Ne amintim cu toții de vânzoleala iscată imediat după decembrie 1989.
Pentru prima oară unii dintre noi am auzit de „alegeri libere”. Lăsând la o parte pleonasmul prin adăugare puțini aveam vreo idee despre ve vrea să zică autorul. Cu timpul însă, intrând vârtos în democrație, am început să pricepem sau să credem că noi avem o mare putere de decizie. Sigur că ne-a luat ceva timp să înțelegem cu adevărat faptul că „alegând” noi pe cineva, acela, în exercițiul noii sale funcții publice își va etala toată priceperea și experiența lui pentru a căuta să ne facă nouă un bine, sau măcar o propășire proiectată de visele din programele cu care ne-au ademenit. Cineva, chiar în acele timpuri anticipa o perioadă de cel puțin 25 ani necesară nouă, pentru a scăpa de prostia endemică din perioad comunistă. Pare, acum după mai bine de 34 ani că omul a fost îngăduitor în profeție.
Spun asta bazat pe fapte probate și în acest an.
Nimic din tiparul inițial nu s-a schimbat și nici noi nu ne-am alterat năzuințele. Vrem și acum în anul 2024 să trăim bine, îndestulător, în pace și linște cu vecinii numai că oferta umană așezată în fața noastră (spre a fi aleși și validați), este în cea mai mare parte inadecvată acestor cerințe. Cu alte cuvinte: nimic nou sub soare. Sub soarele nosreu bineînțeles. Căci al altora, situați economic deasupra noastră strălucește la fel de mai bine de 75 ani. Ne întrebăm firesc având aceste realități ce e de făcut? Pentru că lăsând rețeta identică, sigur nu vom ajunge să ne bucurăm de alt tip de rezultat. În general sunt aproape aceiași oameni care ne cer să-i votăm și ne spun și de ce să o facem. Pentru că vom intra în Schengen și vom ave vize pentru SUA. Sau, alții pentru că ne vor face case cu bani puțini. Iar cei mai radicali ne spun că vor face în așa fel încât să redevenim o națiune suverană. În ceea ce privește prima funcție în stat mintea și retina noastră sunt copleșite de indivizi care mai de care mai dornic să ne fraierească pe față. Căci, trebuie să recunoaștem că despre asta e vorba în această perioadă. Chiar dacă „alegerile libere” sunt deja făcute și știute la acest nivel, ei încă au nevoie de voturile și de prezența noastră pentru că există totuși un prag de la care nu se poate coborî cu minciuna validării lor. O anumită prezență la vot este totuși necesar-obligatorie pentru sistem. Nu că le-ar păsa lor întrucâtva, ci doar de amorul artei furtișagurilor. Deci să se simtă ei bine că le-a ieșit și de data asta.
Acum dacă nouă ne place și suntem mulțumiți cu astfel de șmecherii nu ne rămâne decât să le facem cunoscute tuturor și să ne mințim într-un baleiaj continuu unii pe alții. Precum situația bine cuncoscută din cealaltă vreme. Noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc.
Nu ne mai mirăm că apar ciclic tot felul de figuri noi,
lideri de opinie și de noi partide care n-au contribuit la dezastrul din 1990 încoace. Iar asta, după mintea lor, îi face merituoși sau protagoniști pentru un alt model de administrare a statului. Ca și cum singura condiție a acceseului la guvernare a devenit tinerețea și necoruperea din vremea „fanariotă”. Cum era prin 1990: voi n-ați mâncat salam cu soia. Și dacă n-au mâncat acel salam se chema că nu erau vrednci să-și folosească mintea în beneficiul celor ce urmau să fie prostiți de consumatorii acelui salam. Condiția liderului unei națiuni cu valori de gloată a fost și este identificarea cu individul slab educat. Cel puțin din cauza asta va trebui, noi ca națiune, să abandonăm acel principiu universal valabil al democrației, că oamenii sunt egali. În drepturi și obligații. Așa sunt scrise aproape toate legile fundamentale ale țărilor democratice. Cu toții acceptăm o mare minciună. Că suntem egali. Acest neadevăr folosește doar unui grup restrâns de oameni și deci nu este în beneficul nostru, al cetățenilor, chiar dacă sună frumos. Nu suntem egali și nu avem nevoie de licențe universitare pentru a dobândi acest adevăr. Și dacă nu suntem egali înseamnă că nici nu contribuim la fel în propășirea statului. Atunci de ce trebuie să dăm drept de vot tuturor la fel? Nu suntem noi proști dacă procedăm astfel? Am făcut o lege a societăților comerciale. Acolo, nu s-au scris prostii de acest fel, dar în Constituție s-a putut. Ne întrebăm dacă mai putem funcționa așa multă vreme. Eu cred că este nevoie să reformă întreaga noastră societate pronind de la adevărurile inițiale. Nu de la invenții inutile. Chiar dacă ele par să sune bine. Dacă nu suntem egali înseamnă că nici nu avem drepturi la fel. Societatea noastră este constituită din suma contribuțiilor de taote felurile ale tuturor cetățenilor. Unii o fac economic, alții intelectual, iar mulți alții „contribuie” doar pe consum. Cât de proști trebuie să fim pentru a nu schimba acestea? Nu e vorba despre discriminare. E vorba despre competență și realitate. Plecând de la acest mare adevăr vom putea reforma cu adevărat societatea noastră. Altfel, ne vom scufunda în continuare în mincinua realităților fabricate și expuse frumos în vitrinele propagandei celor care cu adevărat profită de egalitatea constituțională de acum.
Citește și: