Am primit în urmă cu ceva timp volumul de versuri Apropierea sângelui de Ion Șerban Drincea, apărut la editura Junimea în 2022, dar cumva abia acum am reușit să ajung la el, într-un lung și anevoios proces de recuperare a lecturilor stivuite pe raftul de „cărți în așteptare”.
Ion Șerban Drincea nu este nimeni altul decât tatăl cunoscutului scriitor și jurnalist, Robert Șerban. S-a născut la 21 septembrie 1942 în localitatea Drincea, comuna Punghina, judeţul Mehedinţi. Este poet și ziarist, membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 2002 şi membru al Societăţii Scriitorilor Danubieni din anul 2008. Debutul său în presă a avut loc în pagina literară a ziarului „Înainte” din Craiova, în anul 1961, iar debutul editorial s-a produs prin cartea de poezie Poarta luminilor, apărută la Casa de Creaţie Mehedinţi, în 1971.
Noul său volum, Apropierea sângelui, este o antologie de autor, cu poeme selectate din cărțile anterioare: Mirarea fructului, Ochiul cercului, Războiul civililor cu îngerii, Versus, Secretul cifrului, Alfabetocraţia gândului, Umbra paşilor, dar şi câteva poeme inedite la final. Cartea e, în primul rând, un frumos cadou pe care și l-a oferit cu ocazia împlinirii celor 80 de ani, în 2022, atunci când a ieșit din tipar antologia, o frumoasă etate la care mulți dintre poeți doar speră să ajungă. Parcurgând acum volumul, cu texte cuprinse în intervalul 1996-2022, nu am putut să nu observ progresul poetic al domnului Drincea și să constat că firul roșul al întregii antologii este discursul său expresiv și concentrat, țintind mereu miezul versului. Înainte să „dau cuvântul” poetului octogenar, mai adaug doar că în prefața cărții Felix Nicolau îl descrie astfel: „(…) Ion Șerban Drincea se dezvăluie ca un scriitor cu un imaginar coerent și omogen. Departe de curente și tendințe, el a adâncit un făgaș tradiționalist și profund maiestuos. O poezie a sondărilor, a memoriei cu viziuni aproape liturgice.”
Fântâna învălită
Chemat de paşii copilăriei
m-am dus la fântâna învălită
de la marginea câmpiei
înconjurată de sălcii
unde m-am învăruicit
trecând prin cercuri de flori
cu copiii satului
devenind veri până la moarte
cu un ritual de veşnicie
ca un jurământ al fraţilor de cruce
şi am fost văr cu George
cu Titu
cu Fănel
cu Paul
cu Petre
nu mai trec nume
nu mai sunt
fântâna învălită
a rămas acolo
fără cântecul celor şase izvoare
acum tremură dezvălită
îngropată în lut până la gură
şi tace şi tace
tace părăsită de cercurile florilor
plângând cu lacrimi reci
dintr-un singur izvor
Asta e…
Parcă astăzi nu mai este ca ieri
nu mai văd trecători închinându-se
pe strada cu multe biserici
haina mea cu trei nasturi
s-a mai lărgit pe la spate
treptele de la scară au devenit mai înalte
gândul adună mai des aceleași amintiri
mirat privesc pe geam în hău
și la fiecare clipit de gene
geamul devine mai opac
pasărea cântătoare din crâng
o aud acum răgușită în triluri
astăzi nu mai este ca ieri nici cafeaua
licoarea clipocește fără miros
numai ceașca a rămas la fel
cu cercul aurit pe buze
Erată II
Știam despre tata că murise
mama i-a făcut pomană
și mi-a dat mie pălăria lui
lăsată în cui când a plecat la război
o pălărie neagră de fetru
spunându-mi să o port când voi fi mare
pusă pe-o sprânceană
cum o lăsa tata când se ducea la horă
am zis bogdeaproste
cum m-a îndemnat mama să spun
după ce a făcut semnul crucii pe ea
m-am bucurat că am pălărie
am pus-o pe cap și mi-a acoperit ochii
mama a zâmbit cu lacrimi pe buze
am așteptat să mă fac mare
dar pălăria n-am mai purtat-o
la puţin timp a murit bunicul meu
cu dorul în piept că nu am tată
și să nu-l bage în groapă cu capul descoperit
i-a pus pălăria peste părul rărit
mi-a părut rău că nu mai am pălărie
supărarea mi-a trecut mai târziu
când a sosit o carte poștală
din Donbasul sovietic
în care tata plângea în scris
așteptând să vină acasă
mi-am adus aminte de pălărie
gândindu-mă ce o să pună pe cap
Erată XVII
Chiar dacă haina este mai largă
înșirându-se anii prin ţesăturile ei
o port și acum cu plăcere
îi pun o floare la butonieră
când mă întâlnesc cu prietenii
veniţi la terasa din parc
unde berea o descântăm cu amintiri
și ne bucurăm că nu am uitat poveștile
prin care tinereţea se plimbă în voie
cu îndemnuri să o chem lângă mine
mai ales când sunt singur pe stradă
să observ dacă cineva
îmi admiră floarea de la butonieră
Zboruri pentru viață
Câmpul din fața casei mele
adună pâlcuri de păsări
răstignite în foame
scormonesc pământul
cu ghearele
cu pliscurile
până când semințele de ierburi
înverzesc în gușile lor
trezind clorofila
din rădăcinile ruginite
se dilată ochii păsărilor
oprite din zboruri
să își caute viață
în lutul adormit
de vraja iernii
Prin alte lumi
Somnul meu adună alte lumi
mă împart în universul zilei
și universul nopții
nu știu alții cum sunt
dar eu am două vieți
am prieteni în lumile nopții
cu care beau cafeaua
și mă bucur cu ei
la porțile stelelor
deschise larg de îngeri
când venim din timpul zilei
să povestim întâmplări
din lumea ei
se adună în jurul nostru
mulțimi de oameni
venind de nu știu unde
nu i-am văzut niciodată
pe timpul zilelor
vorbesc cu ei
mă salută fluturând pălării
deasupra capetelor
le răspund prietenește
de unde atâta lume
plimbându-se prin somnul meu
de unde atâtea imagini
pe care lumina zilei
nu le sfințește sub soare
e o dilemă pentru mine
îi descos înțelesurile
în vârtejul uimirii
crezând în mine
că sunt născător de vieți
altfel de unde atâta lume
adunată în adormirea mea
sub valurile nopții
care mă ține treaz
în somn
Umbra pașilor
Am iubiri peste tot
prima iubire se află într-o stea
fixată pe cerul satului
unde m-am născut
plecată din privirea mamei
când mi-a auzit întâiul țipăt
apoi au venit alte iubiri
nenumărate
rămase răstignite
în gânduri
acum le-am slobozit
când am făcut contract cu cerul
să mai calc un timp
țărâna pământului
chemându-mă prietenos
să îi dau umbră
din pașii mei
m-am bucurat
și am presărat din belșug
umbra pașilor mei
cu gândul la iubire
văzută peste tot
de la râul copilăriei
până la Dunăre
de la pulsul inimii mele
până la respirația prietenilor
adunată în catedrale
construite din cuvinte
în numele neuitării
Citește și:
- [CRITIC GUEST] Lavinia Băra: „Într-un fiord al tristeții”
- mai mulți invitați ai rubricii CRITIC GUEST – AICI
