Cupa României, Grupa C, etapa a 2-a
Unirea Ungheni – UTA 1-1 (0-1)
Ungheni (antrenor Eusebiu Tudor): Geantă – Chinteș, D. Pop, Coza, Ciubotaru (61 Zukanovic) – Magyari, Cruceru (73 Șerban) – Vînău (89 Ioniță), Barstan, Bîrnoi (73 Savin) – Haiduc (61 Vlad).
Pe bancă: Ganea – Popa, Blidărean, Rar.Trif, Bogdan.
UTA (antrenor Mircea Rednic): Mitrovic – Râpă, Poulolo, Răz.Trif, Mabea – Mihai, Hrezdac (46 Fabry) – Cîmpanu (65 Țăroi), Costache (81 Zsori), Ghezali (46 Kadiri) – Vuletich (65 Tsouka).
Pe bancă: Iliev – Cristea, Dragoș, Samson.
Arbitri: Ovidiu Robu (Chitila – Ilfov) – Cosmin Vatamanu (București) și Damian Antal (Bacău). Rezervă: Mircea Salomir (Cluj).
Observator FRF: Zoltan Szekely (Baia Mare).
Anticronică cu acordurile unui astfel de rezultat
Nu o să fac o cronică la un astfel de meci. Nu pentru că desconsider adversarul. Eu chiar am urmărit Unirea Ungheni în ultimii ani, atât cât a fost antrenată de arădenii noștri Dan Stupar și apoi Flavius Sabău. Și Aradul a avut destui jucători acolo. Dar acum vorbesc de un meci dintre o formație din Liga 2, nou promovată și una de Superliga, cu țintă „Play-off”-ul și Cupa României.
Ei, în Cupă a jucat azi UTA la Ungheniul din Mureș. „Mical-nemical, trebe câștigat”, spunea pe vremuri marele „Bimbo” Farmati. Ei, adunătura lui „Strâmbu” n-a ținut cont de asta și s-a-mpiedicat la Ungheni, scoțând – cu șansă – un amărât de egal. Da mă temperez, că am în vedere și titlul „Nu trageți în pianist”, că ăsta e nivelul fotbalului de la noi.
Dar spun una ce coach Rednic o știe bine. Pe vremurile când dădea el centrări într-un meci de cupă dintre una din Liga-ntâi și una din eșalonul secund, majoritatea scorurilor erau de genul „8-1”. Era o diferență vizibilă între nivelul celor două grupări. Ok, acum avem zeci de exemple, cu mofturoase din Superliga care au pierdut, sau au făcut egal cu „săraki” din ăștia din ligile inferioare. Vezi Corvinul, care a ridicat trofeul astă vară. Eu pot înțelege asta doar prin prisma că te doare-n stilou (nu pix) de competiția asta, sau că mergi pe vorba lui Serghei Mizil, care zice-n reclama că „Dacă tot pierdem, măcar să câștigăm”. Bine, la UTA n-a fost cazul.
Da de ce-a fost cazul în meciul ăsta de Cupă? Să vedem la cine va spune coach „pa!” luna asta. Să vedem că același coach a adus „pe persoană fizică”, turiști ce n-ar fi titulari nici la Pătârș, că echipa se chinuie să scoată ceva pe atac, chiar dacă mai bate la Cluj, că acolo viața e pustiu fără prieteni. Vedem că totul pute-n vestiarul ăsta cosmopolit, că acolo nu-s numai primadone care chițăie la orice admonestare a „specialiștilor” și sanchi, sunt și ofuscați când ultrașii le arată (pe bune) spatele. Imediat și-a legat clubul imaginea de ăi șepte copii ce-au fost în tribună pe „Cluj Arena”. S-au pozat la gard, s-au lăudat că ei sunt deschiși pentru galerie. Hei, bro! Ultrașii sunt „secta” aia în negru, care v-a stat în gât când a reacționat ca un million de galerii din lume. Și nu mai spun altceva că n-are rost.
Și-n încheiere, vă zic că UTA a avut 1-0 din minutul 10, când a centrat Gezali și Vuletich a marcat cu capul în stânga lui Geantă (portar, nu obiect de ținut echipamentul). Și că Ungheniul a egalat prin Magyari (cine altul în Mureș?), cu șut de lângă Răzvan Trif de la Jidvei, pe colțul lung.
Deci și Cupa e o nucă tare. Da matematic, se mai poate…Coach, în ultima etapă acasă cu Hagi, „focu la ei!”, da?
