Aron Cotruș a fost un bărbat frumos, cu ținută de războinic impetuos („fizic uriaș de dac”), înalt și puternic, deștept, harnic și bine crescut. După reîntoarcerea din prizonieratul italian, la terminarea primului mare război, se stabilește la Arad. Era în anul 1919, dar mai trecuse prin cultura arădeană, colaborând la ziarul Românul. Va locui în incinta Teatrului (unde s-a montat o placă omagială), fiind ziarist, director la editura Biblioteca Sămănătorul și membru al Societății Scriitorilor Români. Grație calităților sale, a dobândit prestigiul bine cuvenit, astfel că, pe atunci, „cea mai frumoasă domnișoară din Arad”, Erszabeth Szanto, o evreică maghiară, i-a devenit soție, după o tulburătoare experiență personală. S-a născut în Hașag (2 ianuarie 1891), sat de lângă Sibiu, al doilea fiu din cei nouă ai familiei ortodoxe de preoți. A urmat celebrul Gimnaziu românesc de la Brașov, fiind coleg cu Lucian Blaga, ca apoi să urmeze – ca și acesta – Facultatea la Viena. În 1913, face prima descindere la Arad, în redacția ziarului Românul a lui Vasile Goldiș, afirmându-se ca un publicist ambițios, ca poet original și ca un cetățean cu distinsă autoritate în comunitatea culturală arădeană. Aron Cotruș a locuit în unul din cele cinci apartamente din incinta teatrului, conform plăcii omagiale, alcătuite de Petru Stoicu, montată în spatele clădirii.
A fost inspector al Teatrului din Arad (și intendent), coordonator al editurii Sămănătorul și Librăriei Diecezane, alcătuind, împreună cu Goldiș, Ciuhandu, Botiș, Ascaniu Crișan, Constantinescu, Stamatiad, Ladea etc., elita intelectualității arădene interbelice. Împreună, au participat activ la dinamizarea culturală românească a orașului. A rămas în orașul de pe Mureș până în anul 1929, când demisionează ca intendent al teatrului în favoarea diplomației. Va fi funcționar diplomatic („atașat de presă”) în Legația din Roma, Milano, Varșovia, iar apoi, în 1939, va fi atașat cultural la Ambasada Română din Madrid și Lisabona (așa cum va fi fost și Lucian Blaga).
Cât timp a locuit în Arad, a publicat zece volume de poezie, a colaborat la presa locală, fiind considerat „publicist din Arad”. (În 1928, a fost Președinte al Sindicatului de Presă din Banat și Ardeal). Legat de orașul Arad, facem mențiunea că fratele său mai mare, Ioan Cotruș, a predat istoria și geografia la licee arădene, iar alt frate, Romulus, a practicat avocatura în Arad. În fine, ca să marcăm traseul de viață al poetului și publicistului Aron Cotruș, în anul 1945, se exilează în Spania, iar apoi emigrează peste Ocean, în localitatea Long Beach din California, unde a decedat (1 nov. 1961), fiind înmormântat în cimitirul din Cleveland.
A fost deopotrivă o personalitate vizibilă a exilului românesc, pe lângă cea de viguros poet și talentat publicist. Arădeanul regretat, Alexandru Ruja, fost director al Liceului din Chișineu-Criș, apoi universitar timișorean, și-a dedicat pasiunea pentru cercetarea și promovarea operei lui Aron Cotruș. alcătuindu-și doctoratul pe această temă, cercetând arhive și clarificând multe probleme biografice, importante pentru istoria literară.
În 1941, criticul George Călinescu, în marea sa Istorie a literaturii române de la origini până în prezent, îi dedica lui Aron Cotruș câteva pagini. Consideră că „adevăratul fond liric e o anumită înfiorare în fața grandiosului sinistru” (p. 756), pomenind de „viziuni colosale – iscodite de semne enigmatice” și integrându-l în familia poeților „barocului gigantic” și „al mesianismului apocaliptic”. Apreciază că este „talent incontestabil”, având „pasagii admirabile de vigoare, de beție cosmică”, iar ca argument citează lirica „Io, Pătru Opincă/ Țăran fără țarină/ plugar fără plug/ ciurdar fără-o vită/ îmi duc viața năcăjită”. Concluzionează că e „poet original, plin de vigoare sănătoasă” (p. 757). Alt critic îl consideră „Carpatinul veșnic verde, poet de mare putere românească” și multe alte frumoase virtuți ale originalității poeziei sale. Criticii literari ”cotrușieni” (I. D. Bălan, I. Iliescu, Ion Cristofor) au adus clarificări și opinii despre viața și opera lui Aron Cotruș. Alexandru Ruja realizează o analiză amplă în Istoria literaturii române contemporane din Vest (2022), într-un amplu articol, intitulat „Expresionismul poetic. Tradiție versus modernitate. Neamul și graiul. Creația rapsodică (Aron Cotruș)”, pe vreo 30 pagini, cu ilustrații (pp. 68 – 95). Ș.a.
