Atelierul este realizat de membrii organizației Time’s Up din Linz Austria.
Time’s Up își desfășoară activitatea la sediul din Linz, Austria, din 1996, a expus și a colaborat cu un număr mare de parteneri din Europa, Asia, Africa, America de Nord și Australia.
Acesta avut loc în perioada 22 – 23 septembrie 2023, între orele 9.30-16.00, la spațiul Laborator Speculativ DM de pe Str. Gheorghe Lazăr, Nr. 11 din Arad, care a fost recent deschis.
Atelierul a avut loc în limba engleză și s-a adresat tinerilor implicați în societatea civilă* din Arad, cu vârste cuprinse între 16 și 35 de ani.
Societatea civilă se referă la voluntari, membri ai ONG-urilor, oameni implicați în acțiuni civice, oameni care dezvoltă activități și proiecte pentru comunitate, oameni care doresc să se implice.
Atelierul face parte din proiectul Post-Educația, care este o componentă a traseului Orizonturile Cunoașterii (dezvoltat de Asociația Doar Mâine, Minitremu, Asociația Foc și Pară și Kinema Ikon) din cadrul Programului Cultural „Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii” și este finanțat de Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte, cofinanțat de Complexul Muzeal Arad.
„Exercițiul de viitor se va concentra pe calitățile viitoare care lipsesc în prezent, precum și pe cele emergente în spațiul urban și pe posibilele utilizări și efecte ale acestora pentru rezidenții din diferite generații, culturi și nevoi.
Înainte de atelier, vom oferi o perspectivă asupra circulației ideilor despre alfabetizarea viitorului – abilitatea de a gândi colectiv la posibilele transformări. Acest lucru va duce la partea de atelier concepută ludic, în care ne vom dedica proceselor moderate bazate pe metode adaptate, condensate și extinse de dezvoltare a scenariilor. Aceasta este o abordare pe care noi, cei de la Time’s Up, o considerăm esențială pentru co-crearea activă a viitoarelor dezirabile.
Din acest moment, imaginația utopică practică a participanților devine în centrul atenției. Într-un mod necomplicat, ușor și cu prag scăzut, ghidăm participanții prin exerciții care susțin antrenamentul simțului nostru de posibilitate pentru a gândi cu voce tare la viitoarele probabile, plauzibile, (im)posibile și preferate. Exerciții care vă invită să explorați natura viitoare a lumilor posibile și impactul lor asupra vieții individuale de zi cu zi.”– Time’s Up
Am obținut un interviu de la Tina Auer și Tim Boykett, din echipa Time’s Up care au venit din Linz, Austria, pentru a susține atelierul aici, la Arad.
Cum a fost șederea voastră aici în Arad? Ați avut timp să vizitați câteva locuri de prin zonă?
Tim: Aș spune că a fost minunat, mi-a plăcut foarte mult.
Tina: Da, și un lucru grozav este că, de îndată ce mergi în locuri în care ești invitat să faci lucruri, să lucrezi cu oameni, dacă ai noroc, ai oameni grozavi ca Nita în jurul tău care îți arată locuri și sugerează locuri pentru tine. Atunci ai o cheie complet diferită pentru un oraș sau un loc în care nu mai ești turistul normal. Dintr-o dată poți ajunge în spatele ușilor pe care probabil nu le-ai fi găsit fără să ai pe cineva ca Nita.
Tim: Lucrând într-un oraș sau vizitând ca turist, trebuie să faci lucruri și asta îți dă o idee diferită despre locul în care se află orașul, deoarece ca turist te uiți doar la locurile frumoase. Ultima dată am mers la o pădure și 3 insule la marginea orașului și asta a fost destul de înspăimântător pentru că era un pod pe apă pentru trecerea pe partea cealaltă. A fost foarte frumos din cauza mediului.
Tina: Deci da, ne-a plăcut foarte mult și da am avut șansa să vedem locuri.
Cum a început proiectul „Time’s Up”?
Tim: Time’s Up funcționează de 26 de ani. A început ca un proiect de 1 an care a avut expoziții în jurul instalațiilor submersive în mașinării și a continuat de atunci. În fiecare an învățăm lucruri noi și încercăm lucruri noi.
Tina: Au fost destule lucruri interesante care ne țin să continuăm.
Deci a început ca un mic proiect?
Tina: Da, un proiect de unul sau 2 ani, așa cum spunea Tim, plin de instalații de artă media și apoi a crescut și a devenit un organism.
Tim: Și lucrurile pe care le-am făcut continuă să se schimbe de-a lungul anilor.
