[Profile în câteva linii] EMIL VANCU

emil vancu
Distribuie:

L-am cunoscut pe EMIL VANCU în aprilie 1990, când regretatul scriitor arădean FLORIN BĂNESCU înființase împreună cu noi publicația „Sănătate și cultură”. EMIL VANCU era entuziast și vocal, vădind un optimism structural. Nu l-am mai întâlnit mulți ani, dar știam că publica numeroase articole la ziarul „Timișoara”, organ de presă al Societății „Timișoara”, abordând teme politice, economice, sociale, relații internaționale, îndeosebi româno-germane și nu în ultimul rând, probleme de sănătate.

EMIL VANCU, medicul primar de medicina muncii, doctor în medicină și conferențiar universitar este un OM cu PRINCIPII TEMEINICE, pledând în agora, la reuniuni științifice internaționale sau în mass-media, cu voce tare și niciodată în surdină, pentru profesionalism și valori morale autentice, niciodată abandonate de-a lungul anilor. 

EMIL VANCU este vulcanic și incomod, dar admirabil în „bătălia” sa, adesea utopică, împotriva CORUPȚIEI, NEPOTISMULUI, INCOMPETENȚEI, IMPOSTURII, INCULTURII. A rămas fidel crezului său politic, susținând în mass-media, CASA REGALĂ A ROMÂNIEI, aflată la început de „drum” în perioada postdecembristă. 

EMIL VANCU poate părea un superficial, risipindu-se cu entuziasm și cu convingere, în varii domenii abordate, afirmând cu seninătate că în activitatea sa „primează empatia și relația interumană”. Pentru EMIL VANCU, cuvântul înseamnă ADEVĂRUL, rostit „întreg” ca medic, ca publicist, ca om. 

Poate vina lui EMIL VANCU, dacă poate fi considerată o vină, este că a susținut oameni cu caracter îndoielnic, considerându-i prietenii, chiar și pe cei, care de-a lungul anilor, l-au trădat profund, de aceea privind în urmă „sine ira et studio”, îi numește cunoștințe, care, în mod regretabil, nu numai că au profitat de „relațiile” lui, dar și-au însușit și multe din realizările sale. 

Pentru EMIL VANCU, precum însuși mărturisește, FAMILIA reprezintă TOTUL, mândrindu-se că nu l-a decepționat nicicând. Rar am văzut un soț, care să-și elogieze soția cu adâncă emoție, precum EMIL VANCU, pe care îl citez în acest sens: „De 45 de ani am alături o soție minunată, inteligentă, răbdătoare, diplomată și total devotată. Rodica înseamnă bucuria și fericirea mea perpetuă”, iar eu aș adăuga că reprezintă o șansă conferită de Dumnezeu pe termen lung. Copiii, Alexandru și Teodora, au fost educați în spiritul valorilor învederate de familie și nu numai. Alexandru lucrează într-o multinațională la Munchen, Teodora este cardiolog în Duisburg, iar cei trei nepoți, Liza, Bianca și Victor, au deja rezultate excepționale, fericindu-i pe bunici. Ei vorbesc bine germana și româna, iar vacanțele le petrec adesea în România, pe care „o iubesc”.    


Mă întrebam, uneori, cum se explică puternicul atașament al lui EMIL VANCU  pentru ROTARY,

Clubul arădean, ce pare elitist și animat de înalte deziderate umanitare, dar oamenii valoroși l-au părăsit, decepționați fiind, de caracterele umane îndoielnice ale unora din membrii săi, care au spoliat financiar, fără jenă, chiar propriii confrați în organizație. Dar admirabilul crez asumat de ROTARY INTERNAȚIONAL: „Să gândești ce spui, să spui ce gândești și să faci ce spui” constituie și crezul multora dintre noi și desigur al lui EMIL VANCU. Ca secretar și apoi ca președinte al Clubului arădean “Rotary”, EMIL VANCU, timp de 10 ani a avut multe izbânzi, cea mai importantă fiind sprijinirea comunităților defavorizate din Dorobanți și Sântana. Să reținem gestul deosebit al familiei lui EMIL VANCU, făcut când nimeni din Club nu susținea financiar această generoasă idee și  anume, de a dona 2400 de euro, pentru constituirea Fabricii de lumânări, extrem de necesară pentru sprijinul familiilor precare din punct de vedere material. În mod sigur, extrem de mâhnit de trădarea colegilor rotarieni (unul dintre ei introdus în club chiar de Emil, a ajuns guvernator), EMIL VANCU a părăsit Clubul arădean, activând o vreme la Ineu și în prezent susținând activitatea clubului Rotary Curtici, rămânând fidel dezideratelor umanitare, care au constituit, întotdeauna, o parte luminoasă a existenței sale. 

Fără îndoială, recunoștința este o grea povară, dar ca profundă experiență de viață, EMIL VANCU subliniază că este „foarte trist să strălucești, stingând lumina celuilalt”.                      

Iar la final de articol, urarea, devenită tradițională:  SUCCES, în continuare!


Citește mai multe PROFILE – AICI


 

Categorie: Opinii
Etichete: EMIL VANCU, medic primar de medicina muncii, profile
Distribuie:
Articolul anterior
Poziția liderilor PSD față de hotărârea CCR care o elimină pe Diana Șoșoacă din cursa pentru Alegerile Prezidențiale
Articolul următor
„VIVAT ACADEMIA… VIVANT PROFESSORES!” (2)

2 comentarii. Leave new

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie

virgil florea

AERISIREA IMPERATIVĂ

Ca unul care am votat și înainte de 1989, acum în 2024, beneficiind mai ales de valoarea dată de experiența vârstei pot doar să spun că opțiunile noastre s-au redus…
virgil florea

MAGA sau MRGA

Acronimul, făcut celebru de Trump încă din 2020, va reuși să aducă la vot marțea viitoare mai mult ca sigur milioane de simpatizanți ai republicanului, pentru că în el este…
virgil florea

OCTOMBRIE – ÎNAINTE DE DEZMĂȚ

Scriu aceste rânduri cu exact două săptămâni înainte de 5 noiembrie, marțea decisivă a lumii. Lumea mai mică, de la care lumea mare așteaptă un semnal de oprire a ultimei…