MENAJERIA DE STICLĂ (3) | „PRETTY WOMAN” vs. „SOFT GIRL”? – Partea întâi –
[Avertisment. Să mă ia dracu’!… De când mă știu, am fost un misogin-sexist (?) i.e., nu împotriva muieretului, în general – dragile de ele (!), un „ornament în jurul în jurul unei…”, ci a celor care, musai, vor să „intre în politică”. Ceea ce – foarte recent – „m-a excitat” nemaipomenit a fost o poză distribuită pe toate rețelele mass-media, în care o „protagonistă de partid”, aflată la un meeting împotriva a orice, „îl mângăie” (îl atinge pe mână pe un jandarm, care săracu’, nu spunea decât „circulați!” )… Ei bine, acesată „fotografie – captură video”- a făcut epocă! I.e., „Vedeți, toată lumea (inclusiv <<băieții>>) e cu noi”! În fapt, muierușca îi spunea, șoptind amenințător, cu zâmbetul pe buze, „Roata se întoarce!”, dar ce efect mediatic!… Noroc cu filmarea „cine-verite”! S-a dat pe sticlă … De aici mi-a venit idea cu „Menajeria de sticlă” a lui Tennessee Williams și „Zgomotul și Furia” a lui William Faulkner. Recte, două lucruri: (a) De ce un material de presă n-ar trebui să aibă două titluri? Dar într-un mod aparte…Unul la început și altul la sfârșit… Așa că prezentul nou mini-serial ca avea ca pre-titlu – Manajeria de sticlă, iar în final, un post-titlu – Zgomotul și furia… (b) Și va fi dedicat, exclusiv, muieretului care n-are altă treabă decât să „se vâre” în politică!… Totuși, nu orice muiere poate ajunge o Margaret Thatcher!… Autorul]
0. Un supliment de „avertisment” – un „intermezzo preventiv”…
Rahatul politic – cel ce „colcăie” în Românica noastră dragă – avu o nouă „explozie solară”… „Pârțul solar” nu și-a epuizat încă potențialul „radioactiv”, n-a ajuns încă până la cele mai blestemate coclauri ale mucedei noastre existențe: „Cronica unei morți (pardon, demisii prezidențiale!) anunțate” (plecăciune, G.G. Marquez!) trebuie să mai aștepte un pic… până să fie scrisă… Cum acest „mini-serial” este dedicat – exclusiv! – muieretului fardat strident politic, să ne onorăm deci intențiile… Une Nouvelle Vague / New Wave scaldă diafan „ornametele în jurul unei…”; „ceva” pornit din lumea cețurilor scandinave, se metamorfozează într-o ciudată nouă „Auroră boreală” și se îndreaptă și spre noi, cei din Sud-Estul european, veșnic întârziați istoricește: „hemmaflickvän” și „hemmafru” (în suedeză, „prietena care stă acasă și gospodina”) și se descrie ca o „soft girl”… Prin urmare, să ne pregătim să-i zicem „Välkomna”!…
1. Despre cum „mama natură (vie)” e mai curvă decât oamenii…
Am mai spus-o: „instinctul” de auto-conservare al naturii vii se manifestă plenar prin „furia” și „risipa” ce se fac în vederea perpetuării fiecărei specii. La nivel uman, acestea se manifestă prin continua nevoie a „sexului frumos & slab” de a fi cât mai „atractiv” pentru potențialii parteneri masculini. De când e lumea lume, muieretul nu a contenit în a se „drapa” corespunzător; cochetăria nu ține cont de vârstă. Viața modernă, tot mai trepidantă, face ca dorința de a arăta cât „mai bine” să se bată cap-în-cap cu necesitatea angrenării în tumultul pragmatic al cotidianului. În această „retortă”, de sfâșieri lăuntrice, s-au creat o mulțime de „mitologii”: de la mitul virginității la căsătorie, la mitul familiei „etern” monogamă, de la mitul diviziunii naturale a muncii (după sex < pardon, gen! > și vârstă), unde muierea stă acasă la cratiță, rufe și fundul copiilor iar „masculul” trage din greu să asigure existența familiei, fiind „mai dotat” (fizic!), la mitul egalității depline între „genuri”, unde muierea este partenera respectată a bărbatului, atât în viața economică-productivă cât și în cea social-politică… ș.a.m.d. … Dar toate aceste „utopii” par să se prăbușească, odată cu noua modă: „SOFT-GIRL”.
