Încă suntem, unii euforici, unii anesteziați de rezultatul alegerilor locale din 5 iunie. Acesta ar trebui să fie un bun prilej pentru fiecare să reevaluăm spectrul politic, să ne autoeducăm electoral, să ne pregătim civic pentru următoarele alegeri. Consumăm și risipim energie cu înverșunare într-o luptă cetățean contra cetățean. Susținător al lui x contra susținător al lui y. Nu avem interese comune viabile pentru viața noastră, în orașul nostru. Nu ne cunoaștem drepturile pentru că nu cunoaștem legile. Pot spune cu certitudine că 99% dintre cetățenii cu drept de vot nu au citit nici măcar o dată legea electorală și legea adinistrației publice locale. Nu am auzit niciodată de când avem alegeri democratice în România de un candidat în campania electorală care să fi inițiat întâlniri cu cetățenii pe marginea acestor legi. Să le citească împreună, să le interpreteze articol cu articol pentru o mai bună aplicare a acestora în cazul unei victorii. Ar fi mai clară politica și administrația și pentru candidatul viitor primar și pentru alegătorul și susținătorul său dacă ar ști fiecare de ce pârghii dispune în susținerea promisiunilor electorale. Evident, ar fi mai greu pentru candidați să stea în fața unor cetățeni informați. Ar fi mai greu de promovat platforme care amăgesc și care nu au susținere legală. Nu am mai avea campanii electorale populiste. Aspiranții la o funcție publică ar fi obligați să vorbească la concret. Cetățenii ar înțelege că relația lor cu primarul lor nu se încheie în momentul introducerii buletinului de vot în urnă. Ei au dreptul de a-i cere primarului informări despre tot ce a făcut din banii publici, despre tot ce nu a făcut și de ce, să-i solicite audiență și să nu plece din anticameră până problema lui nu este rezolvată, până nu au primit toate răspunsurile. Mi-aș dori o țară în care legea electorală și legea administrației publice să fie materii predate în școli pentru că numai așa viitorii cetățeni cu drept de vot vor dobândi legitimitatea propriilor opțiuni. Dacă ne referim la faptul că noi, cetățenii, nu ne cunoaștem drepturile și pârghiile prin care am putea înlătura din administrație edili care, pentru majoritatea ( cu referire nu la majoritatea care l-a votat, ci la majoritatea socială afectată de acțiunile sale) nu înseamnă nimic sau înseamnă un factor de dezechilibru social, de încetinire a procesului de dezvoltarea urbană, de nesiguranță sau derivă economică, de degradare prin nepăsare a clădirilor etc , dacă ne raportăm la acestea, ne îndemn să ne informăm mai mult. Să știm că noi, cetățenii, avem dreptul și procedura la îndemână de a stopa acest lucru. Legea ne pune la dispoziție condițiile și procedura revocării/demiterii unui primar. Potrivit art. 70 din Legea nr. 215/2001 – legea administraţiei publice locale – mandatul unui primar încetează ca urmare a rezultatului unui referendum local având ca obiect demiterea acestuia. Referendumul pentru încetarea mandatului primarului se organizează ca urmare a cererii adresate în acest sens prefectului de locuitorii comunei, oraşului sau municipiului, pentru următoarele motive: nesocotirea de către primar a intereselor generale ale colectivităţii locale sau neexercitarea atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii, inclusiv a celor pe care le exercită ca reprezentant al statului. Atribuţiile primarului sunt multe, de la respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor (art. 61 al. 2 din Legea nr. 215/2001), până la coordonarea şi asigurarea inspecţiei şi controlului efectuării serviciilor publice de interes local privind: educaţia, serviciile sociale pentru protecţia copilului, a persoanelor cu handicap, a persoanelor vârstnice, a familiei şi a altor persoane sau grupuri aflate în nevoie social, sănătatea, cultura, tineretul, sportul, ordinea publică, situaţiile de urgenţă, protecţia şi refacerea mediului, conservarea, restaurarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice şi de arhitectură, a parcurilor, grădinilor publice şi rezervaţiilor naturale; dezvoltarea urbană, podurile şi drumurile publice; serviciile comunitare de utilitate publică: alimentare cu apă, gaz natural, canalizare, salubrizare, energie termică, iluminat public şi transport public local, după caz; activităţile de administraţie social-comunitară; locuinţele sociale şi celelalte unităţi locative aflate în proprietatea unităţii administrativ-teritoriale etc. (art. 63 din Legea nr. 215/2001). E o listă consistentă de motive care ar trebui abordată serios și cu responsabilitate civică de fiecare dintre noi. Lucrurile bune nu se întâmplă singure după cum cele rele nu se schimbă de la sine. Avem nevoie de înțelepciunea și de forța de a ne educa și de a evolua permanent în plan individual astfel încât, dintr-o evaluare corectă a propriei persoane, să avem suficientă stimă de sine încât să știm ce așteptări avem de la aleșii noștri, să purtăm un dialog politic civilizat, să ne fixăm obiective realizabile în timp și spațiu și cu resursele reale ale comunității noastre.
