LUMEA CA O VOMĂ sau GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (XLV) | „ȘMECHERO-CRAȚIA” vs „FRAIERO-FILIA” (2)
[Aflat – culmea! – împotriva voinței proprii (chestie de sănătate), pe meleagurile rădăcinilor mele cele mai adânci, recte, Cluj, începusem să redactez o viziune pur subiectivă asupra leagănului existenței mele, reîntâlnit după peregrinările în „Perfidul Albion”. Intenția mea a fost (și rămâne) un triunghi comparativ: Chatham upon Medawy (England) – Arad – Cluj. Cred că o pornisem, relativ, bine; o asemenea asociere mentală, bag mâna-n foc, nu s-a mai făcut… [vezi rubrica Reportaje în Critic Arad] Realitățile actualității stricte mă silesc să revin asupra unei teme subsumate titlului acestui mini-serial… Din beatitudinea melancolică (sic!) a acestor momente clujene – stranii pentru mine – a trebuit să re-plonjez în cruda realitate jegoasă a cotidianului… eh, … that’s all… AUTORUL]
1. Triunghiul de forțe maligne ale României: contradicția multiplă între intenție, pretenție și … realizare!…
Premierul Ilie Bolojan și-a pornit „cruciada”: o primă bătălie a început, urmează o a doua (aproape imposibil de câștigat) până spre finalul lunii curente… Am reflectat toată ziulica de luni asupra asumării răspunderii Guvernului în fața Parlamentului – (ultimul) cam „obosit” de atâtea zile petrecute cu tăiatul frunzei la câini – și care cască plictisit că a fost adus „la muncă” (?) din vacanța abia începută și „bine-meritată”… Între noi fie vorba, de aș fi fost eu principalul decident în țara asta, tăiam orice vacanță, orice concediu tuturor bugetarilor de „rang înalt” (în primul rând, politicieni, parlamentari și magistrați!)… să stea la post, până crapă (puțin probabil!): sunt probleme grave și urgente de rezolvat… nu clamează ei că fac „totu’ ” pentru țărișoară?… Deci, „chibițatul”:
a) Fiecare „domnie prezidențială” (de după 1989) a lăsat în urmă o vorbă „de duh” ce-a prefigurat „chipul epocii”… Ion Iliescu ne-a lăsat „măi, animalule ” și „capitalismul de cumetrie”; Emil Constantinescu vorbea de „scârba” generată de viața politică; Traian Băsescu ne amețea cu „să trăiți bine !” și ne amenința că „iarna nu-i ca vara…”; Klaus Iohannis vorbea despre România – „stat eșuat”, dar ”… educată” (!…); în fine, Nicușor al nost’ va avea nevoie de ceva timp să „scoată” o teoremă mai de Doamne’ajută…
b) Voi încerca să leg „două capete de pod”: Românica-stat eșuat și „Bolo’ – killer”… Prin medierea „marinarului-șef”, i.e., „Petrov” cel repus în drepturi… Românica seamănă azi mai degrabă cu o corabie plutind în derivă pe un ocean al dracu’ de furtunos; încă nu a eșuat, dar „ia apă” și cineva trebuie să o mâne până într-un port cât mai apropiat pentru reparații urgente. Deci, încă plutește în condiții de avarie și e nevoie – musai! – de debarasarea de balastul devenit nu inutil, ci de-a dreptul periculos! La timonă, premierul Bolo’… „căpitanul Nicușor” stă deocamdată în cabina lui…
