Pe vremuri, demult, se vorbea de un „El dorado” un ținut cvasi necunoscut care era plin de aur. Cuceritorii spanioli chiar credeau acest mit și în repetate rânduri au pornit în căutarea aurului de acolo. Întotdeauna oamenii au visat să se îmbogățească și să trăiască ușor, lipsiți de grijile subzistenței zilnice. Și atunci, și acum cu toții vorbim despre bani. În particular vorbind, nu ar fi nimic rău în asta dacă s-ar limita doar la ideea de mijloc, dar dacă ei devin un scop în sine atunci e clar că avem de-a face cu o patologie psihică. Nu despre asta vreau eu să scriu.
De când s-au pus bazele acestei alianțe de state europene cei mai mulți dintre noi am știut că la mijloc sunt multe interese cu bătaie scurtă, medie și lungă. Nimeni nu s-a gândit serios, responsabil și sincer la bunăstarea celor cca peste patru sute de milioane de oameni ce populează Uniunea Europeană. Din observarea acțiunilor lor putem spune ca și concluzie că cei care conduc UE au ca obiectiv unic exercitarea unei puteri maladive proprii. Preocuparea lor reală este aceea de a proiecta către ei o imagine de oameni indispensabili, capabili, profesioniști, empatici și cu o bună viziune asupra viitorului. De fapt exact ceea ce nu sunt și nu au. Cunosc în schimb foarte bine psihologia maselor. Ei știu cu exactitate când și cum să acționeze. Ceea ce, să recunosc, nu e puțin lucru.
De fapt cum funcționează UE?
Și, să nu ascundem motivele pentru care cele câteva state mari din Europa au decis să adauge și țări mai mici sau mai slab dezvoltate economic decât ele. Sigur n-au făcut-o pentru a le ajuta să se ridice. Au avut altceva în vedere.
Au creat pentru ele ideea de putere. Cum? Aducând pe câțiva dintre cetățenii lor într-un for internațional legislativ. Alegerea lor după un altgoritm impus creează ideea unei competiții de o mare importanță și desigur se urmărește emulația din jurul ei. Pentru ca oamenii să se simtă băgați în seamă și deci, importanți. Noi, ceilalți știm desigur că este o iluzie. Cu foarte puține excepții acolo se duc oameni de un anumit soi, cu bagaje bine cunoscute. Și, ceea ce este important nu pot intra decât pe ușile special construite. Fiecare ușă are tipul ei de gândire. Cu alte cuvinte, poți fi parte a UE doar dacă ideile tale sunt conforme cu ideile celor care decid acolo. Și, la fel de important, nu există posibilitatea inițierii unor alte direcții de acțiune.
Noi am învățat încă din copilărie că vorbele sunt urmate de fapte. Cel puțin din startul uniunii nu aveam a cunoaște cu adevărat nimic despre intențiile reale ale inițiatorilor. Pentru că ei vorbeau despre unele ce erau de dorit să se întâmple dar din acțiunile lor ulterioare nimic nu arăta că vorbele au acoperire în fapte. Așa, încet-încet au pătruns ideologii străine total de normalitate și acum ne obișnuim cu ele de parcă ar face parte din lumea noastră dintodeauna. Deși știm că sunt ostile adevărului. Le acceptăm pentru că ne-am obișnuit deja cu ele. Și, ceea ce e mai grav, nici nu le mai condamnăm verbal.
Apoi, în psihologia maselor am fost din nou verificați cu grăunțe precum găinile, și am acceptat bătaia de joc din experimentul covid. Cu preț de moarte de data asta. Iar continuarea pe pilonul principal am fost nevoiți să acceptăm că o țară a fost invadată de o armată rea și noi cu toții trebuie să plătim pentru asta. O mare și mizerabilă minciună. Chiar dacă în teren lucrurile așa par să fie, în realitate noi între timp, am aflat că nu stau așa cum ne spun ei. Că totul a fost provocat în interesul unora cu care noi nu avem nimic a împărți. Dar ca și în cazul vaccinurilor, niște bani mulți au fost luați de la noi și dați sau mai degrabă împărțiți între ei. CĂCI DESPRE ASTA ESTE VORBA ȘI ASTA ÎNSEAMNĂ UE. BANI ȘI INTERESE OCULTE.
Totul se poate proba dar nimeni nu poate oficial acuza pe nimeni. De ce? Pentru că așa a fost conceput sistemul din UE. Nu putem decât scrie sau vorbi. Adevărul numai contează. Ceea ce spun liderii UE este lege. Ei sunt de neatins. Noi trebuie să ne mulțumim cu simulacrul alegerilor crezând că în acest fel deținem vreo putere. Și ca pe vremea sovieticilor: noi cu DATUL iar ei cu LUATUL. Deci, egalitate.
De mai bine de doi ani maimuțoiul de la Kiev se străduiește din răsputeri să ne atragă în războiul lui. Până acum n-a reușit. Poate pentru că mai sunt câțiva care gândesc prin Europa noastră. Sau poate că el (maimuțoiul) chiar se joacă cu Putin și împreună împart banii dați fără număr de corupta din fruntea UE. Atât timp cât ei se hârjonesc se cheamă că fac război și noi cu toții trebuie să sărim în ajutorul părții invadate. Chiar dacă ai lor cetățeni apți de luptă au ales să se bată cu valurile din mările și oceanele calde și primitoare. Căci banii n-au miros spuneau romanii din senatul primului secol.
În final spun următoarele:
chiar dacă nu considerăm că ne afectează direct scurgerea ușoară a taxelor plătite de noi către ticăloșii și șmecherii care ne sfidează, lipsa lor din circuitul oficial face ca viața noastră să fie privată de ceea ce ar putea ei produce în bunăstarea noastră generală. Noi suferim pentru că banii pe care îi dăm prin taxe unora sau altora nu se mai întorc înapoi în societate. România nu cerșește bani de la UE, ea plătește direct din buget bani acolo. Și, mai mult decât atât, prin aderare noi trebuie să stăm sub reglementări economice impuse, astfel că pierdem o mulțime de posibilități de dezvoltare economică. Cedarea de suveranitate a dus și duce la cedarea de resurse în favoarea altora care se pot dezvolta iar noi ne abonăm definitiv la coada Europei.
Iată de ce cred că ar merita să gândim înainte de orice și să facem în așa fel încât să ne luăm țara din mâinile celor care au dat-o gratis UE. Și, după o analiză corectă, să ne trasăm noi o altă cale.
