Pe Viviana Andrieș am mai publicat-o cu proză la începutul acestui an, iar de ceva timp am fost surprins să descopăr că scrie la fel de bine și poezie. Este elevă în clasa a XII-a la Liceul Teoretic „J.G. Tajovsky” din Nădlac și iată ce are de spus despre ea: „În afară de pasiunea mea evidentă pentru poezie, mai pot spune că sunt o mare fană a filmelor horror și că ador să gătesc. Ascult multă muzică și îmi petrec cât mai des timpul cu prietenii și familia mea. Îmi iubesc viața, mai ales oamenii din jurul meu și sper că am reușit, prin poeziile mele, să transmit cât mai multe sentimente, atât bune cât și rele, la fel cum sunt eu la rându-mi, cu defecte dar și calități pe măsură.” A publicat poezie și proză în antologiile „reStart 2020”, „reStart 2021”, „reStart 2022” și „reStart 2023”, coordonate de Florin Iaru și Dan Mircea Cipariu și editate de Ioan Matiuț.
Slytherini pierduți
Te gândești la el frugal
Îl pui pe geamul plouat
Anonimus cu litere crăcănate
Lungi
Knoock Knock
Cine-i acolo?
Durerea de ovare
Și sângele dușmanilor
Vărsat de generații
În absorbantul always ultra.
Pic Pic Pic în șiroaie
Azi universul e pe ciclu
Ascultă Lana on repeat
Pentru a evidenția feminitatea
Și verdele din ochii
Femelelor serpentes.
Azi las pământul să se descurce
Fără mine
Și eu,
Fără duh.
4
Femeia mea are 4 ochi,
Citește 4 cărți cu fiecare:
Poezie
Finanțe
Un roman ieftin de dragoste
Și Bukowski.
Ochiul cu care citește Bukowski e maro,
Ca proza lui
Și ca sticla geamului.
Pe lângă 4 ochi,
Ea mai are 4 picioare
4 mâini
4 utere
4 perechi de patrupleți
Și 4 vieți
Din 9.
***
la coadă la pizza hut strigă
EU NU VREAU PIZZA
și pleacă.
în uterul mamei
strig
EU NU VREAU AFARĂ
dar tot ies.
Köber- ștergi și o iei mai departe
Parcă și când tușesc am ceva astmatic,
De-al ei,
Deși plămânii mei nu pot fi distruși
Nici de pachetul de Dunhill negru
Creat și consumat
De mindsetul ești ceea ce mănânci.
E golden hour și tu te pui să dormi,
Aici la pediatrie 2
Perfuziile nu se mai termină.
Cafeaua neagră din biberonul lăsat moștenire
Mă face să plâng
Și degeaba încerc să scriu un haiku,
Insomnia e prea lungă.
***
Mănânci dejunul în picioare
Scaunele sunt infecte
Pielea ta prea netedă.
Pâine cu ceva,
Tinerețe irosită
& cinci migdale cântărite cu miligramul,
În ce subcategorie de almond mom
Te încadrezi?
„O utopie feminină
Cu instinct de conservare.”
N-ai voie să-mi vezi tangoul
E prea senzual
Deși știu-
Ție nu ți-ar fi frică.
Feminism
Constantul război gherilă dintre
Femeia singură
Și realitatea masculină
Care îneacă prin reguli prestabilite de barbari.
„Dar degeaba dacă nu știe cum să și-o folosească”
Idealul meu e o matriarhie în care nu trebuie să demonstrez nimic,
Toate regulile sunt votate de o lesbiană
Cu sâni mici și păr albastru.
Repetiția favoritelor
mănânc aceleași paste până vomit
fumez aceleași țigări până fac cancer
ascult Lana până devine afonă.
îți ascult minciunile
și încep să le cred.
Citește și:
- [CRITIC GUEST] Viviana Andrieș: „Superluna portocalie”
- Vezi mai mulți invitați ai rubricii CRITIC GUEST – AICI
