În literatură există tot felul de despărţiri. Există despărţirea de modelul literar, de un sistem de gândire sau de un părinte. Filosoful Noica s-a despărţit de Goethe printr-un eseu răsunător. Unii din discipolii lui Noica s-au despărţit de Maestru prin pagini mai mult sau mai puţin memorabile. Toţi ne despărţim de trecut printr-o luptă sau printr-o frământare a minţii; scriitorii prin confesiuni mai mult sau mai puţin patetice, mai mult sau mai puţin mistuitoare. Ne despărţim de cei morţi printr-un zâmbet melancolic. Matei Călinescu evocă ultimele zile de viaţă şi moartea fiului autist printr-o confesiune cutremurătoare pe care un critic a numit-o chiar aşa: „În numele fiului”. Despărţirea lui Horia Ungureanu de figura paternă și de trecut se numeşte În numele tatălui. Volumul său ne surprinde prin două aspecte. Prin faptul că reputatul prozator arădean se exprimă pentru prima dată în versuri şi prin faptul că face referiri autobiografice surprinzătoare pentru cariera unui scriitor atât de discret cu detaliile propriei vieţi.
Din nevoia de împăcare cu trecutul s-a născut și antologia Pașii taților noștri, coordonată de Virgil Botnaru și Daniela Botnaru, apărută la editura Prut Internațional, în 2022, în plină pandemie. Așa cum titlul o sugerează, este vorba de o culegere în care mai mulți poeți s-au raportat cu emoție și candoare (sau cu rebeliune) la figura paternă. Interesantă este alegerea antologatorilor, care au cuprins între copertele cărții atât autorii deja clasici, canonizați, studiați în manualele școlare, cât și o bună parte dintre poeții contemporani: de la George Coșbuc la Adrian Alui Gheorghe, de la Vasile Voiculescu la Dumitru Crudu, de la Nicolae Labiș la Robert Șerban, de la Nina Cassian la Livia Ștefan, de la Ana Blandiana la Maria Pilchin, de la Radu Gyr la Andrei Mocuța, de la Marin Sorescu la Radu Vancu, de la Denisa Comănescu la Moni Stănilă, de la Ion Zubașcu la Teodor Dună și mulți alții.
Miza acestei antologii o rezumă Lucia Țurcanu:
„Aparent, paternitatea este o temă poetică discretă. Antologia de față ne dovedește însă contrariul. Despre tată s-a scris mult, s-a scris cu încrâncenare, s-a scris cu febrilitate (poate mai puțin patetic decât în cazul textelor despre mamă, dar nu mai puțin emoționant), s-a scris ca formă de eliberare sau ca gest de recuperare. De la George Coșbuc până la Andrei Dósa și chiar un pic mai încoace, spre cărțile tinerilor debutați recent, descoperim o poezie profundă care îți taie respirația, fie că reflectă perspectiva filială, fie că dezvăluie sentimente paterne. O selecție de poeme excelente ce se organizează într-un tablou, pe cât de eterogen, pe atât de fascinant.”
Am ales pentru exemplificare patru poeți din perioade și generații diferite, după cum urmează:
George Coșbuc | Trei, Doamne, și toți trei
Avea și dânsul trei feciori,
Și i-au plecat toți trei deodată
La tabără, sărmanul tată!
Ce griji pe dânsul, ce fiori,
Când se gândea că-i greu războiul,
N-ai timp să simți că mori.
Și luni trecut-au după luni
Și-a fost de veste lumea plină,
Că steagul turcului se-nchină;
Și mândrii codrului păuni,
Românii-au isprăvit războiul,
Că s-au bătut nebuni.
Scria-n gazetă că s-a dat
Poruncă să se-ntoarcă-n țară
Toți cei plecați de astă-vară
Și rând pe rând veneau în sat
Și ieri și astăzi câte unul
Din cei care-au plecat.
Și-ai lui întârziau! Plângând
De drag că are să-i revadă,
Sta ziua-n prag, ieșea pe stradă
Cu ochii zarea măsurând,
Și nu veneau! Și dintr-o vreme
Gemea, bătut d-un gând.
Nădejdea caldă-n el slăbea,
Pe cât creștea de rece gândul.
El a-ntrebat pe toți d-a rândul,
Dar nimeni știre nu-i știa.
El pleacă-n urmă la cazarmă
Să afle ce dorea.
Căprarul vechi îi iese-n prag.
Ce-mi face Radu? el întreabă,
De Radu-i este mai cu grabă,
Că Radu-i este cel mai drag.