c) Pe „corăbioara noastră” (în derivă!) [s-o numim „Corabia nebunilor”?!…] nu putea să nu se producă o „revoltă”, similară cu cea de pe HMS – „Bounty”(28 aprilie, 1789)… [poate ați văzut ecranizările… din 1962, dar mai ales cea 1984 (cu monștrii sacri – Anthony Hopkins, Mel Gibson…)]. O să ziceți că încep – din nou (?) – să bat câmpii… Nu este așa! Cum mie-mi plac la nebunie parabolele… Evenimentul (real istoric) a pornit de la dorința unor marinari revoltați (pe adevăratul HMS „Bounty”) care cereau cu tot dinadinsul să debarce în insula Tahiti pentru un „trai pe vătrai” cu nebun-de-frumoasele polinezience… Se zice că, cei ce „au reușit”, au „stră”-urmași („acolo”) și azi… Revolta de la noi este înspăimântător de asemănătoare cu cea de pe HMS „Bounty”: o parte din marinarii revoltați (i.e., „opoziția” (Gică trumpistu’, Șoșocoaia-Mahalagioaia și Gavriloaia-tâmpițica-prea’sfințica) vor un „Tahiti românesc”, dar irealizabil, mai ales când ideile lor (de inspirație putinistă) se cam bat cap în cap cu cele ale „băștinașilor” tahitieni (pardon, geto-daci!) care așteaptă „corabia șchioapă” să amareze undeva… pe aproape, într-un „un loc cu verdeață”, unde nu-i „nici întristare, nici durere”…
MORALA? Să fi avut dreptate d-l europarlamentar Manfred Weber? Când vorbea de AfD (Germania) & AUR (România) că sunt „marionetele lui Putin în U.E.”… [7 iulie, A.D. 2025 – declarație în timpul dezbaterii moțiunii de cenzură (iarăși moțiune de cenzură?…) din Parlamentul European, inițiată de … un român…]. Atunci, în „triunghiul malign al disperării” – intenție-pretenție-realizare – se profilează contradicția fundamentală a epocii post-comuniste de la noi: am intrat în NATO & UE (cluburi selecte), cu pantalonii rupți în cur, dacă nu chiar dați pe vine, dar vrem să trăim ca cetățeni europeni „selecți”… cu ce mama dracu’, când suntem datori-vânduți?!… Ei bine, tocmai această situație paradoxală – ne târâm „înăuntru”, da’ vrem să țopăim într-o țară „ca afară” – încearcă Bolo-killer să o rezolve cumva… Este perfect conștient că glazura de „om serios și dintr-o bucată” se va coroji iute… „frisoane” are și Nicușor al nost’, dar poate că vor fi etern pomeniți de bine după „crucificare”…
2. „Boborul” să facă bine să pună la bătaie „oscioarele” slăbănoage; „ciolanele” – cele cărnoase și poleite-n armura unor legi și hotărâri de neclintit – sunt ținute cu toată dantura proprie sau artificială – „departe de lumea dezlănțuită”…
Cei mulți ar putea răstălmăci „zisa” lui Grigore Alexandrescu „noi vrem egalitate, dar nu pentru căței”, ajungând la „zisa” „noi (cățeii) vrem egalitate, dar și pentru dulăi” (sic!): ultimii ar putea zice „tarde venientibus ossa”… prin urmare, voi, „boborul” roadeți-vă oscioarele voastre și îndurați austeritatea în speranța a ceva mai bun de ros… „Noi”… ne mulțumim cu ciolanele noastre de care să nu s’atingă nime’ ! E lege, ce dracu’?!… Așa se explică faptul că multă lume (mai ales bugetarii „de jos”) se revoltă, dar ajunge și la paroxism atunci când vor să „curgă sânge” din venele celor privilegiați (culmea!… legal!…).
