Dan D. Gîrjoabă: Poet, publicist, eseist. Membru UZPR, filiala Valeriu Braniște – Timișoara, Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film din România, Uniunea Aforiștilor din România, Societatea Scriitorilor Târgovișteni, ASTRA Sibiu, Asociația Publiciștilor Presei Rurale din Banat, Asociația Literară Creneluri Sighișorene.
Ținutul dintre clipe
Diminețile vin
Cu lumina lor indiferentă
Peste orașe
Peste granițe
Peste memoria celor
Care au plecat
Fără să știe
Că vor deveni trecut
Noi rămânem
În mijlocul acestei treceri
Cu sufletele încărcate
De lucruri
Pe care nu le-am ales
De promisiuni
Pe care nu le-am făcut
Și de întrebări
Care ne-au ales ele pe noi
Undeva, între două clipe,
Există un ținut
În care nimic nu se pierde
Ci doar își schimbă
Felul de a exista
În adâncul lucrurilor
Nu toate plecările
Se termină cu un drum
Unele rămân
În aerul unei camere
Într-un nume nerostit
În felul în care
O lumină cade
Peste o masă goală
Am confundat prea mult
Schimbarea cu salvarea
Și sfârșitul cu libertatea
Ca și cum omul
Ar putea părăsi trecutul
Fără să-l poarte
Mai departe
Dar există o clipă
În care povara devine înțelegere
Iar ceea ce ne-a frânt
Nu mai cere vindecare
Devine adâncime
Înainte de tăcere
Simțim ploaia ca un început
Într-o lume obosită
Fiecare plecare
Își lasă urma sa
De ferestre închise
Și drumuri nedeslușite
Prin aerul rece al
Unei întoarceri amânate
Locul nostru rămâne
Între ceea ce am fost
Și ceea ce nu îndrăznim
Să devenim
Ca o întrebare uitată
Într-o cameră fără uși
Unde până și ecoul
A învățat să tacă
Nefirescul ne cheamă
Să pierdem ceea ce știm
Pentru a putea auzi
Ceea ce vine
Înainte de tăcere
- Vezi: mai mulți invitați ai rubricii CRITIC GUEST – AICI