E mort! El a căzut la Plevna
În cel dintâi șirag!
O, bietul om! De mult simțea
Că Radu-i dus de pe-astă lume,
Dar astăzi, când știa anume,
El sta năuc și nu credea.
Să-i moară Radu! Acest lucru
El nu-l înțelegea.
Blăstem pe tine, braț dușman!
Dar George-al nostru cum o duce?
Sub glie, taică, și sub cruce,
Lovit în piept d-un iatagan!
Dar bietul Mircea? Mort și Mircea
Prin văi pe la Smârdan.
El n-a mai zis nici un cuvânt;
Cu fruntea-n piept, ca o statuie,
Ca un Cristos bătut în cuie,
Ținea privirile-n pământ,
Părea că vede dinainte-i
Trei morți într-un mormânt.
Cu pasul slab, cu ochii beți
El a plecat, gemând p-afară,
Și-mpleticindu-se pe scară,
Chema pe nume pe băieți,
Și se proptea de slab, sărmanul,
Cu mâna de păreți.
Nu se simțea de-i mort ori treaz,
N-avea puteri să se simțească;
El trebuia să s-odihnească
Pe-o piatră-n drum sub un zăplaz
S-a pus, înmormântând în palme-i
Slăbitul său obraz.
Și-a stat așa, pierdut și dus.
Era-n amiazi și-n miez de vară
Și soarele-a scăzut spre seară,
Și-n urmă soarele-a apus,
Iar bietul om sta tot acolo
Ca mort, precum s-a pus.
Treceau bărbați, treceau femei,
Și uruiau trăsuri pe stradă,
Soldați treceau făcând paradă,
Și-atunci, deștept, privi la ei
Și-și duse pumnii strâns pe tâmple:
Trei, Doamne, și toți trei!
Ana Blandiana | Tatăl
Nu eu hotărăsc. Atomii se fac nisip,
Nisipul formează pietricele,
Pietricelele se transformă în litere,
Literele încolțesc, dau muguri,
Rodesc cuvinte,
Cuvintele se fac animale, se împerechează
Și nasc.
Nu eu hotărăsc.
Niciodată
Când văd o vorbă gravidă,
Nu știu cine e tatăl.
Ciprian Măceșaru | ***
M-au sunat
de la cimitir, tată.
Ai făcut ce-ai făcut
şi-ai înălţat bălăriile
de pe mormânt atât de mult,
încât din cauza lor
o parte din oraş
nu se mai vede.
Le-ai hrănit bine, tată,
cu seva ta, cu ura ta…
Recunosc, nu te mai credeam capabil
de vreo ripostă. Eşti tare, tată,
războiul continuă!
Duminică trec pe la tine
cu foarfece, săpăligă, mănuşi…
Nu-mi permit să fiu amendat.
Toată lumea îmi spune
că erai un tip plin de viaţă,
de unde rezultă că problema-i
la mine, că n-am fost în stare
să te iubesc, numai că nu e aşa,
dar ce sens mai are să spun, să explic?!
Duminică vin, o să smulg buruiana din tine,
să te smulg şi pe tine de-acolo nu pot,
rămâne să ne războim astfel,
tu de acolo, eu de aici,
încă de-aici, tată,
încă de-aici.
Mihail Vakulovski | Paşii taţilor noştri
Tatăl nostru care eşti pe pămînt
Tatăl nostru care-ai fost pe pămînt
Tatăl nostru care eşti în pămînt
Taţii noştri
Taţii noştri s-au născut în altă ţară în alt sistem pe altă lume au trăit
Taţii noştri au avut alte vise au trăit altfel au trăit alte vise
Taţii noştri au visat să ne fie nouă mai bine
Taţii noştri au visat să ne fie nouă bine
Taţii noştri au visat să ne fie bine
Taţii noştri au visat
Taţii noştri
Tatăl nostru a fost născut în marginea asta de lume
a trebuit să trăiască în ţara asta a fost împins închis întins respins
în ţara asta
să înveţe să muncească să slujească să iubească ţara asta
ademenit urmărit jignit căutat ameninţat lovit tăiat ucis
în ţara asta
Tatăl nostru a învăţat cum e să fii tată
ne-a învăţat cum e să fii fiu cum e să fii tată cum e să fim fii cum e să fim tată
cum e să fim cum e să fiu cum să fiu
SÎNT
Tatăl nostru ne-a învăţat învăţat învăţat
Tatăl nostru care-ai fost pe pămînt
Tatăl nostru care eşti
acolo
Taţii noştri Taţii noştri Taţii noştri Taţii noştri
Citește și:
