CORNEL DRĂUCEAN | „OAMINII ȘI MUIERILE SĂ DIVĂNESC LA ULIȚĂ” (Editura Rebeca, Arad, 2026)
Cornel Drăucean, acum cetățean american așezat într-o suburbie a metropolei Chicago, a fost locuitor al Aradului, cu domiciliul în cartierul Micălaca. Pe atunci, oameni foloseau o vorbire înțesată cu ”cuvinte și expresii micălăcene”. Astăzi, Micălaca, integrată în modul de viață citadin, cu un amalgam de locuitori mulți fără ”certificat de micălăcean” (s-a instituit o asemenea departajare!) are ținuta orășenească. Din loc în loc, se mai păstrează case în stilul rural, cu grădini și lătrat de câine, cu pisici și geamuri cu rolete, case cu acoperișuri țiglate, pe care figurează anul construcției și numele bărbatului pe frontonul locației. Nostalgia vieții de la țară se păstrează în miental, iar cazul lui Cornel DRAUCEAN, micălăcean care a ales să se americanizeze, este un exemplu de melancolie afectivă. De peste ocean, privirea întoarsă spre locul nașterii l-au îndemnat să-și amintească despre limbajul „vorbit” în Arad – Micălaca, la uliță, „pă laviță, la umbra meleghestenului”. A elaborat un dicționar cu „Cuvinte și expresii micălăcene și regionalisme”, un foarte interesant inventar lingvistic despre „Micălaca, lapte dulce, când îl bei nu te-ai mai duce. Micălaca, lapte dulce, când îl mulge-n târg îl duce”.
SCURTĂ ISTORIE
Sub Sigiliul Comunei Micălaca 1884, autorul (fără vocația de scriitor, ci iubitor de toate cele ce le simte ca micălăcean) amintește că satul e menționat documentar în anul 1135. Arată coordonatele locului, pe baza unei monografii: toponimul Micălaca vine de la Locul lui Mica, avea o viață liniștită și valorifica pășunea și malul drept al Mureșului. În 1930, este alipită orașului Arad, iar peste doi ani o inundație cuprinde Aradul, determinând autoritățile să sacrifice cartierul prin spargerea digului de protecție: „Aradul poate reconstrui cartierul Micălaca, dar Micălaca nu poate reconstrui Aradul”, ar fi spus primarul de atunci.
Descrierea vieții cotidiene ocupă un loc important în relatarea lui Cornel Drăucean, cititorii sesizând regretul după viața liniștită și bogată a satului de dinaintea asimilării satului de către oraș. Cartierul s-a orășenizat rapid, astfel că „a cunoscut o dezvoltare fără precedent”.
PORECLE ȘI POVESTIRI MICĂLĂCENE
Unele povestiri sunt cinice (Pilărița, cu mormolocii în laptele de vănzare pentru doamne), altele cuprind ironii, cum ar fi cea cu maramureșanul care mânca foarte mult și era evitat a fi luat lucrător cu ziua; alteori copiii prindeau pești, dar veneau acasă „scrijeliți la tălpi de sticle sparte ori sârme”; despre cultura liceală a unui tânăr american, care-l întreabă dacă a venit cu trenul din Europa și multe altele. Poreclele (care se dau în aproape toate satele zărăndene) sunt ironice, batjocoritoare și încărcate de defecte sau sugerează profesii: Asudatu, Bărbiru, Broscoi, Cărnaț, Cioară, Ciutacu, Hondrălău, Jimbu, Negruțu, Pirihuda, Puțuroiu, Tripăduchi, Zăndălic etc.
Partea cea mai consistentă a „dicționarului” cuprinde cuvinte și expresii micălăcene, plus regionalisme asimilate și folosite. Multe cuvinte, evident pronunțate în grai popular, există și se folosesc și în alte comunități. Autorul s-a documentat prin intermediul internetului cu prieteni rămași în cartier, mai ales despre vorbirea bunicilor și străbunicilor. A folosit transcrierea fonetică și, pentru un nativ rural, nu există dificultăți de înțelegere. Gestul lui Cornel Drăucean este de salvare și fixare în scris a unor cuvinte, care pot constitui tezaur lingvistic, cultural și istoric, știind că limbajul găzduiește multe semnificații despre devenirea comunității care-l folosește. Iată câteva, din cele circa 3500 de cuvinte și expresii inventariate de autor și explicate în ordinea alfabetică: altan (de-a dreptul), aspăsa (a apăsa), bathe dăn gură (vorbăreț), boscârțe (lucruri vechi, nimicuri), jejet (deget), câtuș dă puțân (măcar ceva), ciufulit (nepieptănat), să creapă dă zâua (se ivesc zorile), coptoriște (bucătărie de vară), dărănat (rău), domnos (fălos), afumat (beat), a fi într-o doagă (nebun), ludălău (prost), moșcoș (murdar), noroancă (portocală), nu zâce mâc (tace), pămpălău (prost), prost ca noaptea (stupid), a se pudări (a da cu farduri), stă ca un plotog (leneș), zgoadă (nimereală) și multe altele care de care mai interesante.
Dicționarul de cuvinte și expresii micălăcene are calitatea de a aduce în actualitate un limbaj doveditor al bogăției semantice a cuvintelor și expresiilor utilizate în cultura populară. Prin el se dovedește că graiul omului a fost un mijloc de înțelegere a comunității, fiind chiar un element de identitate și recunoaștere a apartenenței unei persoane la o comunitate. „Poartă-te cum ți-e portul și vorbește cum ți-e graiul” e un proverb ce include morală și comportament. Cornel Drăucean, profesor de geografie, a resimțit nevoia de a readuce, din memorie, bucuria vorbirii micălăcene a vremurile de altădată, în care traiul liniștit și viața confortabilă a alintat copilăria și adolescența acestora.
