America (o vrem prietenă, dar ce ne facem cu un „ciudat”, vremelnic, la Casa Albă?), nici U.E. (care orbecăie într-o birocrație mai ceva decât a noastră!), nici măcar Estul amenințător (Rusia post-bolșevică și cu aspirații neo-sovietice!)… „HOPUL” suntem NOI! Da, noi, Românica, cea cu fauna umană atât de împestrițată, atât de contradictorie, atât de „ciudată” (ne mirăm ce zic „străinii” despre noi? Nu cei ce dau interviuri laudative… plătite… tot de noi?!…). De aceea, nu aș vrea nici în ruptul capului să fiu în pielea lui „Nicușor” al nost’ și nici în pielea unui posibil, dezirabil premier (Ilie Bolojan)!… De aceea, spre o posibilă indignare generală, îmi exprim dorul de Anglia și dorința mea nestrămutată ca, măcar nepoțeii mei născuți acolo, să-ți păstreze identitatea și (mai târziu) conștiința britanică… Nu este lipsă de patriotism, nici măcar i-patriotism (e la modă!)… pur și simplu nu știu ce lume las în urmă (pentru mine, cât de curând!)… dar nu vreau ca prichindeii de azi (tot a fost Ziua Internațională a Copilului!) să trăiască în lumea pe care am apucat-o (dar n-am vrut-o) eu!… Și ceilalți de un leat cu mine!…
Vis-a-vis de cele „chibițate”, realizați, boieri dumneavoastră, că mai am încă destule de spus… Și o voi face într-un episod următor! Parol!
Fără umor acum și aici! Deci, DIXIT!
P.S. Va urma PARTEA A DOUA: „Ce Dracu’ mă face să nu zic încă „HOP!”?
P.’ S.’ Vă întrebați, probabil, ce m-a făcut să dau drept motto fostul Imn de Stat al R.S.R. (cu text „adaptat”, i.e., „masacrat”)? Mie, acest imn mi-a plăcut foarte mult (față de cel actual care mi se pare prea „plângăcios”…)! Nu și versurile care nu mai sunt originale și deci nu sincere! Dar asta nu are nici o importanță! Înainte de a „turba” de-a dreptul, Motanul Arpagic, noi, în tinerețe, l-am învățat și cântat pe cel „clasic”, original. Și, zău, că e foarte frumos și merge la inimă! „Deșteaptă-te române” are același fior sângeros ca La Marseillaise… asta nu înseamnă că nu am respect pentru capodopera unui poet – tiz de-al meu… Și a unuia (Anton |Pann) „isteț, ca un proverb” (Emiescu…).
Citește și:
- LUMEA CA O VOMĂ sau GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (XL)
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
