[ARGUMENT. Mai toate dicționarele serioase cad de acord asupra ideii că „pălăvrăgeala” este „Discuție despre lucruri lipsite de importanță”. Deci, un fel de vorbărie inutilă… Și totuși întreaga istorie a umanității este punctată – dominant! – de astfel de momente. Când un fenomen „întâmplător” se manifestă repetitiv, enervant de „repetitiv”, atunci el devine necesar!… Cel puțin așa ne spune dialectica: „necesitatea” își croiește drum prin intermediul „întâmplărilor”, la fel cum legitatea obiectivă (statistic-probabilistă) apare în și prin „jocurile hazardului”…]
A NU VEDEA PĂDUREA DIN CAUZA COPACILOR SAU COPACII DIN CAUZA PĂDURII…
1. Descălecatu’ de pe un armăsar nărăvaș sau încălecatu’ pe o mârțoagă?
Nu știu de ce „înscăunarea” oficială a lui „Nicușor – viclean copil de casă” mi se asociază în minte cu inaugurarea (tot oficială) a pontificatului Papei Leon al XIV… În cazul al doilea, la Roma, a fost destul de mult fast, popor mirean gârlă, fețe „luminate și înalte” cam de pe tot mapamondul, slujbă religioasă cu tot dichisul corespunzător, televiziuni și jurnaliști de toate națiile și confesiunile, ce mai… o „încoronare” în toată regula. În primul caz, în Bula lu’Pândaru, ploaia a cam stricat socotelile: deja prevestea urgia apelor ce vor tăbărî peste biata Românică… ce vreți în definitiv? Era și rândul nostru să suportăm sadismul climatic al A.D. 2025; o bună parte din Europa, mai ales Vestul, înghițise deja pilula amară a haosului climatic din vremurile noastre… La noi a mai fost ceva dat peste cap: de obicei, curcubeul apare pe cerul bine înnorat după ploaie, când, undeva – vis-a-vis de… – reapare soarele. În 18 mai, spre seară, întâi a apărut curcubeul și apoi – zile la rând – s-a scuturat cerul peste noi și ne-a băgat în apă până-n gât… De parcă nu aveam destule necazuri… Probabil că mai avem ceva păcate grele de decontat sau… blestemul celor învinși în „finala prezidențială”!… Că zilele astea – cel puțin la fotbalul de înalt nivel european – tot avem parte de „finale” (până sâmbătă, 31 mai)…
Tradiția medievală românească ne-a obișnuit cu „descălecatu’ ” domnitorilor fondatori de principate. Acum, când se prefigurează o mare „schimbare la față” a statului român modern și democratic, ne-am fi așteptat la un eveniment similar. Numai că suntem într-o mare dilemă: „Nicușor” a „descălecat” (în 26 mai) de pe un cal-armăsar cam prea nărăvaș, fiind nevoit apoi să „încalece” în mare grabă o iapă cam mârțoagă sau pur și simplu o gloabă… Calul nărăvaș a fost sezonul eRectoral prelungit și garnisit cu tot felul de hăulituri, așa cum ne stă nouă bine: Gloaba de încălecat este starea economiei noastre „naționale” care dă dureri de cap nu numai Bulei lu’ Pândaru, ci și Bruxelles-ului și celor „de afară” (un fel de agenții de rating) care trebuie să ne dea „notele în catalog”… Dilema constă în faptul că atât „descălecatu’ ” cât și „încălecatu’ ” au dus la același efect: o trânteală zdravănă pentru „Nicușor”!
