„O țară care se înconjoară de ziduri, se va întemnița singură” – Barack Hussein Obama –
Nu îl observam bine. Era cu spatele, dar gesticulând îi observ profilul. Da, el era, Enrique Peña Nieto preşedintele Mexicului. Mă apropii de ei. Obama era destins, pe faţa lui se putea citi o oarecare surprindere, dar plăcută, întrebătoare chiar. Parcă îi spunea interlocutorului: l-am mai întâlnit, dar s-a schimbat profund. Discursul său şi aplauzele celorlalţi şefi de state şi de guverne, m-au edificat: este un bărbat de stat valoros, cu idei şi soluţii pentru viitoarea lume contemporană.
– Da, şi pe mine m-a impresionat. Scuză-mă, Barack, cum se numeşte?
– Johannis, prenumele nu-l mai reţin, cred că e Karl, Klaus sau Kurt. Sigur ceva cu K, i-am văzut acum 2 ani cartea de vizită. Ah! Da, Klaus. Sigur Klaus.
– Dar nu e nume latin. Se prezentase preşedintele României! O ţară latină, despre care am auzit că are limba cea mai apropiată de cea latină.
– Da, dar cei de acolo nu reuşesc să se guverneze singuri, aşa că îi ajutăm noi cu un preşedinte, de altă naţionalitate, ăsta e neamţ, cu…
Dintr-o dată, zgomot, bătăi în uşă, sar ca ars de sub plapumă:
– Hai dragă, se răceşte cafeaua e ora nouă şi ceva…
Era nevastă-mea. Aproape să reacţionez cu reproş. Dar când ridic ochii ceasul de pe perete arăta 9,15. Mă lamentez. Greu îmi revin…
– Fată, eu eram în hol la ONU, trăgeam cu ureche la o discuţie dintre Obama şi Enrique, vorbeau de preşedintele nostru.
– Precis, de rău. Las’ că-i ştiu eu pe ăştia.
– Nu dragă, de bine! Johannis a avut un discurs fulminant la Adunarea Generală ONU, aplaudat de o sală arhiplină, cu ovaţii. Toţi au fost încântaţi de mesajul transmis, dar mai ales de soluţiile viitoare propuse pentru planeta Terra. Acum putem fi şi noi mândri!
– Iar visezi cai verzi! Şi apoi, la Adunarea ONU nici nu ne reprezintă Johannis! A spus aseară pe sticlă, că e premierul Cioloş. Dacian Ciloş, ardeleanul nostru!
Aşa era, visam. Mă aşez la masă, în rutina antică, beau cafeaua şi meditez.
Dacă în Constituţie, la art. 80 şi 91, zice că Preşedintele reprezintă statul român şi are atribuţii în domeniul politicii externe, ce caută premierul la Sesiunea ONU?
Toate statele, în afară de regate, care trimit premierii, sunt reprezentate de Preşedinţi, numai noi cu substitutul acestuia. La asta mă gândeam aseară când m-am culcat. De ce nu a mers Johannis la New York? Să aibă un discurs şi să propună modele stabile de societate, alternative la globalizare şi la centralizare sau societatea de consum. Să fie aplaudat de toţi mai marii lumii, să fie interesaţi de a-l întâlni, iar Staff-ul său să fie asaltat de solicitări pentru întâlniri bilaterale.
E drept, că aseară mi-am amintit de diplomaţii români din alte timpuri, care într-adevăr erau aplaudaţi şi care au reprezentat vârful generaţiilor lor, care contau în peisajul relaţiilor internaţionale. Îl evocăm pe Nicolae Titulescu, ales de două ori 1930 şi 1931 Preşedinte al Ligii Naţiunilor de la Geneva sau chiar pe Corneliu Mănescu, care în anul 1967 – pe timpul dictaturii – a fost ales preşedintele sesiunii a XXII-a Adunării Naţiunilor Unite, fapt fără precedent până atunci. Care erau criteriile alegerii lor în demnităţi de nivel mondial? Răspunsul e fără echivoc: recunoaşterea internaţională a competenţei şi expertizei în relaţiile internaţionale a diplomaţilor români, a României. Acum, după Revoluţie, nu mai contăm în peisajul diplomatic.
Dacă acum, când liderii lumii se întâlnesc, noi nu suntem acolo, nu ne pasă, şi escaladăm mulţii în Spielhosen şi facem mountain bike, cum vrem ca naţiunea asta să conteze în lume? Este o pasivitate fără precedent, dacă nu, chiar o încălcare a atribuţiilor constituţionale, prin omisiune sau uşurinţă. Care şef de stat din lume nu şi-ar dori să fie la cea mai înaltă tribună să-l asculte liderii lumii, declamând şi enunţând ideii noi pentru binele comun? Numai că o asemenea întâlnire cu lumea trebuie pregătită, cu consilieri şi experţi de certă valoare, necesită efort intelectual, dorinţă pentru a fi în folosul ţării tale, interes pentru umanitate – nu exagerez! Noi facem fort pentru menţinerea în formă fizică, neglijând efortul intelectual. Regret că sunt obligat să spun asta despre cel mai autorizat mandatat al nostru.
