[NOTĂ EXPLICATIVĂ. Cu ceva timp în urmă, niște prieteni, care mă mai citesc din când în când și care știau că mă auto-intitulez (la marele bășcău!) misogin și sexist, m-au întrebat de ce numai „urmașele Evei” într’ale politikiei fac parte din a mea „Menajerie de sticlă”… Nu este, cumva, o formă de apartheid de gen? Ei bine, așa mi-a venit ideea: ce ar fi „să pornesc” un nou mini-serial, unde, de data asta să deschid Cutia Pandorei care conține urmașii „masculini” ai lui… Adam?… Zis și făcut! Mai ales că, în acest caz, fauna este mult mai bogată decât ne-am fi așteptat! AUTORUL]
DONALD-DUCK-DICK SE MASTURBEAZĂ ÎN FAȚA NAȚIUNII AMERICANE!…
1. „Mea culpa, mea maxima culpa” (Confiteor) sau justificarea indecenței mele…
Marți, 24 februarie, A.D. 2026, seara târziu – după ora Washington-ului – DDD-ul a ținut primul său discurs despre „starea națiunii” în fața Congresului American, după realegerea sa acum aprox. un an și ceva. De data aceasta, n-am mai așteptat ca știrile „să se așeze”, ci m-am hotărât „să bat fierul cât e cald”… Draga mea insomnie cronică m-a ajutat să rezist – în plină noapte – la elucubrațiile auto-glorificante ale acestui specimen (unic în istoria americană!) cu impact mai mult decât discutabil asupra destinului planetei.
«23 februarie este aniversarea Armatei ruse, anterior a Armatei Roșii, sărbătoare numită azi „Ziua apărătorului Patriei” (День защитника Отечества), reper premonitoriu, privind retrospectiv, acum când știm că imediat după această aniversare, pe 24 februarie 2022, a fost declanșată invadarea Ucrainei. [s.n.] (…) Totul se întâmpla de Ziua Armatei Roșii, rămasă și astăzi Ziua Armatei în Rusia, una din cele mai mari sărbători oficiale, la egalitate cu 9 mai. Este ziua creării Armatei Roșii în forma sa definitivă, prin recrutare națională, după victoria bolșevicilor în războiul civil.» [Dan Alexe, Radio Europa Liberă Moldova, 23 februarie 2023!]
24 februarie – pe tărâmul mioritic – a fost Dragobetele… ziua iubirii aproapelui și, mai ales a „aproapei”; versiune autohtonă, ceva mai „tânără”, comparativ cu Valentine’s Day. Cu patru ani în urmă, această „zi a iubirii aproapelui / aproapei” a fost preluată – într-o formă „adaptată” (sic!) – de Vladimir Putin, spre a-și exprima, cu toată „larghețea”, profundele sentimente „frățești” față de vecina Ukraina… Și tot în această zi, după crepusculul (de seară, la yankei!…), DDD-ul a pronunțat primul său discurs asupra stării națiunii de la realegerea sa la Casa Albă, după „anul sabatic”… de patru ani… « (…) originar din cultura ebraică (Shmita) ca perioadă de odihnă pentru pământ, conceptul modern oferă oportunitatea de a evita burnout-ul și de a redefini obiectivele de viață.» [Al Overview]… Aici am vrut să ajung, tovarăși!…
Titlul ales pentru acest prim episod din noul mini-serial pe care vi-l propun, boieri dumneavoastră, nu este o tentativă de pornografie (oricum, mi-am făcut, anticipat, „mea culpa”…); m-a trăsnit – ca din senin! – când mi-am amintit (cu această „ocazie festivă” la yankei) de „isprava” CTP-ului, cu câțiva ani în urmă, la DIGI 24 tv., fapt care l-a și scos din grila „lor” de programe, mult prea pudibonde… N-am scăpat ocazia deșuchiată, am „chibițat”, la vremea sa, evenimentul, în Critic Arad… Trebuie să-l reamintesc (foarte pe scurt!), ca să fiu eu, înțeles, pentru „indecența mea”… CTP-ul avea, săptămânal, un rendez -vous de tip „față în față” cu extrem de seriosul și sobrul Claudiu Pândaru. Venind vorba de d-l Ludovic Orban (Orban al nost’… nu al Ungariei…) care era hiper-încântat de faptele sale politice, CTP-ul (n-avu ce face) și scăpă „porumbelul”… citez, aproximativ, din memorie, „avea o față așa de încântată de sine, de ziceai că nu mai rămânea decât să ceară o… felație!…” [eu, aș fi completat cu „a teabagging” (numai pentru cunoscătorii… de limbă engleză!…)]. Exact asta a fost senzația mea de acum, vis-à-vis de „discursul” de aprox. 108 minute al DDD-ului în fața celor două camere reunite ale Congresului (plus câtiva invitați personali, speciali (!) ai președintelui țării). Asta „am citit” și eu pe fața actualului chiriaș de la Casa Albă! Acum, înainte de a purcede mai departe, pot – nu-i așa? – să răsuflu ușurat? Yeees (!) and that’s all!…
