Apelul disperat al unei salvatoare din România, cu 5 ADĂPOSTURI DE CÂINI construite în acest județ, către președintele ANSVSA: „Trimiteți o echipă de audit care să tranșeze definitiv hărțuirea la care sunt supusă de către DSVSA Arad!”

maria tudor adaposturi 7
Distribuie:

„Fac un apel la Președintele ANSVSA, dr. Alexandru Bociu, să trimită o echipă de audit care să facă un control amănunțit, în primul rând câinilor și unităților mele, să ceară dovezi și să analizeze corespondența dintre mine și DSVSA Arad, din care reies atât abuzul cât și hărțuirea, bătaia de joc cruntă la care sunt supusă.”

  • Marinela Tudor – salvatoare de animale din România, președintele unui ONG de protecția animalelor, înființat în 2014.

Joi, 18 ianuarie, Marinela Tudor a transmis către ANSVSA o petiție prin care-l acuză pe directorul DSVSA Arad de minciună în formă continuată,

semnalează abuzurile la care este supusă de către inspectorii DSVSA Arad și  solicită o echipă de control care să facă o anchetă amănunțită atât la adăposturile sale, cât și la DSVSA Arad. Această petiție este a unsprezecea (!!!)  transmisă către ANSVSA, toate celelalte neavând niciun efect până acum.


Printr-o scrisoare adresată majorității televiziunilor, publicațiilor naționale și locale, Maria Tudor încearcă să obțină un sprijin, cel puțin mediatic, în ceea ce privește lupta sa… nedrept purtată cu autoritățile locale în domeniul sanitar-veterinar.
În ceea ce ne privește și după cum toți cititorii noștri cunosc, am scris pe larg și ne-am formulat concluziile „auditului jurnalistic” pe care-l efectuăm de vreo doi ani încoace: pe scurt – cei din DSVSA Arad sunt niște slujbași politici perverși pe care nu-i intersează soarta câinilor fără stăpân, ci doar interesele lor politice față de stăpâni.


Iată scrisoarea Mariei Tudor, așa cum a fost trimisă mass-mediei:

Mă adresez dumneavoastră prin această scrisoare, cu scuzele de rigoare pentru îndrăzneala de a vă folosi adresele de e-mail, și pentru că nu dețin atâta talent scriitoricesc cât mi-aș dori, deși sper, totuși, ca subiectul (situația mea) să vă capteze atenția și să doriți să o faceți publică, întrucât sunteți ultima speranță pe care o mai am.


Sunt salvatoare de animale, în România, președintele unui ONG de protecția animalelor, înființat în 2014. Tot de atunci, am un adăpost de câini în jud. Călărași, iar în perioada 2017-2023 am mai construit 5 adăposturi în jud. Arad. Sunt bucureșteancă, dar am domiciuliul stabil la Arad, acum. Prin mâinile și adăporturile mele au trecut zeci de mii de câini, salvați și adoptați ulterior, preponderent în străinătate. Știu ce părere are, un anumit segment din presă despre asta, dar este o părere eronată, formată fără a se fi discutat cu persoane responsabile din domeniul protecției animalelor, care ar fi putut lămuri lucrurile. Nu detaliez acum, însă orice doriți să detaliez, pot detalia cu dovezi.

De doi ani de zile, port un război injust și inegal cu Direcția Sanitară-Veterinară din Arad,

care s-a extins și în instanță, despre care au cunoștință toate celelalte instituții locale (Consiliul Judetean, Primăria, Prefectura), pe care l-am semnalat și superiorilor lor de la București, respectiv ANSVSA, și care, de dată recentă, s-a soldat cu blocarea transporturilor de animale de companie din adăporturile mele, respectiv refuzul adopțiilor legale a câinilor în alte tări. Din ziua în care mijlocul de transport ne-a fost întors din frontieră, există o corespondență scrisă cu DSVSA Arad din care vă pot demonstra abuzurile și harțuirea la care sunt supusă, precum și un număr de 10 adrese transmise către ANSVSA prin care i-am rugat, în mod repetat, să trimită o echipă de control care să verifice aceste animale și să constate că îndeplinesc toate condițiile legale pentru a călători. La toate aceste adrese, nu am primit, până azi, niciun răspuns.

