Antologia Mornin’ Poets, partea a doua – lansată la Salonul internațional de carte „Bookfest” București

antologia mp 1
Distribuie:

În aceste zile începe Bookfest la București, unde va fi lansată și antologia „Aripile cenușii ale păsărilor pe liniile de înaltă tensiune” care adună poeți participanți de-a lungul timpului la atelierul de scriere creativă: Mornin’ Poets .


Mornin’ Poets este un atelier de poezie în care participanții scriu, citesc și dezbat idei despre poezie și despre scris, îndrumați de o serie de „antrenori”, așa cum îi numește Andrei Zbîrnea, gazda și coordonatorul acestor întâlniri. Practica e simplă, fiecare lector invitat (de regulă un poet/ scriitor consacrat) propune o temă de scris și oferă feedback. Cele mai bune texte ale cursanților sunt publicate ulterior în „Revista de Povestiri”. Am ținut și eu un atelier, chiar la începutul pandemiei, în primul workshop online al cursului.

De-a lungul celor 20 de sezoane (!) scurse până acum, la atelierul Mornin’ Poets au fost invitați o serie de scriitori de calibru, iată doar câteva exemple de „antrenori”: Romulus Bucur, Svetlana Cârstean, Teodora Coman, Andrei Dósa, Vlad Drăgoi, Gabi Eftimie, Adela Greceanu, Marin Mălaicu-Hondrari, Claudiu Komartin, Vasile Leac, Ștefan Manasia, Oana Ninu, Deniz Otay, Cosmin Perţa, Simona Popescu, Daniela Rațiu, Ana Săndulescu, Cătălina Stanislav, Moni Stănilă, Robert Șerban, Livia Ștefan, Olga Ștefan, Răzvan Țupa, Mihail Vakulovski, Alex Văsieș, Miruna Vlada, Radu Vancu, Elena Vlădăreanu etc.

De altfel, primele patru sezoane (2018-2020) au fost cuprinse de „selecționerul” Andrei Zbîrnea în antologia „Doppelgänger”, apărută la Fractalia în 2021, urmând ca sezoanele V-XIII să fie tipărite de curând la editura Brumar, într-o antologie cu titlul „Aripile cenușii ale păsărilor pe liniile de înaltă tensiune”. De această dată, fiind vorba de o selecție mai numeroasă și mai riguroasă, lui Andrei Zbîrnea i s-a alăturat poeta Ramona Boldizsar. Așadar, o antologie cu doi selecționeri. Care este argumentul lor și cât de anevoios a fost procesul de selecție aflăm chiar de la cei doi coordonatori, în prefață:

„Rezistența la schimbare e una dintre constantele acestor ani. În viață, în joburile de zi cu zi și uneori chiar și în literatura pe care o scriem. Acesta nu este un text în care vei afla șase metode eficiente prin care să ieși din zona de confort, ci mai degrabă o istorie mică, scufundată în ceea ce a urmat după Martie 2020. Mornin’ Poets (MP) a primit o viață nouă odată cu instaurarea pandemiei de coronavirus. Granițele noastre s-au extins dincolo de București, în marile orașe din România, dar nu numai. Dacă până atunci avuseserăm doar antrenori din Provincie, începând cu sezonul al V-lea ne-am conectat online cu participanți din Sibiu, Cisnădie, Brașov, Arad, Iași, Târgu-Mureș, Londra, Spania, Elveția și din alte zone pe care acum nu mi le mai amintesc. Nu toți au intrat în antologia de față, însă fiecare a lăsat o părticică din el (sau din ea) sub umbrela Mornin’ Poets.” (Andrei Zbîrnea)

