LUMEA CA O VOMĂ sau GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (XLVI) | „ȘMECHERO-CRAȚIA” vs „FRAIERO-FILIA” (3)
[Aflat – culmea! – împotriva voinței proprii (chestie de sănătate), pe meleagurile rădăcinilor mele cele mai adânci, recte, Cluj, începusem să redactez o viziune pur subiectivă asupra leagănului existenței mele, reîntâlnit după peregrinările în „Perfidul Albion”. Intenția mea a fost (și rămâne) un triunghi comparativ: Chatham upon Medawy (England) – Arad – Cluj. Cred că o pornisem, relativ, bine; o asemenea asociere mentală, bag mâna-n foc, nu s-a mai făcut… [vezi rubrica Reportaje în Critic Arad] Realitățile actualității stricte mă silesc să revin asupra unei teme subsumate titlului acestui mini-serial… Din beatitudinea melancolică (sic!) a acestor momente clujene – stranii pentru mine – a trebuit să re-plonjez în cruda realitate jegoasă a cotidianului… eh, … that’s all… AUTORUL]
MOTTO: „Când crești între lupi, nu devii jigodie” [Gică trumpistu’ a lu’ Simion – 8 iulie, A.D. 2025]
1. Să tai coada câinelui dintr-o dată, sau pe bucățele?…
Vă mai amintiți, boieri dumneavoastră, „frumoșii” ani ’90? Când începuseră privatizările, la început, mai timid, apoi, într-un iureș sălbatic? „Acumularea primitivă” a capitalului neo-socialist / -comunist… Atunci s-au clădit marile averi și, implicit, milionarii de carton… Sub oblăduirea interesată a „eșalonului II” din fosta nomenclatură ceaușistă… Și… „Așa s-a călit oțelul” (pace, N.A. Ostrovski! cu rebutul literar prolecultist 1930-36). Înlocuiți termenul de „oțel” cu cel de „corupție de partid” și astfel veți sări din „acea” Uniune Sovietică stalinistă, direct, într-o Românie post-comunistă la începutul unei „tranziții” spre… nicăieri!…
Dar vreau să leg „motto”-ul atât de demagogic, de ipocrit (sorginte… cine altul?… decât Gică trumpistu’ a lu’ Simion!), de ceea ce m-a enervat nespus și mi-a reamintit povestea cu „tăierea cozii câinelui” (pe bucăți sau dintr-o dată?)… Să raționăm: „autorul” cugetării atât de „adânci”, se consideră o „non-jigodie” de vreme ce „a crescut” (?) între „lupii” contemporani de la butoanele statului. Nu putea deveni, deci, o… potaie ordinară… nicicum (?)… Lupii și câinii sunt „frați” în „regnul” canidelor. Canidele, de obicei, au coadă. Coada poate fi tăiată dintr-o dată sau pe „felii” mai mici… Așa s-a născut metafora reformării țării după „revoluție” (1989). ERGO: Autorul motto-ului (dacă tăcea, filosof rămânea!), se crede neam cu lupii. COROLAR: Lupul era simbolul pe stindardul dacic (mai precis, capul animalului sălbatic). SUPRA-COROLAR: Ne întoarcem la glorioasele vremuri ale Geției sub oblăduirea unui nou „Decebalus per (= „fiul lui…”) Simiono”…
În acele vremuri tulburi – pentru întreaga Europă de Est, ieșită din „lagărul” sovietic – polonezii au ales soluția radicală: „tăiem coada câinelui dintr-o singură lovitură”; dureros dar eficace… ca atare, iată ce a ajuns Polonia în ziua de azi. La „noi” cel care atunci „când apare, soarele răsare” a fost mai „temător”, mai nehotărât, mai „milos” (?) și…, compromis după compromis, a adus țara acolo unde e acum… E drept, „ajutat” și de Băse – Să trăiți… bine (!?) și de Herr Klaus – Carmen, reîmpachetează, schnell! A trebuit să vină un Ilie Bolojan, care să strângă din dinți și din buci spre a tăia hotărât și restul de coadă a câinelui (care rămăsese, totuși, cam lungă…). Desigur, a avut și unele rețineri, reveniri, compromisuri dar nu de factura decidenților anteriori, a căror moștenire (chiar că extrem de grea!) a preluat-o… Știe că-l așteaptă soluția „ori la bal, ori la spital”…
Îi re-amintesc „gloriosului” lider al AUR – cel crescut între lupi – că animalele sunt ca niște oameni care au uitat să vorbească… Iar de se crede un „mare politician român” (totuși, ironizat de chiar „frații de partid european”) îi re-re-amintesc că un bun politician autohton se auto-definește astfel: „un om care gândește de două ori înainte să nu spună nimic”…[țin să menționez că „înțepăturile ironice”, folosite în diferite „părți” ale textului de față, au fost, „inspirate” și „prelucrate” după culegerea „Cine râde la urmă, e mai încet la minte” de F. Smarandache, ed, a II-a, Gallup, Oradea, 2013].