Atelierul dumneavoastră s-a bazat pe futurizare. Care sunt pașii pe care i-ați făcut în procesul de futurizare?
Tina: Cred că ar trebui să începem cu futurizarea, așa cum o vedem, ca un verb, ca ceva ce poți face, ceva ce poți învăța și ceva ce poți antrena. Uneori ne place să ne referim la ea ca un mușchi pe care îl poți folosi și dacă nu Nu-l antrenezi, îl pierzi. Așa că, pentru că tot spunem asta, nu suntem futuriști, nu suntem futuriști antrenați, facem doar planificare strategică cu o abordare foarte jucăușă a modului în care ne putem imagina împreună posibile viitoruri.
În acest caz a fost vorba despre spații urbane, viața socială în spațiile urbane și am lucrat la un anumit proces, acest proiect presupune că desfășurăm promoții pentru a implica un grup de interes în participanți. Am dezvoltat un fel de exerciții în aceste zile sau ore, timpul petrecut, petrecem de la 4 ore până la 5-7 zile. De data aceasta începem de fapt cu o abordare foarte jucăușă. Am ales să le permitem participanților, care nu au fost niciodată în speculații sau gândire creativă, participarea.
Nu a fost niciodată cazul aici, deoarece majoritatea participanților aveau deja o înțelegere foarte largă, largă și minunată a imaginației, dar cu toate acestea am început cu un lucru numit „un lucru din viitor”. Este doar un fel de exercițiu de imaginare a unui viitor posibil în care ai un viitor de vis, un ziar, și te gândești cum ar arăta acel ziar în 25 de ani înainte, sau 20 de ani înainte, cum ar putea fi folosit sau cum ar funcționa sau ce ar însemna și cum ar arăta. Și cu mai multe runde cu sugestii diferite și participanții alegându-și propriile sugestii, au dezvoltat narațiuni și povești. Acesta a fost primul pas.
Tim: Acea deschidere foarte liberă nu este menită să ghideze restul proiectului, este să ne deschidem ochii în timp ce pășim în procesul de căutare a lucrurilor în oraș, oamenii ar trebui să vină sau să plece, ce este benefic pentru calitatea vieții sau incalitatea vieții și le colectăm și le discutăm înainte de a trece prin procesul de a spune ce ar fi interesant de adăugat și scăzut.
De exemplu, implicațiile ar trebui să fie adăugarea bărcilor pe râu și, dacă asta va avea un impact, ei înțeleg că lucrurile au implicații precum un lanț de reacții, ar trece de la ideea că ar avea schimbări tehnologice, la schimbări psihologice în implicații vii și apoi din nou înapoi la idee. Deci, acesta a fost ca miezul, partea de lucru a procesului într-un anumit sens și apoi am trecut la procesul de a imagina o grămadă din aceste schimbări, cum să creăm de fapt lumea, chiar orașul Arad peste câțiva ani.
@copyright/photo credit : Time’s Up CC-SA 4.0
Care este intervalul de timp? cât timp ar dura ca aceste lucruri să aibă loc? ce schimbări vor fi în lumea acelei povești.? Ne putem imagina cine este acolo, cum miroase, cum arată instituțiile. Deci asta seamănă cu ficțiunea sau cu literatură, construind cum ar arăta o lume imaginară.
Tina: Și, deși au aceste baze sau temelie ale unei lumi posibile sau ale orașelor posibile în viitor, o extindem și apoi o canalizăm din nou, chiar și noi ne gândim la viitor, să presupunem că încă sărbătorim anumite ocazii în această lume sau în acest viitor și lucrul trece de la acest spațiu larg de idei la un aspect mai agitat, ca un artefact găsit de un arheolog, cum ar fi artefactele pe care oamenii le vor găsi în viitor. Și dacă spui ok, vom sărbători, care a fost acel exemplu…
Tim: A existat ideea că în zilele noastre sărbătorim sacrificând alge marine sau politicieni, sirenelor care nu am idee ce ar însemna, cred că un fel de personaje sau figuri de spirite ale zeilor ca în folclorul românesc. Și asta se făcea o dată pe an, pe o perioadă de o lună, și a existat acest amestec frumos între implicațiile vii și a fost celebrarea eliberării de lucruri rele, celebrarea lucrurilor bune, aceste legende vechi ale României.
@copyright/photo credit : Time’s Up CC-SA 4.0
Tina: Și apoi s-a ajuns la rezultat, aceste imaginații cu sărbători, a fost un festival, o sărbătoare de o săptămână, o petrecere, o recoltă etc.
