Ofelia Prodan a debutat editorial în 2007, cu Elefantul din patul meu (ed. Vinea; Premiul pentru Debut al Asociației Scriitorilor din București, 2008; nominalizare la Premiul Național de Poezie Mihai Eminescu – Opera Prima, 2008) și a publicat mai multe cărți în România, Spania și Italia, printre care Călăuza (Cartea Românească, 2012; Premiul Ion Minulescu, 2013), No Exit (Charmides, 2015; Premiul Național George Coșbuc, 2015; Premiul Național Mircea Ivănescu, 2016), Elegie allucinogene (Forme Libere, 2019; Finalistă la Premiul Literar Internațional Città di Sassari, 2020; Premiul special al președintelui juriului în cadrul Premiului Bologna in Lettere, 2021), Clona lu’ Ofelia Prodan în aeroplan (Neuma, 2021; Premiul revistei Familia în cadrul Festivalului Internațional de Poezie Sighetu Marmației, 2022), Rezonanța începe când oscilăm pe aceeași frecvență (Limes, 2021; Premiul pentru volum de autor la Festivalul Internațional de Poezie Getafe-Madrid, 2023) și Periodic reciclăm clișeele (Limes, 2019; Ensemble, 2023; Premiul special Virginia Woolf pentru Carte de poezie în cadrul Premiului Literar Internațional Nabokov 2023, Novoli-Lecce, 2024; finalistă la Premiul Lorenzo Montano, Verona, 2024). Este autoarea unui inedit jurnal de Facebook, Voci cu defect special (Paralela 45, 2018). A fost invitată la mai multe festivaluri internaționale și a fost inclusă în mai multe antologii, printre care Pour le prix de ma bouche. Poésie roumaine post-communiste (coord. Jan H. Mysjkin, Les éditions l’Arbre à paroles, Belgia, 2019), Distanze obliterate. Generazioni di poesie sulla rete (coord. Alma Poesia, Puntoacapo Editrice, Italia, 2021) și Rumänische Lyrikanthologie von den Anfängen bis heute, Band VII (coord. Christian W. Schenk, Dionysos, Germania, 2024). Este membră a Uniunii Scriitorilor din România şi PEN Club România.
***
trei semne de circulație erau pe contrasens
delirând pe teme filosofice
o stea de cinema se prăbuși pe trepte
și un tânăr elegant o ridică în brațe
aruncând-o într-un spațiu sigur și îndepărtat
două semne de circulație vorbeau prin semne
despre steaua de cinema
condamnând-o la singurătate și insucces
doar un singur semn indica unic sens
și devia toate traseele
către o destinație obscură din universul îndepărtat
***
scaunul de lemn din jurul capului scotea scântei
de imaginație și înșira perle
pe firul de păr lung și decolorat al păpușii
care se legăna în jurul unei supernove
și încerca să comunice cu o inteligență extraterestră
supernova a explodat și părul păpușii a ars
doar scaunul de lemn arunca scântei și fulgere
de imaginație extraterestră
care se coagulau într-o istorie parabolică din viitor
***
infernul din catifea roșie îmbină și cucerește
idolii cresc în ciuda dragonului sterp
al șaselea simț face autostopul
păsările de cauciuc scobesc cu orbitele negre
mantaua celestă cu legi amorale
invectivele inundă rețeaua de păianjeni
cu pas de bolovan și umbră de cristal
Dante coboară pe scara lui Iacob
la subsol, dar și la mansarda bolnavă de preconcepții
la fel de absurde ca inima reginei de cupă
din miezul dinamului afazic
***
regatul meu tatuat pe frunte
regula celor trei grații și lovitura de grație
plasma diluată curge prin venele circulare
proiectilul salvează arma
electricitatea recidivează pe ritmuri de samba
victima suprimă elegant agresorul
ființă efemeră cu corn de inorog
înfipt în stern privește lucid traiectoria
salvatorului inapt
deturnează zborul toxic
inundă terenul minat
***
lebăda se acoperă cu harta cerului
în dreptul inimii zimțate
care se rotește înăuntrul unui mecanism complex
fata morgana pilotează un avion
cu pene decolorate și motor din latex negru
printre norii dezabuzați
lebăda își întinde gâtul pe sârma ghimpată
fata morgana aterizează pe un aisberg
simfonia celestă ratează apogeul
dirijorul împușcă lebăda în piciorul dezosat
***
lumina bolnavă de epilepsie
își mușcă limba care emite fotoni agresivi
în ochiul pământului
pe insula cu motor diesel
înoată un dragon în costum militar
cu decorațiile înfipte în stern
bătrânul șaman cheamă cu voce guturală
spiritul navei mamă
și strămoșii reîncarnați în cyborgi mercenari
căpitanul receptează subit și trimite mesaj criptat
***
perfidia cu urechile concave în degetar
zâmbește suav peste bord,
salută noul mileniu într-un stadiu avansat de obediență
șarpele își schimbă ochelarii hipnotici
dansând pe muzică persană
cu clopoțeii sunând în jurul cozii interminabile
la supermarketul online
dervișul se rotește sub cupola circului,
perfidia își arată colții de opium și caniculă acidă
șarpele își hipnotizează victima
***
ochiul monstruos al șobolanului de apă
adulmecă instantaneu culoarea violet
a prințesei somnambule rătăcită în labirintul lui Pan
imaginea persistă pe ecranul opac
pe prima pagină a ziarelor internaționale,
ochiul se pliază galeș pe umeraș
prințesa își retează sughițând degetele în exces,
culoarea violet devine roz fosforescent
și evadează din labirintul lui Pan
când cortina cade orbește peste capetele dezobediente
prințesa deschide ochii și se privește zâmbind
în ochiul monstruos al șobolanului de apă
***
dansează bricheta fosforescentă pe muchia cuțitului,
gazul foșnește dinamic și se evaporă,
raportul ofițerului e incomplet
ofițerul va fi concediat cu notă maximă,
i se va confisca bricheta dansatoare fără gaz,
va fi trimis într-o croazieră de lux
iubita ofițerului așteaptă după o fereastră
evadarea triumfală a brichetei
din orașul etern scufundat printre caracatițe și scoici
***
nucleul dur al protezei de velur și mătase
se rostogolește între rădăcina limbii
și cerul gurii brăzdat de fulgere
tunetul orb de durere se prăbuși peste
buzele fracturate și se zdrobi în miliarde de sunete
ochii sorbeau cu aviditate fiecare sunet
care se propaga prin retină spre creierul conectat
la aparate cu unde electromagnetice
nasul privea stupefiat din înaltul feței vidul din pompă
***
secundele sunt blocate între celulele nervoase,
timpul își ștrangulează culoarul secret
către trecutul în continuă și suspectă transformare
viitorul salivează brutal pe cămașa neagră
a tânărului artist, camera video înregistrează o secvență
de parodie paranoidă balansându-se
în stare de ebrietate lucidă între conștiință și vid
semaforul își schimbă lumina roșie în violet,
cea verde în galben,
timpul curge în sensuri contrare
tânărul artist desfide critica
într-o expoziție aparent bizară și hilară
***
salvatorul își răsucește gâtul cu amatorism desuet
peste halatul alb pătat de culori vii stridente
victima înghite cercuri albe de lumină toxică,
apa reflectă imaginea deformată de sine,
lămâia plutește ca o semilună punitivă și lascivă
salvatorul pactizează cu agresorul,
țopăind împreună pe coloana vertebrală a victimei
care înaintează lent către puntea suspinelor
și levitează într-un haos desăvârșit de lumină neagră
- Vezi mai mulți invitați ai rubricii CRITIC GUEST – AICI