Și totuși, în tăt răul îi ș’un bine: vechea noastră meteahnă a cultului personalității s-a re-manifestat plenar: imaginea noului președinte e învăluită într-o aură cam prea roz; cam toată lumea îl mângâie – acum! – pe creștet, plouă cu laude și cu exprimări duioase de speranță… în definitiv, nu-i prea rău nici asta, dar să nu uităm că cine s-a ars cu ciorbă suflă și-n iaurt! Și pentru ca tacâmu’ să fie complet, iată cum muieretu’ nostru nu-și poate stăpâni efuziunile hormonale: toate purtătoarele de fustă (bune-s și cu pantaloni!) comentează cu jind un personaj din preajma noului președinte – un SPP-ist semeț, „bine-făcut și dotat”… Le-a făcut pe muierile de la noi să „le pice oăchii-n gură”… (cum se spune prin mahalalele „marii mahalale multilateral dezvoltate”, recte … Bula lu’ Pândaru)… Dacă și așa ceva a făcut obiectul unor analize politice la nivelul unei televiziuni serioase!… apoi… Mda, oameni cu scaun la cap se apucatără de făcut „investigații”: bietul SPP-ist (un „…Escu”) se pare că e proaspăt însurat (ce-și face omu’ cu mâna lui…) și cum bârfele, la noi, zboară voios, nu prea cred să aibă zile senine acasă; su nueva esposa-mujer trebuie să se fi transformat în cerber cu ochi de șoim că, deh, ochii văd, inima cere…
Dar să așteptăm „chinurile facerii” unui nou guvern, să mai suportăm nițel demagogia obișnuită a politicienilor noștri obișnuiți. Și aici am de „chibițat” ceva: e adevărat că rău cu rău, dar mai rău fără de rău… Imaginați-vă ce ar fi urmat dacă „descăleca” la Cotroceni Bulă trumpistu’ i.e. Gică a lu’ Simion….
Mă consolez totuși cu gândul că „descălecătoru’ ” este totuși un om măsurat (doar e matematician și nu unul de două parale!), în plus, nu cred să fi făcut mare brânză un „gargaragiu”, mai nou, și ofuscat, ranchiunos i.e. D-l Căcărău…
[Pauză de țigară… la ora asta a nopții îmi mișc hoitu’ pe aleile din buricu’ Aradului… singuroi… ba nu, am companie: maidanezele insomiace și ele; totuși, în Anglia, tot pe la această oră și aceeași meteahnă a mea de fumător inveterat întâlneam „păsări de noapte” bipede și care îmi mai și cereau țigări… că altceva… nexa!…]
2. Despre poziționarea „anti-sistem” și lichidarea „clasei politice”
Îmi exprimam – și în alte „ziceri” – oroarea mea de logician vis-a-vis de modul în care tăt omu’ (priceput, axiomatic «!» la politică, muieri și fotbal…) jonglează într-o veselie cu termeni a căror proprietate nu o are. Acum, nu putem cere oricărui biped ce se consideră posesorul unui creieraș să dea dovadă de rigoare științifică… Dar puțină decență în felul în care mânuiește „cuvinte & sentințe” tot ar trebui să aibă. Marele L. Wittgenstein își încheia nu mai puțin marele său „Tractatus logico-philosophicus” cu o „zisă” devenită sentință și care vine cam așa: Atunci când nu ai ce spune, trebuie să taci…. I.e., atunci când capacitățile tale de limbaj (implicit, gândire «! – sic…») nu mai pot, nu mai au resurse de a exprima realitatea lumii, trebuie să taci dracu’ din guriță!…
Zgâriat rău de tot pe creierașul din tărtăcuța mea, cu privire la confuziile ce se fac atunci când „se proclamă” statutul de a fi anti-sistem, apoi, „pohta” de a „termina” cu actuala clasă politică de la noi, intenționam să recurg la un scurt excurs filosofico-științific; cred că aș fi vorbit (pardon, scris) la / pe pereți. Am renunțat. Prefer să apelez, mai degrabă, la metafore… Dar să lăsăm „pălăvrăgeala” și să ne „focusăm” (horribile dictu!) pe realitatea concretă politică de la noi, din bietele noastre zile ce ne-am mai rămas… că ne va lua dracu’ pe tăți și încă foarte curând… după cum glăsuiesc noii „eroi” ai neamului – Bulă trumpistu’ din Bula lu’ Pândaru și Țața Gavriloaia von Deva (ultima, o nouă caTindată, sonată bine, ce va lua probabil locul Țaței Șoșocoaia pe eșichierul scandalagiilor din Românica)…