Tim: Pentru un ziar, pentru a vedea ce se întâmplă acolo și pentru a încerca să descrie ca pe un artefact dintr-un posibil viitor. Și un lucru care este cu adevărat puternic este să luăm lucruri pe care le înțelegem, cum ar fi un ziar sau o revistă, și să creăm o replică a acestora, făcând o replică în imaginația ta, îți imaginezi că o să citești asta, acel format are sens pentru tine și noi obținem o înțelegere mai intruzivă a modului în care va fi acel viitor posibil și cum ar funcționa.
Pot tinerii să schimbe viitorul speculând soluții la problemele existente?
Tim: Doar așa s-ar schimba lumea și, la urma urmei, o facem tot timpul, acesta este un proces pe care l-am avut mereu în desfășurare și, din păcate, multe dintre speculațiile noastre despre posibile viitoare chiar dacă suntem foarte restricționați de ceea ce am spus, a fost posibil. Exersând această imaginație a posibilelor viitoare, puteți schimba modul în care viitorul va fi imaginat.
Care este cea mai bună parte în a lucra cu atât de mulți oameni creativi?
Tina: Că ai o șansă sau că ești împuternicit sau că ești inspirat să ai șansa de a schimba lumea.
Tim: Și știind că există o grămadă de oameni care sunt motivați sau interesați și plini de bucurie creând sau gândindu-se la posibile viitoare, așa cum aș putea eu, nu este ca oricine întotdeauna, majoritatea oamenilor doresc să păstreze lucrurile așa cum sunt. Extrag singuri baza. Deci există un interes, un entuziasm pentru a face viitorul interesant.
Tina: De asemenea, scapi de senzația de a fi paralizat, nu îți mai este frică de viitor, s-ar putea să te mai gândești la viitor, dar nu este un fel de lucru monolitic care te prinde, îți dai seama că sunt mulți ca tine acolo, nu. Doar tu să aștepți ca ei să schimbe lumea. Deci da, te ajută să te trezești dimineața cu mult mai mult optimism sau îți dă speranță și încerci în continuare să fii misionar.
Ce părere aveți despre adolescenții din România?
Tim: Sunt nebuni!! 😀
Tina: Nu generalizăm, nu se poate, am venit doar să vedem oamenii cu care lucram zilele trecute la atelier. Nu doar că sunt inspirați, dar ne inspiră. Ei au rămas cu noi, ne-au încredințat în acest proces, pur și simplu au fost de acord cu tot ceea ce le-am cerut să facă și s-au „înnebunit” într-un mod cu adevărat pozitiv să facă asta. A fost minunat!
Sunteți mulțumit de rezultatele sau de rezultatul acestui atelier?
Tim: Aș spune că da, suntem mulțumiți în sensul că ceea ce am sperat să facem s-a întâmplat, în sensul că știind că nu știm niciodată ce se va întâmpla de fapt. Am primit un feedback ieri, cineva a spus că lucrul provocator pe care l-am cerut este să trecem dincolo de zona lor de confort și că a fost un lucru bun.
Tina: Nu avem nicio așteptare la început, lăsăm mereu spațiul deschis, pentru că un astfel de atelier ca acesta ne poate surprinde oricând chiar și pe noi înșine.
@copyright/photo credit : Time’s Up CC-SA 4.0
Plănuiți să reveniți cu un astfel de atelier în viitor?
Tim: Am fost întrebați și ieri, răspunsul este că astfel de ateliere sunt pe bază de invitație, iar tu ești invitat la ele așa cum noi suntem invitați printr-o organizație ca cea pe care Nita o conduce cu o grămadă de oameni, care ne-au invitat să venim aici. Arătând cum acest proiect este foarte simplu, cu o grămadă de detalii, desigur, poate că va trebui să revenim, pentru că sunt o mulțime de lucruri pe care nu le-am făcut încă și putem învăța și putem vorbi și încuraja să facă ei înșiși astfel de lucruri.
Tina: Suntem întotdeauna bucuroși să împărtășim procesele noastre, deoarece ne bazăm și exercițiile pe metode și instrumente care sunt deja disponibile și le adaptăm ușor sau le modificăm. Așa că suntem fericiți să spunem oricui sau tuturor cum funcționează. Ne-ar plăcea să revenim!
Tim: Este foarte frumos să fii din nou în anumite locuri, ieri au fost mulți oameni care au întrebat dacă există șanse să ne întoarcem sau să rămânem puțin mai mult. Și răspunsul este întotdeauna da, cu siguranță. Aclamarea acestei tehnici este ceva despre care vorbim în cartea pe care am publicat-o recent, Future Brought to life.