2. Cel mai lung discurs (oficial!) în istoria Cogresului American: „Ice Hockey et circenses”…
DDD-ul, mândru nevoie-mare, de victoria yankeilor asupra canadienilor (pardon, viitori cetățeni ai celui de-al 51-lea / al 52-lea stat al SUA?) la hochei pe gheață, în finala de resort la J.O. de iarnă de la Milano-Cortina, a invitat lotul național yankeu (de hochei) la „discurs”. A fost invitată și echipa feminină, dar hocheistele au declinat gestul de curtoazie, din motive de lipsă de timp / program supra-aglomerat (?). În Biroul Oval i-a fost înmânată – provizoriu! – medalia de aur a echipei masculine; și-a atârnat-o – vremelnic! – de gât, s-a auto-admirat cu ea de parcă „el”, personal, s-ar fi bătut pe gheață cu vecinii de la Nord (doriți, și ei, vremelnici, în această calitate…); eu îl știam mare amator de golf… pe iarbă… Ar fi făcut la fel și cu medalia „Nobel Prize for Peace”, primită cadou de la d-na Maria Corina Machado a Venezuelei, dar „decorația” nu avea atârnătoare de gât… Tot un moment de divertisment a fost și evidențierea Primei Doamne a Americii ca „debutantă în cinematografie”. Deși – cred – domnia Sa avea dreptul de a fi invitată, dar s-a arătat destul de jenată, știut faptul că nu-i plac exhibiționismele prezidențiale… Dar să vedem ce s-a petrecut sub „cupola” Capitoliului și cum a fost văzut spectacolul de circ și de către alți ochi…
«Discurs-record al lui Trump despre Starea Uniunii. [DIGI 24.ro – 25 februarie] (…) Preşedintele american Donald Trump a susținut discursul privind Starea Uniunii în faţa sesiunii comune a Congresului, prima sa cuvântare importantă în faţa legislatorilor de la revenirea la Casa Albă. „Aceasta este o epocă de aur pentru America”, a declarat liderul de la Washington, afirmând că a moștenit o „națiune în criză”. Trump a lăudat realizările economice ale țării sub mandatul său, precizând că granița SUA este „cea mai puternică și sigură”, că Venezuela este noul „prieten și partener” al SUA și că s-a „folosit de tarife pentru a face înțelegeri avantajoase pentru America”. Donald Trump a abordat și probleme de politică externă în discursul său, precizând că nu va permite Iranului să „să aibă arma nucleară și reiterând ideea că războiul din Ucraina n-ar fi avut loc sub mandatul său la Casa Albă. Președintele a avut cel mai lung discurs despre Starea Uniunii din istoria Statelor Unite, cu 108 minute.»
Să mă „aia”… grebla și Iuda (vorbă învățată la venirea mea în Arad…): am avut senzația stranie că particip la vreun Congres al PCR unde Motanul Arpagic „precuvânta” solemn despre „Epoca de Aur”, despre „marili realizări” ce ne vor duce spre „culmi și mai superioare ale socialismului și comunismului”… Lăudăroșenia lui DDD nu avu limite… tot ce-au făcut predecesorii săi de la Casa Albă este „vax cu apă rece”. Gomoșenia și „masturbarea” [sorry!] imaginii grandioase de sine par menite să pregătească „ceva”… unii zic că s-ar face propaganda pro-republicană pentru alegerile parțiale din toamna acestui an și unde raporturile de putere (între partide) din Congres s-ar putea schimba;… alții zic că „se coace” ceva mult mai lugubru, recte, un nou mandat (exceptional… al treilea!…) la președinția Statelor Unite… De ce nu, perpetuitatea? Că sunt – Doamne’ajută! – destule exemple ilustre (Putin, la ruși, Xi, la chinezi… Kim al III-lea, la nord-coreeni ș.a.m.d.). Postura de dictator este extrem de atractivă pentru toți politicienii lumii… de ce ar face excepție DDD-ul?
