Impresii sentimentale de la lansarea cărții dedicată lui Ștefan Mitroi
Ștefan Mitroi este un reprezentativ poet al literaturii contemporane prin tot ceea ce scrie. E poet în proză, în romane, în publicistică (jurnalism literar), iar sursa de inspirație este casa natală și familia din Siliștea Vitănești, completând lista scriitorilor Miron Radu Paraschivescu, Marian Nazat, Fănuș Neagu, Bănulescu, Preda, Stelaru, Noica (filosoful originar din Vitănești), Z. Stancu.
Spun POVESTEA a trei crai, angajați într-o aventură curajoasă
Unu-i dunărean, Altui sinitean și Celălalt codrean. Iar cel sinitean și cu cel codrean, savurând o cafea și un ceai de mentă, se vorbiră ca să-i facă bună carte scrisă, dedicată celuilalt. Și astfel, într-o zi de vară până-n seară, se scrie cu penița înmuiată în soare volumul ȘTEFAN MITROI, NĂSCUT DIN MIRARE ȘI IUBIRE, 200 de pagini, color și cu multă, foarte multă prietenie, dragoste și lumină. Cititorii culeg fructele semănate de Domnul pe Pământ și în Cer, deschizând coperta Ramonei Pantea, și mângâind cuvintele după voia corectorilor Sorina Zăhoi și Elena Petrucă. Frumoasa carte a beneficiat de finanțarea familiei Usca (Aurel și Florica) din Sintea Mică.
Ștefan Mitroi este un credincios și cheamă pe Dumnezeu să-i fie inspirator. Schimbă logica existenței, Instanța supremă coboară în casă, intră în curte, vorbește cu oamenii care sunt ori care au fost. Casa natală se urcă și ea spre cer, cornutele pleacă dincolo de nori, oamenii vorbesc cu Dumnezeu și stau la taclale, ca și țăranii lui Preda în Poiana lui Iocan. Fumul care iese prin hornul casei duce cu sine memoria satului și spune povești ale cerului și ale pământului. Omul de pământ respiră, iar Daniel, flăcăul iubitor din sat are deja o baladă: cică avea o mândră în cer și călare pe calu-i năzdrăvan apucă spre draga lui de dincolo de stele. Anină murgul de un nor până dimineața, când fericit și purtător de dragoste consumată revine pe pământ. Tot așa, până când o dată părul iubitei iese pe sub ușă, căluțul i-l paște și energizat pleacă spre pământ uitându-l pe Daniel în mister. S-a creat un mit, o poveste frumoasă în satul Siliștea, cum că feciorul cel mândrul și fălos al satului, a făcut NUNTA ÎN CER cu o crăiasă.
Să găsim un răspuns la întrebarea LA CE ESTE BUNĂ POEZIA? Cât de bogat sufletește este cel care poetizează! Trăiește în frumos, cu sufletul, îți scaldă obrajii în minunății, își pune o floare de mușcată roșie la fereastră, își anină în pălărie un boboc de trandafir, își coase pe guler ramuri de gând subțire și, fălos, pășește cu grație de îndrăgostit printre minunile lumii sale. Poezia e „bună” pentru oameni ca să vadă farmecul și fascinația vieții în culori mirositoare și în cuvinte descântate de fericire.
Un poet „născut din mirare și iubire”… ȘTEFAN MITROI, care acum are întâia monografie sentimentală, alcătuită de Anton Ilica și Aurel Usca. Cartea s-a lansat în Sala Marii Unirii, chiar în ziua în care ni-l amintim pe Eminescu stând la masa lui de brad, crezând că „învață a muri vreodată”.
- Vezi mai multe articole ale autorului AICI