În conformitate cu afirmația „Deși viitorul poate să nu fie previzibil, este cu siguranță imaginabil”, Futures Brought to Life, cartea care a fost publicată în iulie 2023, presupune că experiența imediată și implicarea practică cu problemele viitoare ne îmbunătățesc percepția și imaginația asupra viitorul.
Versiunea în engleză a articolului/The english version of the article
„The Futuring Exercise will focus on currently missing as well as emerging future qualities in urban space and their possible uses and effects for residents of different generations, cultures and needs.
Before the workshop, we will give an insight into circulating ideas on futures literacy – the skill of collectively thinking about possible transformations. This will lead in to the playfully designed workshop part, in which we will devote ourselves to moderated processes based on adapted, condensed and extended methods of scenario development. This is an approach that we at Time’s Up consider central to the active co-creation of desirable futures.
From this point on, the participants’ practical utopian imagination takes centre stage. In an uncomplicated, light-footed and low-threshold way, we guide participants through exercises that support the training of our sense of possibility in order to think out loud about probable, plausible, (im)possible and preferred futures. Exercises that invite you to explore the future nature of possible worlds and their impact on individual everyday life.”-Time’s up
Participants came away with new ways of thinking out loud about possible futures, seeing the city in new lights.
The workshop was held in english and was aimed for young people involved in civil society* in Arad, aged between 16 and 35.
Civil society meaning volunteers, NGO members, people involved in civic actions, people developing activities and projects for the community, people who want to get involved.
We held an interview with Tina Auer and Tim Boykett, two of the team Time’s Up that came from Linz, Austria to hold the workshop here in Arad.
Interview with Tina Auer și Tim Boykett
How was your stay here in Arad? Did you have time to visit some places here?
Tim: I would say it was lovely, I really enjoyed it.
Tina:Yeah, and a great thing is, as soon as you go to places where you’re invited to do things, to work with people and if you’re lucky you have great people like Nita around you and she shows youplaces and she points out places for you then you have a complete different key to a city or a place where you’re not the normal tourist anymore. All of the sudden you can peak behind doors which you probably wouldn’t find without having somebody like Nita.
Tim: By working in a town or visiting as a tourist,you have to do things and so it gives you a different idea of where the town sits cuz as a tourist you only look at pretty places. Last time we went to a forest and 3 islands on the edge of town and that was quite terrifying because there was a bridge for crossing to the other side. It was really nice because of the enviorment.
Tina: So yes, we really enjoyed it and yes we had the chance to see places.
How did the project „Time’s Up” begin?
Tim: Time’s Up has been going for 26 years now. It started as an 1 year project that had exhibitions around instalations submersive into machinery and carried on ever since. Every year learning new things and trying new things.
Tina: There were enough interesting things which keep us going.
So it started as a small project?
Tina: Yes, a one or 2 years project as Tim said full of media art instalations and then they just sort of grow,became an organism.
Tim: And the things that we’ve done they keep on changing over the years.
Your workshop was based on futurising, can you please tell us the step that you took in the process of futurising?
Tina: I think we should start with futurising as we see as a verb,as something you can do ,something you can learn and something you can train.We sometimes like to refer to it as a muscle which you can use and if you don’t train it you lose it. So because we always keep saying this, we are no futurist,we’re not trained futurists, we just do strategic planning with a very playful approach of how we can together, collectively imagine possible futures.
In this case it was about Urban Spaces,social life in urban spaces, and we were working at certains process,this project presumes we do run promtions to engage a group of interest in participants.We do developed some sort of exercises within these days or hours,the times spend, we spend from 4 hours up to 5-7 days. This time we actually start with a very playful approach. We chose to allow participants that they were never been into speculating or creative thinking. It was never the case here because the most of the participants had a very broad, wide and wonderful understanding of imaginating already but nevertheless we started with a thing called „a thing from the future”. It really just a sort of exercise of imaginating a possible future where you have a dream future, a newspapper, and you think how does that newspapper would look in 25 years ahead, or 20 years ahead ,how could it be used, or how would it function, or what would it mean and how would it look like. And with several rounds with that with different prompts and the participants chosing their own prompts,they developed narratives and stories. That was the first step.
Tim: That very loose opening is not meant to be guiding the rest of the project, is to open our eyes while we step into the process of looking for things in the city, people should come or go, what’s beneficial to quality of life or inquality of life and we collect those and we discuss them before going through the process of saying what would be interesting to add and substract .For example the implications of should be add boats on the river and if that’s going to have an impact, they understand that things have implications like a chain of reacts, they would go from the idea that they would have tehnological change, to psichological changes into living implicatios and then once again back to the idea.So that was like the core, the work part of the process in some sens and then we went to the process of imaginating a bunch of these changes,how to actually create the world, the city of Arad in couple of years time. What is that timeframe,how long would it take for these things to take place, what changes they will be in that story world’s. We can imagine who is there, how it smell,how does the institutions look like. So this is pretty much like fiction or like in literature, building what an imaginary world would look like.