În 8 iulie, a.c., Florian Pușcaș posta ( în Știripesurse.ro) un comentariul al fostului asmbasador SUA la Bula lu’ Pândaru – Adrian Zuckerman (cel care se consideră și a și demonstrat că este un bun prieten al Românicăi):« Într-o intervenție la Antena 3 CNN, Zuckerman a catalogat decizia Guvernului [numirea Ioanei Ene-Dogioiu ca purtător de cuvânt al Guvernului – Bolo, n.n.] ca fiind „o rușine” și a transmis că aceasta afectează relația bilaterală româno-americană, sugerând chiar că SUA nu vor mai putea sprijini actuala guvernare de la București. (…)„Iranienii, rușii și chinezii sunt axa răului. Și americanii protejează nu numai România, dar și Europa. Așa că, atunci când cineva își bate joc de președintele Trump, nu e un lucru corect” (…)Zuckerman a făcut referire directă la postări de pe Facebook și articole în care Dogioiu i-ar fi descris pe Donald Trump și pe vicepreședintele JD Vance drept „golani și maimuțe” și în care a pus sub semnul întrebării încrederea în angajamentele internaționale ale liderului de la Casa Albă. În opinia lui Zuckerman, asemenea opinii nu pot fi separate de poziția oficială a Guvernului, odată ce autoarea lor a devenit purtător de cuvânt.» Cât privește „cruciada” începută de premierul-Bolo… într-o altă postare, anterioară, se spune:«Fostul ambasador american Adrian Zuckerman a spus că în opinia lui maxim 10 companii de stat au profit, restul aduc pierderi de miliarde de lei anual. Întrebat ce părere are despre măsurile de austeritate adoptate de Guvern, a spus că primii bani ar fi trebuit să fie tăiați de la companiile de stat. „Eu tot timpul am sprijinit poporul român. Guvernul a început de la coadă, în loc să înceapă de la cap [s.n.]”.» Cu tot respectul pentru excelența sa, ex-ambasadorul (devenit om de afaceri și pe aici, pe la noi?!…), în ceea ce îi privește pe cei doi yankei „turbați” de la Casa Albă, mi-e teamă că opiniile mele coincid cu cele ale D-nei Dogioiu… (și nu numai ale mele!…)
În altă ordine de idei, solidaritatea din actuala Coaliție se cam clatină. Remus Vlad, în Știripesurse.ro (tot 8 iulie, a.c.) analizează poziție PSD. Citez din nou, păcatele mele, de aș parafraza, textul s-ar lungi indefinit… « Președintele interimar al PSD, Sorin Grindeanu, avertizează că deși s-a votat majoritar intrarea la guvernare, asta nu îi face pe social-democrați „prizonieri ai acestei coaliții” și spune că trebuie ascultată și vocea PSD.(…) Grindeanu spune că foarte multe propuneri venite de pe zona de educație nu au fost ascultate în coaliție.(…) Întrebat dacă este un avertisment privind o posibilă ieșire de la guvernare, Grindeanu a răspuns: „Tocmai aici am votat în urmă cu două săptămâni și n-am făcut-o într-un mod restrâns. Aproape 5.000 (…) au votat într-un procent majoritar intrarea la guvernare.(…) Asta nu ne face prizonierii acestei coaliții. Suntem parteneri de bună credință atâta timp cât suntem tratați în acest mod. Altfel, cu această consultare largă în partid, putem să decidem și altceva. Să știți că n-am de ce să regret nici că s-au făcut aproape 400 de kilometri de autostradă în cei trei ani și ceva, n-am de ce să regret că am făcut parte dintr-un guvern care a mărit pensiile și salariile. Astea sunt lucruri pe care n-am de ce să le regret. Și nu cred că în modul ăsta se pune problema” (…) Acesta precizează că orice țară din Uniunea Europeană în trecut s-a dezvoltat având o perioadă deficit, chiar și un deficit mărit.» Corect! Dar să căscăm bine „uăchii”!…
3. „Quod licet Iovi, non licet bovi” („Ce-i îngăduit lui Jupiter, nu-i îngăduit și boului”)…
Poate, vă întrebați de ce am ales drept titlu al acestui episod (în mai multe părți) „Șmechero-crația” vs „Fraiero-filia”? Dar, întrebați-vă, mai întâi, care au fost primii politicieni din istoria omenirii? Răspuns: Cei Trei Crai de la Răsărit!… au lăsat munca, s-au îmbrăcat în haine frumoase și… au plecat la drum. Iar bazele politicii democratice s-au pus după ce D-zeu i-a furat o coastă lui Adam, a creat-o pe Eva iar apoi, i-a spus lui Adam: „Și-acum, alege-ți o nevastă!…” De fapt, Al’ de Sus își zicea în barbă (?)„… dacă furi, nu iese nimic din toată treaba!…” Cât despre cei Trei Magi care urmau „Steaua”, nu putem comenta decât: culmea astronomiei!?… să descoperi o stea în cerul gurii!… Dar, ca să revenim în atmosfera foarte „serioasă” a vremii, să ne amintim de spusele puse pe seama lui Frau Ursula von Bruxelles: „Să-i mulțumim lui Columb! Dacă nu exista el, toți americanii ar fi trăit în Europa!”…
Iar dacă moneda Euro ar ajunge (adoptată şi „adaptată”) şi pe meleagurile noastre, atunci, cu siguranță se va numi… ZEURO!