Marea noutate a zilelor noastre (de acum!, sic!) este „abandonul” extra-terestrului O.Z.N.-ist, cel ce poartă o mare parte de vină pentru debandada deșuchiată în viața politică a Românicăi, din cel puțin ultimele șase luni… Mesia-File-din-Poveste „și-a luat zborul spre Cer”… Un cer absolut neutru, lipsit de pasiunile politice, imbibat de eternă serenitate… Măi, să fie! Să vezi / auzi și să nu crezi! (Eu unul, nu cred!). Dar să-i dăm cuvântul: „Lumea este sătulă de conflicte, războaie, grabă, violență și exces de politică. În România, lupta politică exagerată a dus la depolitizare. Când atenția oamenilior este axată pe lupta politică, irelevantă pentru bunăstarea societății, înseamnă că oamenii profesiilor esențiale pentru bnăstarea țării sunt lăsați pe plan secund. Astfel, țara sărăcește. Profesionalismul construiește țara, în timp ce politica excesivă o slăbește”,(…). Mulțumesc și celor care au fost contra mea, pentru că asta este valoarea democrației.«?» [s.n.](…) În primul rând, alegerile pentru funcția de președinte al României s-au încheiat. O dată cu asta am decis să-mi închei și implicarea mea activă în procesul politic considerând că această etapă a mișcării suveraniste s-a încheiat, din punctul meu de vedere.[s.n.] Vreau să subliniez că această alegere este una personală și nu implică nicio judecată asupra celor care continuă să susțină această cauză. Aleg să fiu un observator pasiv al situației sociale.(…) să rămân în afara oricărui partid politic, nu sunt afiliat nici unui partid politic parlamentar sau neparlamentar. (…) să-mi păstrez o poziție neutră și echidistantă fără apartenență politică. Nu doresc să ocup nicio funcție publică, nu am intenția de a prelua conducerea vreunui partid politic și nu voi da curs unor astfel de propuneri. Nu urmăresc să creez o platformă politică sau să fondez un partid politic.”… Să te crucești, nu alta!… Probabil că rămâne „printre noi” doar „profetul” sau „apostolul” Bulă trumpistu’ din bula lu’ Pândaru… Poate se mai însoțește și de muierușca „martiră”, ce se și crede „sfântă” în devenire: Țața Gavriloaie von Deva. De undeva, din depărtare, va pândi rânjind, cu „tri-țepușa” de amestecat smoala încinsă din cazanele Iadului, Țața Șoșocoaie!… Deh, e nevoie de opoziție la opozanții față de actualul sistem și actuala clasă politică… Numa’ o astfel de „opoziție” nu este o „negare a negației”, deci tot o afirmare și – Doamne ferește! – o susținere a noului establishment care, se întâmplă să fie tot… sistem!
Într-un live transmis pe Facebook, Simion și-a îndemnat din nou susținătorii să iasă în stradă: „Ieșiți la proteste pașnice! Să demonstrați, să vă luptați pentru România, pentru că ăștia chiar se tem de noi”, a spus el, într-un mesaj adresat direct fanilor săi. Tonul a devenit rapid mai dur. „O să vă găsim și în gaură de șarpe”, a spus Simion referindu-se la cei pe care îi consideră vinovați pentru rezultatul alegerilor. Ulterior, a adăugat: „Nu amenințăm pe nimeni cu moartea, dar cu hoții nu poți să cazi la pace. Vă promit că murim cu ei de gât dacă trebuie.” Aceste declarații vin în contextul în care Simion susține că alegerile au fost fraudate și că sistemul a orchestrat o „lovitură de stat” validată de CCR. „CCR a continuat lovitura de stat! Nu ne rămâne decât să luptăm! Vă chem alături de mine, azi și în următoarele săptămâni!”, scrisese liderul AUR cu o zi înainte, imediat după verdictul Curții. Simion a mai declarat că lupta sa nu este pierdută și a respins autoritatea liderilor instituționali invocând o viziune aproape mistică: „Nu avem alt stăpân decât Dumnezeu. Nu vom permite niciodată să ne conducă Coldea și Kövesi.” [diverse comentarii pe Știripesurse.ro]
Cum AUR se scindează (Claudiu Târziu a rupt-o definitiv cu Bublă trumpistu’) se pare că se pune la cale un nou partid „cu adevărat conservator”… Noul „secesionist” declară: „Trebuie stabilit rolul pe care vrea să-l joace George Simion în cazul acestor proteste, pentru că în afară de a îndemna lumea să protesteze, am înțeles că dânsul nu va participa la aceste proteste, invocând posibile măsuri de represiune împotriva sa și a partidului pe care îl conduce. Anume, că se teme că va fi arestat. (…) Eu mă întreb de ce se teme George Simion că va fi arestat? Știe că se va vor întâmpla lucruri care vor necesita intervenția rapidă și eficientă a organelor de ordine? Știe că vor fi acolo acte reprobabile, acte ilegale și cu care ar putea fi asociat? Sau de ce crede că va fi arestat? (…) De ce se teme astăzi George Simion că luni va exista un protest de pe urma căruia ar putea fi arestat? Ce știe el și nu spune public? Dacă este un om politic responsabil, trebuie să facă public ceea ce știe.”