Pentru mine, pentru ca toate drăcoveniile astea să aibă vreo noimă, trebuie să pornesc de la „Pretty Woman”… Filmul (considerat, de unii, a Romance Comedy) – lansat pe piață în 1990, regia Garry Marshall, cu celebrii Richard Gere & Julia Roberts – a fost, în ciuda primei impresii, un fel de icon al emancipării de prejudecăți (cel puțin, pentru un public, să zicem, ceva mai „educat”). El „brodează” pe margine piesei muzicale „Oh, Pretty Woman!”, interpretate de Roy Orbison, pe un text scris de Orbison & Bill Deeds (trei săptămâni number one în << Billboard Hot 100 >> – 1964!). A fost și pentru mine un icon, când am „disecat” o temă muierească, cu ceva timp în urmă, tot în „paginile” lui Critic Arad. „Pretty Woman”, în traducere liberă „temperată”, ar veni „Frumușica”; într-o traducere mai „de gang”, ar veni „Muiere mișto”… Ideea centrală: reabilitarea prostitoatei… Ca în „povestea” cu Maria Magdalena… De aici, până la moda „soft girl” (de azi) nu a mai fost decât un pas; e drept, de peste 35 de ani…
Cu ce ne-au „izbit” (moral?) scandinavii, pe noi, „conservatorii de românași”? S-o luăm pe îndelete…
Ce știam eu, către sfârșitul adolescenței, despre Suedia și, în genere, despre „nordici”? Aveam hobby-ul corespondenței cu tineri (cam) de vârsta mea… ajunsesem să am pen-friends în 41 de țări (sic!). Putând vorbi și scrie în mai multe limbi de circulație, îmi puteam permite acest capriciu. Trăiască educație de acasă! Despre costurile poștale, prefer să tac… Dar așa, mi-am făcut o splendidă colecție de ilustrate (tot o pasiune nevinovată, ce m-a ajutat să cunosc mai ușor lumea). Apoi, în studenție, am ajuns să accesez tot felul de „societăți” și edituri de unde – pe gratis (parol!) – mi-am făcut și o bibliotecă de specialitate (grozavă, invidiată chiar și de „profii” mei de la facultate… pe care-i împrumutam adesea cu cărțile „mele”… n-aveam încotro!…). Ce „ziceau” băieții cu ochi albaștri (care, cu siguranță, mă urmăreau)… mă durea fix în… fund!…
În Suedia aveam două corespondente, ambele din Goteborg… Mai păstrez pe undeva (probabil, prin Cluj) „arhiva”… cu toți și toate! Suedezele mele (una era frumoasă foc!) mă tot bombardau cu chestii sexuale (?) dar și politice… La primele mai pridideam să dau replica dar la „celelalte”… m-am ferit ca dracu’de tămâie (vreau să zic… Securitate…)… Era vremea când cunoștințele mele despre „scandinavi”, implicit suedezi, se rezumau pe două direcții mari: (a) cele mai „tari” filme XXX, pe care le vizionam cu gașca, underground, erau, la început, cele daneze și suedeze… italienii „s-au aprins” ceva mai târziu… anglo-saxonii mi se păreau prea habotnici, deși la ei a început „revoluția sexuală” a deceniului 7…; (b) cele mai liberale, deschise, fără prejudecăți, societăți în vremea aceea, păreau să fie tot cele scandinave; emanciparea muierilor, căderea tabu-urilor „de gen” erau „acolo” deja o realitate incontestabilă. Dar și în acest caz „fericit”, muieretul nordic, a ajuns să i se fi urât cu „binele”: acum – nebunaticele (!…), se pare – nu mai vor deplina egalitate visată și realizată (!), în raport cu „sexul tare”!?… Tot mai multor muieri (în primul rând, suedeze) le surâde ideea de a reveni la statutul lor normal de „casnice”… Dar nu în sensul pe care-l știam noi („esticii”), i.e. : cratița, rufele și fundul copiilor… Pare să fie ceva nou, o inedită și stranie formă de emancipare: trăirea deplină a feminității într-un univers relativ închis, dar fără stress: la dracu’ cu mersul la serviciu, cu îndatoririle sociale standard ce decurg din noua lume tehnologică și consumeristă! Ceva nou sub soare? Mie mi se pare că… NU!