Tina:And though them having these base or foundation of a possible world or possible cities in the future we broad it and then channel it down again, even we are thinking about the future let’s presume that we still do celebrate certains occasions in this world or in this future and the thing goes from this wide space of ideas to a more, like comes down to a hectic aspect, like an artifact found by a arheologist, like what artifacts people will find in futures. And if you say ok we will be celebrating the, what was that exemple.
Tim: There was this idea that in modern day we’re celebrating by sacrificing seaweed or politicians ,to mermaids that i have no idea what that would be, I think some sort of characters or gods spirit figures like in romanian folklore. And this was done once a year over a period of a month, and there was this nice interfering between living implications and there was celebration of freedom from bad things,the celebration of good things,these old legends of Romania.
Tina: And then it was reaching to the outcome, these imaginations of celebrations, it was a festival, week long celebration, partying, harvest etc.
Tim: For a newspapper, to see what’s going on there ,and try to describe like an artifact from a possible future. And a thing that is really powerful is taking things that we understand,like a newspapper or magazine,and creating a replica of that ,by doing a replica in your imagination you imagine hoe to read that, that format makes sens to you, and we get a more intruitive understanding of how that possible future will be and how it would work.
Can young people change the future by speculating solutions to existing problems?
Tim: That’s the only way that the world would change, and after all we do it all the time this is a process that we always had going and unfortunatly a lot of our speculations about possible futures we’re very restricted by what we told it was possible. By exercising this imagination of possible futures you can chnage the way that the future will be imaginated.
What’s the best part in working with so many creative people?
Tina: That you get a chance or that you’re empowered,or that you’re inspired to have a chance to change the world.
Tim: And knowing that there’s a bunch of people that are motivated or interested and full of joy by creating or thinking about possible futures,like i could,it’s not like everyone always, most people at once wants to keep things the way they are to extract the base for themselves. So there’s an interest, an excitement about making the future interesting.
Tina: Also you get rid of the feeling of being paralyze,you don’t fear of future anymore, you may still think about future but it’s not sort of a monolitic thing that comes over you, you realizez there’s many like you out there not just you to wait for them to change the world. So yeah it helps you to get up in the morning with much more optimism or it gives you hope and you keep try being missionary.
What do you think about teenagers from Romania?
Tim: They are crazy!!
Tina: We are not generalizng,that’s not possible,we only came to see the people which we were working with previous days.They are not only inspired but they are inspiryng us. They stayed with us,they trussed us in the process,they just went along with whatever we were asking them for to do,and they’ve gone really wild in a really positive way to do that.It was wonderfull!
Are you satisfied with the results or the outcome of this workshop?
Tim: I would say yes,we’re satisfied in the sens that what we hoped to do happened,in the sense that knowing that we never know whats actually going to happen. We recieved a feedback yesterday,someone said that the challeging thing that we asked is to go beyond their comfort zone,and that was a good thing.
Tina: We don’t have any expectation at the begining, we always leave the space open ,for such a workshop such as this can always surprise even ourselves.
Are you planning on coming up with a workshop like this in the future ?
Tim: We we’re asked yesterday as well, the answear is ,with workshops like this they are invitation based,and you’re invited to them like we we’re invitated through an organization that Nita runs with a bunch of people that invited usto come here.By showing how this project is realloy simple,with a bunch of details of course,maybe we will need to come back ,because there’s bunch of things that we haven’t done yet ,and we can learn and we can talk and encourage them to do things like this themselves.
Tina: We are always happy to share our processes because we also basing our exercises on unmethods and tools which are already out here and we adapt them sligthly or modified them. So we’re happy telling anybody or everyone how that works. We would love to come back!
Tim: It’s really nice being in places again ,yesterday there was a lot of people asking if there’s a chance of coming back,or stay a little longer. And the answear is always yes, definitelly. Cheering this tehniques is somethiing that we talk in the book that we recently put out, Future Brought to life.
In line with the statement „While the future may not be predictable, it is certainly imaginable”, Futures Brought to Life, which got published in July 2023, assumes that the immediate experience of and practical engagement with future issues enhances our perception and imagination of the future.
[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]
@copyright/photo credit : Time’s Up CC-SA 4.0