Situația este în felul următor: ONG-urile de protecția animalelor nu primesc niciun ajutor de la stat

(mă gândesc că nici celelalte). Noi ne autofinanțăm, fiecare cum poate, prin aceste donații de la adoptatori, că prea mulți români care să doneze pentru animale, nu sunt, cum știți prea bine. Dacă animalele mele sunt blocate în Romania, atât cele care au deja contracte de adopție semnate, cât și cele existente în adăpost, sunt sortite morții.  Poate vă veți întreba „de ce am adunat atâtea animale, dacă nu sunt în stare să am grijă de ele”? Vă răspund că sunt. De 15 ani activez în domeniul ăsta, și am dezvoltat totul treptat, în timp. Nu mi-am luat o pălărie prea mare pentru mine, am extins activitatea pe măsură ce am consolitat o echipă de oameni care să facă față volumului de muncă și am format un sistem relațional cu mai multe ONG-uri din străinătate, astfel încât să existe un flux al adopțiilor și un income estimabil.

Nici măcar asta nu am dorit. Când am început să salvez animale, în București, am vrut să le scap de la eutanasie, că era perioada în care ASPA ucidea pe bandă rulantă. Acum, în toată țara, gestionarea populației caine este complet scăpată de sub control și nu mi-am închipuit că, 10 ani mai târziu, ar putea fi mai rău decât în 2013 (pot detalia 20 pagini aici).

Dar ceea ce nu am anticipat niciodată, și recunosc, nu am fost pregătită pentru asta, este războiul acesta, care a devenit personal și visceral,

din partea directorului unei instituții a statului care ar trebui să fie preocupată de bunăstarea și viața animalelor, căruia nimeni nu îi face nimic, pentru că este foarte financiar susținut politic. (aici pot detalia 30 pagini).

Însă nu asta mă interesează, știu prea multe ca să mai cred în verticalitate și inocență.  Pe mine m-ar interesa DOAR ca aceste animale, pe care eu le salvez, să nu moară. Nici de foame, și nici de bătrânețe în adăpost. Să le pot găsi familii și să li se dea această șansă, la o viață mai bună, pe care eu le-o ofer, iar autoritățile le-o interzic.

Vă rog să îmi spuneți ce aș mai putea face, altceva decât să vă rog să considerați acesta un subiect, care poate va ajunge la urechile unui om cu suflet și cu minte, care să rezolve problema.


De un an și jumătate am scris pe facebook despre asta, vă rog să căutați: Marinela Tudor, #statulEproblema, #pawsunited – veți obține mult mai multe detalii.

Marinela Tudor

Președinte Asociația L.O.V.E. – Let Our Voices Emerge


Citește și:




 

Categorie: Culise
Etichete: adaposturi de caini arad, dr. Alexandru Bociu, DSVSA Arad, Marinela Tudor, Președinte ANSVSA
Distribuie:
Articolul anterior
Trupa No Doubt își anunță reuniunea, după aproape 10 ani de pauză
Articolul următor
Japonia încearcă să aterizeze pe lună cu misiunea SLIM – „Aterizare Sniper, evenimentul fiind live pe Youtube
Bagă un „16”

2 comentarii. Leave new

  • Este incalificabil cum poate coruptia sa dicteze soarta unor animale cu o viata mizerabila, pe care acest OM, Marinela Tudor, se chinuie sa le salveze! Cum este posibil ca din bani publici sa fie platiti asemenea personaje incompetente ca cele de la DSVSA ARAD??? Cine le permite sa faca ce fac in conditiile in care legea nu este de partea lor?

    Răspunde
  • Dreptate pentru căței și pentru doamna Marinela Todor.Demiterea dr Alexandru Bociu.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie