Filmul lui Cristian Mungiu se diferențiază de multe alte producții din cinematografia românească prin abordarea sa rece și analitică a unei situații complexe.
Fjord este un film complex care explorează unele aspecte cu adevărat complicate și ambigue din punct de vedere moral ale relațiilor umane și modul în care acestea funcționează. Inspirându-se din cazul familiei Bodnariu, filmul ne obligă să facem un exercițiu de empatie față de niște oameni cu care, în mod normal, nu am fi de acord. Este greu de spus dacă filmul reușește sau nu în această încercare.
Premisa de bază a unei familii românești stricte care intră în conflict cu societatea norvegiană, la fel de strictă, servește la evidențierea ipocriziei inerente fundamentalismului, religios sau de altă natură.
Fjord refuză vehement să ia partea cuiva și prezintă evenimentele într-un mod rece, uneori dând aproape senzația că citești un raport al poliției. Acest lucru funcționează excelent. La proiecția filmului la care am participat, oamenii erau captivați și aveau atenția îndreptată în totalitate spre ecran, fiecare analizând în minte evenimentele prezentate și, după cum am aflat după ce filmul s-a terminat, ajungând la interpretări proprii radical diferite cu privire la cine a avut dreptate și cine a greșit.
Acesta este un film mult mai interesat să pună întrebări decât să ofere răspunsuri, ceea ce reprezintă atât cea mai mare forță a sa, cât și ceea ce îl împiedică să fie cu adevărat grozav. Pentru că, oricât de natural și umanistic ar prezenta Mungiu personajele prin interacțiunile lor, nu are prea mult sens faptul că acestea nu discută niciodată între ele și nu reflectează asupra acțiunilor lor. În afară de personajul Lisbet, interpretat de Renate Reinsve, toți ceilalți par puțin goi.
Reinsve este, de departe, cea mai bună parte a acestui film. Interpretarea ei este complexă și fascinant de urmărit. Ea pare cea mai umană și mai bine conturată dintre toți membrii distribuției. Aș merge până la a spune că interpretarea ei este motivul pentru care mulți oameni de pe internet s-au opus acestui film pe motiv că ar fi „propagandă conservatoare”, ceea ce cu siguranță nu este.
Sebastian Stan, pe de altă parte, a fost dezamăgitor. Nu este un actor rău, dar a fost complet nepotrivit pentru acest rol. Pe tot parcursul filmului, el trebuie să alterneze între română, engleză și norvegiană. Acest lucru nu funcționează deoarece — în ciuda a ceea ce mulți vor să creadă — Sebastian Stan nu este român în niciun fel care să conteze. El este un american cu părinți români. Accentul și intonația lui în română nu erau convingătoare, întrucât este clar că nu este limba lui maternă, în timp ce engleza lui sună ca a cuiva care încearcă să imite prost limba rusă sau pur și simplu ca un accent est-european generic. Din nou, nu este vina lui și cred că a făcut tot ce a putut, dar rolul ar fi fost mai bine interpretat de cineva care a crescut într-un mediu românesc.
Filmul arată superb, Mungiu a fost întotdeauna regizorul din țara mamă cel mai dispus să experimenteze în ceea ce privește aspectul vizual.
În timp ce majoritatea filmelor din țara mamă par claustrofobice și, să recunoaștem, urâte, acesta folosește peisajul nordic la maxim, cu câteva cadre largi care pur și simplu explodează pe ecran și te înghit. Paleta de culori reci și atmosfera funcționează, de asemenea, mult mai bine într-un cadru nordic, deoarece, în ciuda a ceea ce spun filmele, România nu este chiar atât de cenușie și melancolică.
Fjord este un subiect excelent de conversație, deoarece ne forțează să intrăm într-o zonă morală gri extrem de incomodă. Abordarea acestui film dintr-o perspectivă românească redefinește complet întregul conflict. Aici este în joc o frecvență culturală specifică. Una legată de autonomia familiei și de o neîncredere profundă față de abuzul de putere al statului. Ceva ce pare de înțeles în totalitate doar pentru cei cu origini est-europene.
Voi fi foarte interesat să văd cum evoluează discuția în jurul acestui film odată ce va avea o lansare internațională pe scară largă în toamnă, pentru că există cu adevărat multe lucruri la care să se mediteze.
Foto: IMDb