Ei bine, protestul trâmbițat a avut loc; nu s-au adunat mai mult de o sută de indivizi fanatici care au îndurat cu stoicism ploaia și „s-au încălzit” și s-au încurajat scandând „Călin Georgescu, te iubim!” iar unii, complet ieșiți din timpul lor, au scandat caducul slogan „Georgescu, președinte!”. Oamenii de ordine, cei care „i-au păzit de rele”, au cam șomat. „Bășica” s-a spart curând…
Dacă tot vorbim de „sistem” și „anti-sistem”, atunci să menționăm niște noutăți… Partidul S.O.S. (proprietate privată – Țața Șoșocoaia) se cam duce și el pe apa sâmbetei. Dacă ne luăm după spusele d-lui Silvestru – Șoșocoiul (viitorul fost soț al „numitei” care riscă să-și piardă numele de după soț «al treilea?!…» și care a făcut-o de pomină), a început o masivă dezertare din partid. SOS-ul (poate fi și ad litteram!) va ajunge să nu mai aibă grup parlamentar în cele două „cămări” ale Cotețului Poporului… Nu mai putem spune că Țața Șoșocoaia e „dusă cu pluta”: sub greutatea ei a-gabaritică, până și „pluta” se scufundă. Un fenomen asemănător se petrece cu POT (în traducere liberă – „oameni tineri,… doar că au dat în mintea copiilor”). Aici însă, pe măsură ce partidu’ „se scufundă” pe apa sâmbetei, Țața Gavriloaia von Deva devine tot mai obraznică în spațiul public. Pretinde că i-a crescut la pieptul ei și i-a dezmierdat pe tăți membrii POT-ului, că a fost o „cloșcă grijulie” cu puii ei pe care „cu grație” „i-a clocit”… Acum, „puișorii” își cam „iau zborul” spre țări mai calde, i.e. alte partide (vezi doamne, să nu piardă pleașca de parlamentar)… trădare! trădare!… de „n” ori ”trădare”!… Ce vreți, așa se obișnuiește la un partid de familie… De ce Țața Gavriloaie von Deva nu și-a văzut dracu’ de meseria ei (cam suspect dobândită!) și s-a băgat, ca o oaie căpie, în gunoiul politikiei? Cred că s-a ratat ca „meseriașă” și a găsit „salvarea” în mijlocul rahatului în care a sărit cu capu’nainte!
Deci, așa-zisele partide anti-sistem (pseudo suveraniste și naționaliste în sensul cel mai abject al cuvântului), pe deasupra și exhibiționist- religioase se cam duc naibii! Ducă-se! Mă refer la cele (încă!) parlamentare… restul… apă de ploaie…
Ce rămâne? That’s the question!…
P.S. Pe la începutul anilor ’90, aveam pe Petre Roman ca primul premier „post-comunist”. Muieretul de la APACA își dădeau ochii peste cap… Regretata Stela Popescu lansase un cântecel de pomină, pe versurile lui Alex. Maximilian. Refrenul suna cam așa: „Și avem un prim-ministru / Mai frumos ca Făt-Frumos / De la Tisa pân’la Nistru / Și de la Dunăre în jos…”
Acum, îl putem parodia, en nombre de todas mujeres rumanas:
„Și văzurăm SPP-istu’
Mai frumos ca Făt-Frumos!
Proaspăt însurat… sinistru!
Și de la buric… în jos…”
Citește și:
- PĂLĂVRĂGEALĂ DESPRE CONDIȚIA UMANĂ (15)
- Integral seria PĂLĂVRĂGEALĂ DESPRE CONDIȚIA UMANĂ – AICI
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
