Astăzi, la noi, românii, noțiunea de patriotism pare desuetă. Sau stârnește ilaritate, de parcă ar suna caraghios. Altora, nu le spune nimic, zero barat, cum ar veni. Nu avem conștiința că patriot înseamnă să fii om în țara ta. Să te preocupe și bunul mers în comunitatea ta. Dar și ce se întâmplă cu țara. Am devenit de un egoism precar, lăsând totul în seama altora. Numai că dacă fiecare gândește așa și nu-și asumă responsabilitate civică, nu avem ce aduna. Nu mai există ceilalți, alții, care să suplinească indiferența, inconștiența noastră. De aici, tot dezastrul național. Nu…

  Nu am fost educat „special” să fiu politicos. Am învățat pe parcurs. Am văzut pe ai mei cum se comportă cu alții. Sigur, mi s-a spus să salut pe toată lumea. În Micălaca, ne cunoșteam toți. Prima lecție. Salutam. Îmi amintesc că eram cu mama pe bulevard și ziceam „Sărut-mâna” la trecători. Apoi, mama mi-a spus că trebuie să-i salut doar pe cunoscuți. A doua lecție. Au trecut anii. La Muzeul Județean, spuneam „sărut-mâna” femeii de serviciu. La fel, la ziar. Eram politicos cu portarii, cu șoferii, secretarele. Prețuiam munca fiecăruia. Dar de ce scriu toate astea? Astăzi,…