Da’ ce naiba este, vrea, sau „visează” o „soft-girl”?
În primul rând, ce naiba este? Mărturisesc: cu toate cunoștințele mele de engleză care (în „sejour”-ul meu de 4 ani de zile pe teritoriul Majestății Sale Britanice), în loc să se îmbunătățească, mai degrabă, s-au degradat (datorită celor „66 de milioane” de „dialecte” vorbite „acolo”! parol!…), nu pot traduce rezonabil… Vreți să zic „fată moale”? „muierușcă ușurică”? Ce „comoară lingvistică” pentru „bărbații erotiști”! Deci, să dăm cuvântul suedezilor (mai precis, suedezelor!): Johanna Göransson, cercetător la Ungdomsbarometern, apoi Gudrun Schyman – co-fondatoare și fost lider al partidului feminist suedez Feministiskt initiative o „zic” pe șleau: << o identitate care îmbrățișează un mod de viață mai soft, mai feminin, în detrimentul unei cariere. „Este vorba despre îndepărtarea de acest ideal al „fetelor șefe” (girl boss) pe care îl vedem de mulți ani, în care există cerințe foarte, foarte mari pentru succes în toate aspectele vieții”>>. Apoi, cea din urmă autoare, parafrazată corespunzător: << La decenii distanță, răspândirea pe internet a conceptului de „soft girl” înseamnă o întoarcere la modele de feminitate asociate cu munca domestică și dependența financiară de partener. Într-o țară în care ideea de egalitate de gen este adânc înrădăcinată, acest trend a stârnit reacții intense (…) >> [apud: Anghel Ion, „Acasă – stiri”, 9 decembrie 2024; Stephanie Mc Neal, „Winter Shop”, 10 octombrie 2023; DIGI24. ro , data… pierdută…]. În deruta mea terminologică, voi cita direct din Wikipedia (versiunea în engleză):<< Soft girl or softie describes a youth subculture that emerged among Gen Z female teenagers around mid-to late-2019. Soft girl is a fashion style and a lifestyle, popular among some young women on social media, based on a deliberately cutesy, feminine look with a „girly girl” attitude. Being a soft girl also may involve a tender, sweet, and sensitive personality.(…) The soft girl aesthetic is a subculture that found predominant popularity through the social media app TikTok. Singer-songwriter Ariana Grande has been credited with popularizing the soft girl aesthetic >>. Cum, mai tot românu’ o „bunghește” azi pe englezește (ce optimism!…), nu mă mai obosesc să dau traducerea integrală… E de reținut ideea că o „fată de fată” / „femeie de femeie” e un „fix” al sub-culturii tineretului, apărut cam în a doua parte a anului 2019, impactul influențării prin social media; o persoană tandră, „dulce” și senzuală – după canoanele estetice proprii… Vă cam dați seama ce înseamnă asta: un fel de păpușă Barbie, clasică, i.e. blondă, cu plete lungi și ochi de un albastru inegalabil, tipic Nordului. Nu se prea „vâjește” cu scandinavele „noastre”: până la o „anumită vârstă” sunt ele nemaipomenit de frumoase… „apoi” încep să se transforme în „blindate amfibii”, cam la fel cu „suratele” lor slave… O „soft-girl” Barbie, este de ținut numai acasă, dacă se poate, într-o vitrină și cu costuri cam piperate. De aceea „partenerul” (formal sau informal) trebuie să fie un om cu bani serioși; i.e., să aibă o foarte serioasă sursă de venituri…
Care ar fi primele concluzii la o astfel de înfățișare?