2. «Avem companii care intră programat în insolvență și apoi ANAF, vorba aia românească „prinde orbul, scoate-i ochii”». [I. Bolojan – invitat la DG-24 tv. de Claudiu Pândaru]
Am ales acest scurt citat deoarece, personal, cred că rezumă cel mai bine „cruciada” începută de premier. „Boborul” ar putea suporta – cu multe cârcoteli, e drept! – măsurile de austeritate, unde tot „talpa țării” trebuie să achite cumva factura la prostia, incompetența, chiar rea-voința guvernanților de până acum. Dar același „bobor” sare-n aer, de-a binelea, când află ce se petrece (la vârf!) în majoritatea unităților economico-sociale patronate de stat, i.e. „bugetare”!… Să nu uităm: statul este cel mai prost administrator dar și cea mai bună vacă de muls… De aceea, tot mai des se repetă (insistent!) în analizele mass-media că avem de-a face cu două Românii, recte, „Românica noastră” și „România lor”.
Culmea e că la mult „clopoțâta” moțiune de cenzură (mai precis, „la citirea” ei), în Cotețul Poporului nu s-au aflat și corifeii ei: Gică trumpistu’ a lu’ Simion & Gavriloaia-tâmpițoaia von Deva. Poate, primul, avea un motiv: era prezent (?) la Bruxelles, la votul altei „cenzuri”, la adresa lui Frau Ursula. Doar sub oblăduirea sa un europarlamentar AUR a avut „inițiativa”… Pe dracu’!… N-avea ce căuta „acolo”, că nu-i „membru” al P.E. … Loredana Codruț [Știripesurse.ro – 10 iulie, a.c.] scrie: «Moțiunea de cenzură este un instrument democratic serios. (…) Dar când opoziția e formată din partide extremiste care știu doar să țipe, să nege, să instige și să divizeze, avem o problemă. Această „opoziție” nu construiește nimic. Doar critică, agită și anatemizează. Românii merită mai mult decât o glumă proastă făcută pe seama interesului public.(…) Totul e doar pentru spectacol, pentru scandal, pentru like-uri și zgomot mediatic.»
Pe lângă commedia del’ arte, mai sus menționată, o altă lovitură pentru încrengătura PUR-SOS-POT: Comunicatul oficial [10 iulie, a.c.]:«Curtea Constituţională (CCR) a respins, joi, sesizarea Opoziţiei pe legea care majorează pedepsele privind folosirea simbolurilor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob, arătând că adoptarea legii nu reprezintă o ingerinţă asupra libertăţii de exprimare informare şi învăţătură întrucât în urma aplicării testului de proporţionalitate, iar legea criticată îşi găseşte justificarea raportat la exigenţele indicate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.»(nu răspund de fracturile de logică „gramaticală” din text). Ultima „răbufnire” a „celor trei mușchetari” din CCR, care se pregătesc, la fine săptămână, să „iasă (săracii…) la… pensie”! Ce glumă bună!…
Nu voi rememora pagini antologice din „Ciocoi vechi și noi”… prefer editorialul lui Ciprian Mitoceanu [Monitorul de Botoșani – 2023!!!]. Parcă mi-a luat vorbele din gură: «E din ce în ce mai greu de trăit în țara asta, dar, așa cum era de așteptat, nu pentru toată lumea. E ca pe timpul lui Ceaușescu, poporul o duce bine, dar doar la nivel de reprezentanți. Avem reprezentanți plătiți cu salarii mai mari decât omologii lor din Europa – dacă există omologi, deoarece ai noștri guvernanți se pricep ca nimeni alții la inventat funcții și responsabilități. Tot prin reprezentanți încasăm pensii speciale, mult mai consistente decât ce primesc pălmașii.(…) Fără doar și poate, trăim într-o realitate parcă desprinsă din romanele distopice. Pe de o parte avem România celor bogați, care primesc de la stat mai mult decât le trebuie, fără să facă nimic. Pe de altă parte e România amărâților, siliți să trudească pe salarii de mizerie din care trebuie să contribuie cu mai bine de jumătate din venituri pentru susținerea României paralele, acea Românie la care vesticii se uită cu jind. [ ???- noastră]»Aferim!