„Îmi place să cred că poezia nu are stăpân – iar atelierele de la Mornin’ Poets demonstrează asta prin diversitate, pe care cu siguranță o veți observa și în această antologie. Atât antrenorii, cât și cursanții au viziuni diferite, stiluri și abordări distincte asupra poeziei (a modului în care o scriu, o citesc și, implicit, „filosofia” lor cu privire la actul poetic în sine diferă). În acest context, este cel puțin provocator să spui ce e poezia și cum se scrie ea bine – există sau nu există moduri bune în care s-o ții de mână? Poetul Florentin Popa spunea la un moment dat că nimeni nu are dreptul să spună unui alt poet că nu e poet sau că „nu e poezie” ce scrie – această decizie și asumare ne aparține doar nouă. Probabil că are dreptate și Andrei Crăciun când spune că „poezia se întâmplă” și oricine trăiește poetic e poet/ă. E la fel de probabil că, pe urmele tradiției, nici Arghezi nu era departe de adevăr atunci când spunea: „Slovă de foc și slovă făurită/ Împărechiate-n carte se mărită.” Talentul, în măsura în care există, e util – dar munca pe care o depui pentru a-ți fructifica interesele este la fel de valoroasă și poate chiar palpabilă.” (Ramona Boldizsar).


Fără să mai lungim vorba, haideți să îi cunoaștem pe o parte dintre poeții în devenire (sau deja gata formați), cuprinși între copertele acestei cărți, cu scuzele de rigoare față de cei pe care nu i-am reprodus, de înțeles, fiind vorba de atât de multe „voci”.
Andrada Yunusoglu

șansele oamenilor ca noi

sunt limitate

când privești locul

unde obișnuiai să stai odată

luminile se sting

se aprind maică-mea numără

zilele de când ne-am văzut

ultima dată

când înveți să spui

primele tale cuvinte

nu știi cât de greu va fi

să le spui pe toate celelalte

ei te întreabă și cum ai ajuns aici

aici e acasă aici ai fost mereu

aici ai învățat să mergi să vorbești

cu fiecare zi distanța dintre mine

și ei e tot mai mare

înainte aș fi putut să întind mâna

să-i ating

acum locul meu

rămâne gol.