- După atâta amar de vreme, idea de „soft-girl” pare a se dori o reîntoarcere la acele „modelele de feminitate” unde muierea (indiferent de vârstă, dar cu excepții dictate de „puterea de muncă”) revine la „munca domestică” (cratița, rufele și copiii). Aceasta înseamnă și dependența financiară de „capul” cuplului (marital sau nu). În realitate, „capul administrativ-bănesc” este – tradițional și în majoritatea cazurilor – muierea! Recte, ea încetează a fi un 1ornament în jurul unei…”, la fel cum 1masculul” încetează de a mai fi doar 1partea inutilă a…”. În Suedia – << țară în care ideea de egalitate de gen este adânc înrădăcinată >> precum și în alte țări, cuprinse de noua molimă, au apărut, evident și reacții adverse…
- Sprijinirea ideii de 1soft-girl”: << Unele voci consideră că femeile trebuie să aibă libertatea de a-și alege modul de viață, indiferent dacă aceasta înseamnă o carieră sau o implicare în treburile casnice și creșterea copiilor >> [ comentarii în presa suedeză]. Critici aduse: << Alții văd în acest fenomen un regres față de politicile și valorile care au sprijinit emanciparea economică a femeilor începând cu anii ’60. Ei atrag atenția că rolul de „soft girl” riscă să consolideze stereotipuri de gen și dependență financiară >> [idem].
- Nu numai muieretul suedez s-a „țăcănit”… Cauza? „Cultura digitală”!… Măi, să fie!… Aceeași comentatori (bănuiesc, comentatoare…) afirmă „cu subiect și predicat”: << Fenomenul „soft girl” nu este singular în Suedia. „Trad wives” sau adeptele vieții casnice se regăsesc în diverse țări, promovând valorile „tradiționale” de familie și feminitate pe rețelele de socializare. Totuși, faptul că acest trend se evidențiază în Suedia, un reper în materie de egalitate de gen, ridică întrebări despre cum influențează cultura digitală comportamentele și aspirațiile femeilor în societăți cu politici progresiste. >>
- Deci, << apariția „soft-girl” demonstrează modul în care mediul online poate readuce în atenție roluri și identități tradiționale >> [idem]. Pentru noi, aici, în Românica și în perspectiva viitorului apropiat, problema nu se poate pune în alți termeni, cât om fi noi de tradiționaliști (vezi mișcările aiuristice în sprijinul „familiei tradiționale”…). Da, există o tensiune (cu „puseuri” variabile!) între libertatea individuală și egalitatea „de gen” ceea ce ne arată clar (zic sociologii…) că << dinamica valorilor familiale și profesionale rămâne în continuă schimbare, influențată de factori politici, economici și culturali >> [idem]. Adică: nihil sub sole novum… Și, dacă tot suntem în universul latin, dacă romanii ar fi știut engleza i-ar fi spus acestei „soft-girl”: „PUELLA MOLLIS”… Ce conotații, Dom’le!…
Ce vrea sau „visează” o posibilă „soft-girl” pe meleagurile noastre?
La această întrebare voi încerca să răspund în Partea a doua a acestui episod… Până atunci, numai cu gândul la cât am avea de povestit (la temă), nu pot adăuga – deocamdată – decât „post-titlul”: Zgomotul și Furia!…
Citește și:
- MENAJERIA DE STICLĂ (2)
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