Delirul de grandoare al lui DDD nu s-a oprit aici: pe lângă prea-mărirea personalității sale prea-binefăcătoare Americii (dar și… a „muierii-conjugale”!), a partidului republican („partida” ce-l mai susține orbește, necondiționat), am asistat și la „scrofălirea” tuturor administrațiilor democrate ce s-au perindat prin Biroul Oval, ba chiar și a unor republicani ce l-au precedat… Spre deosebire de „Congresele” oblăduite de Motanul Arpagic, la yankei s-au văzut proteste vehemente în sală, din partea democraților atât de huliți… La noi, „a fost odată ca niciodată” un Constantin Pârvulescu… a fost odată și, apoi,… n-a mai fost… S-a ferit DDD-ul, ca dracu’ de tămâie, să între cu colții în Rusia și, mai ales, China… Motivele sunt mai mult decât străvezii…
«Președintele american Donald Trump s-a lăudat în discursul său despre Starea Uniunii, susținut marți seară în Congresul SUA începând cu ora locală 21:00 (miercuri dimineață, 4:00, ora României), că a inaugurat „epoca de aur a Americii”, încercând să proiecteze o aură de succes în pofida scăderii ratelor sale de aprobare în sondajele de opinie și a nemulțumirii tot mai mari a votanților, înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului din noiembrie.(…) „Un discurs extrem de lung, foarte semănător ca mod de desfășurare cu plenarele Partidului comunist din Republica populară chineză, de exemplu. Ovații, totul seamănă cu ceea ce am văzut înainte de 1989 în România. (…) De altfel, comparațiile lui Trump cu dictatori din perioada comunistă sunt tot mai des întâlnite în presa americană. Mulți republicani sunt în mod serios jenați de această evoluție, pentru că ea reflectă o derivă autoritară a regimului (…) Am văzut un setting care într-adevăr seamănă cu un congres al unui partid totalitar și am văzut și amenințări cu represiune, reprimarea inclusiv a unora dintre cei aflați în sală, ceea ce nu arată deloc vreo dispoziție către menținerea unui regim de tip liberal democratic, ca cel pe care l-a găsit Donald Trump atunci când a ajuns la Casa Albă (…) la congresele partidelor comuniste apăreau agitatorii în sală sau apăreau pe diverse forme de prezentare cuvinte precum ovații, aplauze, inclusiv obligația de a-l întrerupe pe lider în timp ce vorbește cu ovații, pentru că așa îți arăți loialitatea. (…) E extrem de trist că am ajuns acolo cu președinția SUA”.» [Prof. Sergiu Mișcoiu, „UBB” Cluj, citat de Euronews – 25 februarie, a.c.].
Nu am citat din marile agenții de știri ale lumii; am preferat o autoritate locală în materie. Oricum, e mai clar decât ce aș fi „chibițat” eu! Parol!…
Gata!… m-am enervat destul cu acest specimen și mă apucă groaza când mă gândesc la puhoiul celor ce așteaptă pe listă… Dar și o listă de întrebări care-și caută răspunsul:
- Va apuca DDD să-și termine actualul mandat la Casa Albă? Sau… (pe cale biologică… versus… „artificială”)…?
- Va ajunge DDD să se vadă „re-întronat” a treia oară la Casa Albă? Cum? Viu sau… în postura lui Lenin, respectiv, Mao?
- Se va aplica visul MAGA al DDD-ului, după care, comerțul va înlocui relațiile politico-diplomatice între statele lumii?
- Va face DDD pe dracu’n patru să impună o pace în Ukraina? Până la ultimul ucrainian sau ultimul rus?
- Va cădea la pace (pax americana) DDD-ul cu Xi? (Să nu uităm remarca unor mucaliți: pe șepcuțele roșii pe care le dăruiește tuturor liderilor lumii ce-i sunt dragi – pe moment! – scrie la exterior MAGA sau USA, dar în interior scrie „Made in China”…)
- Va ataca DDD Iranul?
- Când îi va face o vizită oficială / de stat Nicușor a(l) nost’ lui DDD …„al lor”?…
În final, să nu uităm: Castigat ridendo mores…
La ora unu noaptea, când noul președinte american, Trump, dormea buștean, sună telefonul:
— Alo, domnule Trump, se aude o voce.
— Da… zice Trump, somnoros.
— Iertați-mă că vă trezesc, sunt eu, hackerul Guccifer, din România.
- ?….
— Nu v-am sunat să vă felicit, pentru că eu v-am făcut președinte, spărgându-i e-mailul lui Hillary dar și al lui Kamala Harris; v-am sunat în legătură cu cei trei extratereștri care vă vând tehnologie din altă galaxie.
— Cum?! zice Trump, mirat. Tu știi secretul nostru cel mai bine păzit, pe care și eu l-am aflat abia acum patru ore?!
— Da, spune Guccifer. Nu mai cumpărați nimic de la ei. Le-am spart e-mailurile și… sunt chinezi!
Explicația bancului de mai sus:
În unele sate din județul Vaslui, unde băutura s-a distribuit încă de la primele ore ale dimineții, alegerile au fost câștigate de Donald Trump.
No, dragilor, acum pot zice SERVUS!
Citește și:
- seria GALERIA CIUDAȚILOR PLANETEI
- mai multe articole ale autorului: AICI – Reportaje și AICI – Opinii
