Dorias Șerbănescu este un pseudonim literar.
1. Reconfigurare traseu
Femeia cu pielea de un alb murdar plutește în ochii suprapuși, în cămașa fantomatică, în buzele cu țurțuri și în sufletul tău- un balon pe candelabru, ca un ceas ultramodern, plutește ca o fotografie lichidă și învârtită pe lângă bucătăria Luxoasei, tu nu mai ingerezi borșul, pilaful flasc cu carne de găină, schimbi gustul mâinilor, cu lime și miere scursă în limonada înghețată, trufe din cocos și ciocolată conservate în congelator, scrâșneau în gura sărutată, se amestecă în ADN din care pici în vara obsedantă.
2. taratatata
Ea păstrează în stomac o ușa mică, mică, tu ai echipamentul tehnic potrivit și curajul să te prinzi cu dinții de orificiul cheiței. Îmbraci haina de judecător în fața unei vitrine olandeze, îți apleci urechea și atingi cu diapazonul muntele din păr uman ca o trompetă deșirată. Urli într-o pădure eclozată, și dumnezeu are antifoane sau e brut. Biciuiești arena circului și scaunele goale, râsete și voci ca niște măști acrobatice, baladă de aplauze, flori mălurate.
Oferi libertate animalelor sălbatice, ele sau adulții merg în cap, mâini, cu fundul în sus, târâș, pe străzi ce se răsfiră, se construiesc copacii și copiii dispăruți. Nu te urca, stai pe spatele tău, inspiră mireasma de vară micotică.
Ea expectorează petale de trandafir cu numele criminalilor faimoși uciși de o dronă setată. Nu fii agresiv cu o clonă, numele real nu înseamnă întotdeauna veridicitate. Ea păstrează în stomac o ușă mică, mică ca un mini telefon aruncat la întâmplare într-o poșetă, alunecă pe taste, caută ieșirea un gândac rătăcit. Fii atent, nu greși codul! Odată intrat îți vor răsuci ochii coloniile de fluturi ce hrănesc cu nectar bebeluși.
3. Fotograful de suflete
Cât e de înșelătoare, fotograful o ascultă și filmează pe criminală, nu știe dacă ar putea s-o mai iubească, ca acum 30 de ani, când totul funcționa normal, mersul pământului e cu fundul gol târât pe jos. Poți dormi, omule? Un bolnav psihic ți-ar spune că faci cea mai mare greșeală, mai bine lasă visele să te cojească ca pe o portocală, din care te-ai născut mort de mii de ori, odată ce ai fost nedorit, marea te-a înghițit și te-a uitat în pisici orange vii la malul unui râu dezagregat din Alaska.
4. Marile speranțe
Îți amăgești cu o banană stomacul pe la ora 4, bei o cafea cu lapte fără zahăr, ai nas de copoi, citești tot ce miroase subtil, în proporții diferite, asculți și faci fitness pe muzică- dominanță Maruv, în fața oglinzii, respiri și o iei de la capăt, cuvintele alunecă citologic de pe toboganul minții, prin tubul digestiv și inimă, se lovesc între ele până la iubirea plasmatică, care îți stropește trupul, colectezi totul pe o coală de hârtie, o introduci în etuvă și reglezi regulatorul de temperatură. Rețeta Dorias.
5. Inelele lui Saturn
E prea adânc, simt un arc în picior, durerea de cap mă învârte. Sunt mică, alunec pe toboganul de forma unui disc, cresc, cresc repede, ca bucata de pământ în olărit. Învârt discul în jurul mâinii, în jurul trupului, în jurul inimii, circ. Dragostea și durerea împart viii în mii de cruci. Mă regăsesc în omuleți de hârtie șifonată. Coș de baschet. Mă trezesc brusc, în fund, transpirată, am respirația unui polipneic. Îmi spun, plătesc 300 de lei pe noapte, ca să? Să mă facă praf patul astă ca inelele lui Saturn.
6. Omul care ne trebuie
Locuiește într-o cutie cu pantofi, care a prins praf în depozitul cu muniție. Piticul iese de acolo când cerul își scutură morții aurii pe pământ, aceștia se strâng în jurul unui foc, fiecare povestește un thriller. Piticul se apropie încet, pe burtă, îi ascultă interesat, cu mâinile ca o mască pe gură, stupoarea lui să nu producă zarvă. Până la răsărit, morților le cresc aripi și se întorc de unde au venit. De-atunci piticul se multiplică și călătorește nocturn în mintea criminalilor faimoși.
- Vezi mai mulți invitați ai rubricii CRITIC GUEST – AICI