În 2020 (moderator L. Bibarț), prof. univ. dr. Alexandru Ruja conferențiază la Biblioteca Județeană „A. D. Xenopol” din Arad, prezentând documente justificative, din diferite arhive despre viața și activitatea lui Aron Cotruș. În conferința „Poetul Aron Cotruș și cultura Aradului”, Al. Ruja a prezentat multe noutăți biografice, inclusiv că a colaborat la presa arădeană (Românul, Lupta, Solidaritatea, Tribuna Nouă), că a fost chemat aici de către Vasile Goldiș, că a fost unul „dintre exponenții de vârf ai culturii arădene”. Câteva opinii ale lui Ruja despre Aron Cotruș sunt demne de menționat: „prin stilul lui Cotruș, poezia română iese din absorbția liricii eminesciene”, a alcătuit „un stil cultural pentru un expresionism esențial”. A dat literaturii române „o operă poetică impresionantă”, impregnată de adjective colțuroase (dionisiac, trăire, zbucium, rebel, răzvrătit, pătimaș), fiind „un clasic al literaturii române”. La Arad, a publicat volumele: Sărbătoarea morții, Versuri, În robia lor, România (poemă), Holnap (maghiară) etc., iar cărțile sale de referință cuprinde titluri ca: Horia, Rapsodia valahă, Rapsodia Dacă, Rapsodia Iberică etc.
Putem citi împreună fragmente din poemele lirice „Ai noștri sunt acești munți” și „Io, Pătru Opincă”:
Ai noștri sunt acești munți
pietroși, mănoși, cărunți.
Căci noi ne-am cățărat pe ei spre Cer.
Noi ne-am deschis adâncurile de aur și de fier
și-am suferit cu ei prin ploi și ger…
Noi le-am spintecat uriașele pântece,
noi le-am proslăvit frumuseți și cântece
Și le-am cunoscut sufletul și furtunile
mai bine ca oricine.
În haiducia grea ori doinind domol după ei
nimeni nu i-a cunoscut și îndrăgit ca noi.
Da, acest pământ daco-român,
Cine ar putea mai mult ca noi să spuie
c-al lui e? (…)
***
Io, Patru Opincă
ce-ntr-atâtea moșii n-am doar o șirincă,
înfrunt strâmbele legi și năpasta și-n răzmeriță
ce-n mine crește,
sudui vârtos, mocănește,
și scuip pe toată rânduiala asta!
Noi le-am proslăvit frumusețile-n cântece
și le-am cunoscut sufletul și furtunile mai bine
ca orișicine
în haiducie grea or doinind domol după oi,
nimenea pe lume nu i-a cunoscut și îndrăgit ca noi.
De-acest mănos pământ dacoromân, cine-ar putea, mai mult ca noi, să spuie c-al lui e?!..
În fine, ne vom referi la o chestiune intimă (oarecum controversată)
Regretatul arădean Dan Lăzărescu vorbea de drama logodnicei Erzabeth Szanto, care ar fi avut o tentativă de sinucidere, aducând mirare în comunitatea arădeană. Aron Cotruș s-a căsătorit cu frumoasa evreică Erzabeth, care l-a urmat pe poet în Spania (1945).
După exilul în California, cei doi s-au despărțit, ca mai târziu Aron Cotruș s-a apropiat de actrița Doina Missir, după cum rezultă din splendida lor corespondență erotică, din care spicuim: „Iubitul meu, citesc printre rândurile tale, un zbucium nou, o neliniște ce mă îngrijorează. Spune-mi sincer ce-ți apasă sufletul deja atât de rănit de soartă? Nu-ți dau sfaturi de mamă; te înșeli, îți dau sfaturi de femeie îndrăgostită de un supraom, pe care-l poartă în inimă și pe care îl admiră cum niciodată n-a admirat pe nimeni altul” (1959). Ce frumoasă manifestare de om îndrăgostit? Cei frumoși și generoși își regăsesc Eu-ul într-o relație de împărtășire a dragostei reciproce.
Aron Cotruș a colindat străzile Aradului ca un poet și publicist cu autoritate și cu respectul locuitorilor pentru demnitatea sa intelectuală și prestigiul său scriitoricesc.