Sorin Voicu

bărăgan cinetic

satul ajuns la frecvența de rezonanță

când zidurile încep să crape

și roțile căruțelor cad una câte una

când gumarii se rup apăsând pe cazmaua

ce nu poate să intre în pământul tare

satul ajuns la frecvența de rezonanță

de parcă toți meșterii de case

din pământ bătut care au trăit vreodată

lovesc cu maiul în același timp

pe un ritm doar al lor

satul ajuns la frecvența de rezonanță

părăsit de oameni plecați

la cules de căpșuni în spania

la spălat babe la cur în italia

pe șantierele din bucurești

pe lumea ailaltă


Constantin Buduleci

unde mai pui că ultima gură de cafea are tot zahărul pe care

nu l-am amestecat

lingurița de plastic este cea mai apropiată ca textură de un cadavru

sunt interzise acum normal dar tot le mai caut pe rafturi

așa fac cu cei dragi

după ce îmi dau seama că nu i-am folosit suficient

dar gunoiul trebuie aruncat

iar de acolo nu o mai poți lua nu doar pentru că te vede lumea

dar pute

țin minte că mai demult sora mea avea o păpușă

despre care am spus că este mama

atunci nu știam că plasticul se dezintegrează în opt sute de ani

dar așa voiam să fie ea

și o făceam egoistă că vrea să moară înaintea mea de parcă

dar mai bine lasă

dar nu era decât faptul că mama și tata mă plastificau

să rezist opt sute de ani și o zi nu mai mult

iar eu să rămân așa fără ca ei să știe cum


Maria Cârstian

sonet

valurile fac spumă

spuma zboară și se lipește de case

din stufăriș se ițesc coase

de deget mi s-a lipit o gumă

îmi vine să fac o glumă

fire uscate mă gâdilă la fese

în zare se anunță iar averse

se lasă seara și împrejur e brumă

când peste vale s-a lăsat albeața

mâinile se freacă de pantaloni pe vine

iar marea face valuri groase ca dulceața

șiroiul tremură cu aburi, taie ceața

mă-ncearcă un soi de dezlipire și de bine

și-atunci îmi vărs suav în palme interfața


Simona Voica

fotografiatul interzis

și știi, mă gândesc cum la Sansevero

am stat cu ochii aţintiţi pe Cristo Velato

știam că nu am mult timp, trebuia să mă dau la o parte,

și alţii plătiseră bilet să fie acolo, în capela îngustă,

voiam să văd cât mai mult dincolo

de vălul acela frumos de piatră

cu mâna sculptorului voiam

să-mi dăltuiesc în memorie toate detaliile

pe care le puteam cuprinde

uite, închid ochii și văd sub giulgiul vălurit

mâna care poartă o urmă de cui

și știi, mă gândesc cum mă întrebi mereu

ce e? când mă uit fără să clipesc la tine

iar eu îți zâmbesc și-ți răspund: nimic


Mara Mihai

ai așteptat mereu

ai așteptat mereu

ceva fluid care să te preschimbe

ceva care să te transforme într-un personaj glamourizat

adorat

care nu știe ce presupune târâtul picioarelor prin frig

care nu știe

ce e aia durere și ai asteptat atât

doar ca să fii pus față în față cu o inimă

dezafectată

similară uzinelor cu geamuri sparte prin care

intră ploaia și

inundă tot


Livia Sfârăilă

dacă și dumnezeu rămâne mic

nu-ți dai seama cum te-ai face bine

seara te întorci în camera cu numărul șapte

(gânduri autoreplicându-se în cloud)

înghiți pastila și aștepți revelația

imediat nanoboți intravasculari

încep scanarea monitorizarea analiza

și prezic intenția ta cu acuratețe de 100%

salvându-te în ultimul moment

de o soartă nefericită

nici n-ar da bine să mori

când planeta întreagă

nu vrea să audă de moarte

deschizi ochii respiri te întorci

doza de fericire injectată regulat

uiți orice atingere


Carla Boboc

cine se trezește devreme vede că departe n-ajunge

mă trezesc devreme. pun bani în pușculiță doar ca să o sparg la

fiecare sfârșit de săptămână, iar cu banii rămași să-mi iau una

nouă cu care să fac același lucru. am hiperfixații care durează zile

sau săptămâni și când trec mă simt goală. la fel de goală ca o vilă

abandonată în sectorul 1 unde vântul lovește geamurile atât de

tare încât le sparge. și tot ce încerc epuizată e să găsesc o sursă de

(i)luminat camera asta chiar dacă e nevoie doar de un calorifer

aici. uneori cred că mă trezesc devreme doar ca să mă oblig să văd

cât de departe vreau să ajung și cum n-o să fiu niciodată acolo.

e o mutilare voluntară la care creierul meu mă supune și la care

recurg de fiecare dată cu plăcere.


Miruna Romanciuc

selectez cum vreau să vorbesc

despre lucruri importante

only the past is available

un fel de singurătate în care mă adâncesc

ca un ochi în cearcănul lui

fac tot posibilul să-mi așez capul

fără să simt lipsă

fac lucrurile bine și stric puțin la final

nu știu să-mi asum succesele

nu știu să am grijă de ele

aici e o oboseală plăcută

cu care îmi învelesc ochii

după ce mi-am golit sângele

într-un poem și beau apă

din el fac curat învăț totul despre

cum să ajut

mai puțin cum să spun

genocid

război

moarte

fără să-mi tremure vocea

vreau să spun cu voce tare

genocid

război

moarte

fără ca oamenii din jur să se întoarcă

spre mine pentru că spun pe nume

cuiva drag lor


Lansarea antologiei „Aripile cenușii ale păsărilor pe liniile de înaltă tensiune” va avea loc la Salonul internațional de carte „Bookfest”, la Romexpo București, în data de 1 iunie, ora 11:30 (Cafeneaua Artelor).

antologia mp



 

Categorie: Cultură
Etichete: Antologia Mornin’ Poets, literatură, poezie, Salonul internațional de carte „Bookfest”, „Aripile cenușii ale păsărilor pe liniile de înaltă tensiune”
Distribuie:
Articolul anterior
Poezie pe câmpie, la Curtici | Festival național de recitare poezii în memoria poetului Gheorghe Mocuța
Articolul următor
Un fost membru al consiliului de administrație al OpenAI explică de ce l-au concediat pe Sam Altman

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie

basil muresan

Jocuri erotico-politice actualizate

Pentru că s-a terminat prima săptămână de concediu, și probabil v-ați plictisit deja de clasicele cătușe cu bureței și outfituri de doctoriță sau școlăriță jucăușă, vă propun alte role playing,…
parada 1

CPLM avem noi aici?

Un grup de patriotarzi a pichetat sediul PSD Arad. Îmbrăcați în straie populare, cu o singură excepție (unul care a confundat parada cu mineriada), aceștia au mărșăluit prin centrul orașului.…