M-am informat de programul Premierului la Adunarea Generală ONU
Nu aş putea spune că este inadecvat, dimpotrivă, conţine esenţa tematică a şedinţei. Şi a prezentat-o destul de bine, relevând măsurile întreprinse de România în domeniul protecţiei refugiaţilor. A dat exemple edificatoare, prin care statul român şi-a sumat responsabilitatea comună cu celelalte state, pentru a gestiona afluxul de refugiaţi în Europa. A dat cifre, a nominalizat centre de refugiaţi, ţări partenere în domeniu; inedit, a comunicat auditoriului că guvernul a trimis Parlamentului român un proiect de lege, care va crea cadrul de cooperare pentru dezvoltarea și ajutorul refugiaţilor, îmbinând umanitarul, dezvoltarea și instrumentele financiare necesare. Cred că alocuţiunea Premierului a lăsat o bună impresie, faţă de altele cu tentă negaţionistă.
Nici oportunitatea ce ţi-o oferă un astfel de prilej, întâlniri cu personalităţi participante la Adunarea Generală ONU, nu a fost omisă. A participat la recepţia în cinstea participanţilor, oferită de UE, dar şi la cea oferită de preşedintele SUA Barack Obama şi de prima doamna Michelle Obama, în onoarea şefilor de delegaţie; domnul Dacian Ciolos are pe agendă întrevederi cu secretarul general ONU, cu preşedintele Egiptului, Abdel Al-Sisi, cu preşedintele Finlandei, Sauli Niinisto, dar şi cu directorul executiv al UNEP, Erik Solheim, cu preşedintele Palestinei, Mahmoud Abbas, cu omologul său pakistanez, Nawaz Sharif şi cu preşedintele Adunării Generale a ONU, Peter Thompson. O activitate laborioasă, o agendă încărcată. Foarte bine.
Iar în afara programului ONU va primi delegaţia principalelor organizaţii evreieşti din USA şi a participat la un dejun cu investitori americani in Romania. La dejun, Premierul flancat de ambasadorul Liviu Maior şi ministrul de externe Lazăr Comănescu, a prezentat investitorilor şi posibililor investitori americani, mediul de afaceri din România, a răspuns întrebărilor acestora cu privire la predictibilitate, fiscalitate, managementul societăţilor comerciale, reducerea birocraţiei, dezvoltarea pieţii bursiere şi a investiţiilor de capital. Este posibilă o revigorare a investiţiilor americane. În mijlocul delegaţiei americane, trona ambasadorul Hans Klemm.
Nu este lipsit de importanţă să mă refer la câteva idei lansate de Preşedintele USA Barack Husseun Obama, privind Starea lumii:
în lume trebuie să predomine umanitarismul, ca o caracteristică identitară a lumii; percepţiile sunt mai puternic negative: informaţia care circulă rapid, oricine poate, în mod instantaneu, să afle despre toate nenorocirile planetei şi despre numeroasele inegalităţi ale lumii; un fapt real care tinde să ducă la contestarea modelului actual al democraţiei, economiei de piaţă, a statului de drept; nu separatismelor de rasă, etnie, religie, sectare, de avere sau ambiţii, ci umanitatea. În fine, preşedintele SUA demonstrează pe larg că sistemul existent este cel mai bun, s-a dovedit în fapte, chiar dacă imperfect, şi că nu va fi impus niciodată celorlalţi, arătat comparativ şi ca exemplu de bune practici.
Analiştii discursului, au relevat că „Obama a lansat subtil o teză puternică de combatere a nevoii specificităţii guvernării, acceptând că organizarea unei forme de guvernare ţine de state, dar că în confruntarea libertate-autoritarism, oamenii forte ai ultimului tip de regim se înstrăinează şi dispar răsturnaţi de popoare pentru că exerciţiul puterii corupe, dar şi pentru că lumea ştie tot, şi preferă să aibă ceva de spus asupra modului în care este guvernată.” Absolut ingenioasă concluzie!
Şi eu aş încerca o concluzie asupra temei
Nu a Adunării Generale ONU din această toamnă, nu pentru că rezultatele finale sunt criptate şi nu am cheia, ci pentru că ar necesita o abordare largă şi nu am spaţiu.
Îmi permit să apreciez pozitiv prestaţia Premierului român Dacian Cioloş, ce pare utilă intereselor României. Spun „pare”, deoarece domnia sa va pleca în iarnă şi continuitatea demersurilor sale va fi blocată.
De aceea, mai sus, sugeram că prezenţa Preşedintelui României era absolut necesară şi oportună, mai ales că mandatul domniei sale mai durează trei ani, şi, după cum şi-a manifestat dorinţa mai doreşte unul. Pasul cu Pas, în politică e prea rar, iar în Al doilea Pas, nu a pornit din blocstart. Să nu fie prea târziu.
- Citește mai multe articole ale autorului – AICI
1 comentariu. Leave new
Citatul din Obama se refera la statul Israel ? Cat umanitarimsm au statele unite in Siria ? Egal cu al Rusiei probabil …