Orice om – cât de cât normal – se întreabă legitim: „cum de s-a ajuns aici?” Dacă ar fi să-i răspund eu, i-aș zice: simplu!
Regimul comunist și post-comunist creează – obligatoriu! – așa ceva! Existau și în alte orânduiri astfel de anomalii, dar ca la noi… la nimenea!… În ce constă „normalitatea”? Simplu! Ca să poți conduce și să te și menții „pe poziție” ai nevoie de suținători… dacă se poate, cât mai tâmpiți și mai ahtiați de „mica parvenire”. Unica accesibilă, în mintea lor… Ei nu aspiră „prea sus”; știu că dacă stau „în banca lor” și execută „ce trebuie”, îi așteaptă un trai pe vătrai! Evident în „limitele” imaginației lor… „limitate”. Ei sunt aceea care – în primul rând, în Cotețul Poporului – habar n-au ce se petrece… sunt simplă „carne de tun” (pardon, „ de vot”!). Priviți-i, când mai apar pe sticlă… se uită la filmulețe porno din tablete, vorbesc la telefon, citesc presa (ei, analfabeții funcționali?!), dorm… unii poate că și fac pe ei… Ăștia ne sunt aplaudacii (pardon, „voto-dacii”!). Pe această infrastructură sinistră se clădește „suprastructura” șmechero-craților… De fapt, acum putem înțelege mai bine ce înseamnă un partid politic clientelar… În stradă, lumea poate băuna cât vrea… totul e blindat de legi, ordonanțe, regulamente etc. (unde majoritatea sunt elaborate chiar de „ei” și pentru „ei” (ciocoii vechi și noi). Prostimea (pulimea) sunt fraiero-filii (i.e., iubitorii de fraiereala în care se complac, paradoxal!). E ceva patologic. Ceva asemănător cu o nouă specializare în jurisprudență – victimologia. Acolo se susține că și părțile vătămate au vina lor în a atrage (masochist?) agresiunea din partea infractorilor…
Și atunci, eu aș vorbi de trei Românii: „Românica noastră” – cei care de bine de rău, mai supraviețuim dar și simțim ce se întâmplă; „Românica lor” – cei ce s-au „aranjat”; „Românica distopică” – cei care se complac în această realitate sordidă, fără a realiza, poate, acest lucru… putem vorbi de un fel de „masochism social-politic”, nu-i așa?
Și iată boieri dumneavoastră cum arată un „cetățean” al „Românicii noastre”. Nu m-am putut abține…[aceeași sursă, menționată mai sus. Cu mici modificări, redau din textul care, pur și simplu m-a vrăjit… ca logician…]
«„Ecuaţii de viaţă. Calcule logico-matematice”
Ecuaţia 1. Omul = mâncat + dormit + muncă + distracţie; Măgar = mâncat + dormit; Atunci: Omul = măgar + muncă + distracţie; Deci: Omul – distracţie = măgar + muncă; Cu alte cuvinte: Omul care nu ştie să se distreze = Măgar la muncă…
Ecuaţia 2. Bărbat = mâncat + dormit + câştig bani; Măgar = mâncat + dormit; Atunci: Bărbat = Măgar + câştig bani; Deci: Bărbat – câştig bani = Măgar; Cu alte cuvinte: Bărbatul care nu câştigă bani = Măgar…
Ecuaţia 3. Femeia = mâncat + dormit + cheltuială; Măgarul = mâncat + dormit; Atunci: Femeia = Măgar + cheltuială; Deci: Femeia – cheltuială = Măgar; Cu alte cuvinte: Femeia care nu cheltuie = Măgar
[”+”=”plus”; ”-”=”minus”].
Dacă includem ecuaţia 2 în ecuaţia 3: Bărbatul care nu câştigă bani = Femeia care nu cheltuie; Deci: Bărbatul câştiga pentru a nu lasă Femeia să devină Măgar; (Postulatul 1) Şi: Femeia cheltuie pentru a nu lăsa Bărbatul să devină Măgar (Postulatul 2); Deci avem: Bărbat + Femeie = Măgar + câştig bani + Măgar + cheltuială; Atunci, din postulatele 1 şi 2 putem trage concluzia: Bărbatul + Femeia = 2 Măgari care trăiesc fericiţi împreună!»… Ce ziceți?
NO, SERVUS ȘI PE CURÂND! Zău că merit o bere și o țigară!…
Citește și:
- LUMEA CA O VOMĂ sau GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (XLV)
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