Deci, boieri dumneavoastră, bănuiți ce vi se „coace”!… S-o luăm sistematic…
În primul rând, să nu credeți că intenționez să contrapun șemechero-crația la fraiero-filie! De ne adâncim o țârucă semantic, vom observa, destul lesne, că prima înseamnă puterea / domnia celor șmecheri în societate; a doua înseamnă „iubire” de fraieri: i.e., șmecherii iubesc fraierii tocmai pentru că sunt „fraieri” și le permit celor dintâi să-și exercite „șmechereala”. Deci „fraiero-filii” nu sunt cei fraieri și care se „complac” în această stare. Dacă ești tâmpit de-a dreptu’, nu vei simți acest statut și rol… la fel cum mortu’ nu are de unde să mai știe că e …„mort”…
În al doilea rând, „șmecherii” se cred de pomană inteligenți (dăștepți). Inteligența este definită – în sensul cel mai larg posibil – drept capacitatea sistemelor vii (mai nou, și A.I.) de a rezolva „probleme”, i.e., situații cu handicap, recte, apariția de obstacole în calea sistemelor vii (cibernetice) de a-și atinge scopuri. Ele sunt dotate cu finalitate, mai precis și mai pe înțeles, un fel de „adaptare anticipativă”. Problema pentru șmecheri este de-a găsi „fraierul” pe care să-l „fraierească”; un om inteligent nu are nevoie de un fraier pe care să-l domine prin capacitatea sa superioară de a gândi și acționa. Omul politic nu trebuie să fie inteligent (rare sunt situațiile!), lui îi ajunge șmechereala…
În al treilea rând, de mii de ani se pune problema: cine trebuie să conducă societatea, lumea? N-am să încep de la Adam și Eva (vezi glumele de mai sus…). Marele Aristotel (în Politica) preconiza meritocrația… Frumos spus! doar că un om dovedit merituos (performant) într-un anumit domeniu, nu-i musai să fie la fel și în politică (organizarea și conducerea societății «polis, civitas». De aceea meritocrația se clamează a priori de ocuparea unei funcții politice și se confirmă / infirmă a posteriori… de obicei, în sens negativ… Plutocrația pleacă de la domnia banului, dar înțeleasă, cumva, bizar : cine are bani-gârlă nu mai e interesat să se lase corupt… ha, ha, ha!… așa să fie oare?… Tehnocrația?… Ei, aici, am o părere radicală: nu există tehnocrație, cel puțin în înțelesul curent al termenului. O societate responsabilă nu poate pune la conducere niște imbecili… cel puțin așa ne imaginăm noi, animați de bună intenția… Dar, știți… și drumul spre iad e pavat cu bune intenții… iar Diavolul se ascunde în detalii… Nu sunt de acord că un om de competență deosebită, (la urma urmei) un tehno(crat), un expert nu poate conduce o societate pentru că nu are „feelling”-ul, sensibilitatea politică. E un fel de „cadavru viu”. …
Toate aceste „subtilități” sau, mai degrabă, șablonisme, false subtilități, voi încerca să le „deznod” (în optica mea!) în viitoarele părți ale acestui material… Evident, aplicate, conectate, reflectate și alte „…tate” la realitățile românești strict actuale…
Deocamdată mă opresc aici. Știți de ce? N-o să vă vină să credeți: fiind în Cluj, am îndurat și aici teroarea lunii lui cuptor… e drept nu chiar ca la Arad, unde vremea de acum (și de „acolo”) ne dă gânduri suicidare… Ei bine, chiar acum, marți, 8 iulie, a.c., h. aprox. 20, a venit și peste orașul someșan răcoarea; ploaie măruntă, vânt rece, aer respirabil… Așa că, gata pe azi!… îmi iau berile și țigările și o tulesc pe terasă… NO, SERVUS!
Aplic și eu dictonul înțelept de „plesnește”: Nu lăsa nimic pe mâine. Mai bine lasă pe poimâine… Vei avea două zile libere! (sic!)…
Citește și:
- LUMEA CA O VOMĂ sau GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (XLIV)
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
