„Nu știu ce … acest melancolic și înfiorat ce indicibil, aflător la mijloc, la vama unde gândirea în imagini și gândirea în noțiuni își găsesc totuși un hotar despărțitor, acest tulburător nu știu ce nematerializat niciodată … în care a rezidat totdeauna farmecul artei…” (Nichita Stănescu)
Piatră de încercare a lecturii textului literar, poezia reprezintă cu adevărat esența literaturii ca ars combinatoria a cuvintelor, ca artă prin care cuvântul nostru de fiecare zi devine un mod de a spune altfel pentru a înfățișa acel altceva care este expresia gramaticii viziunii artistice, cum o numea un teoretician literar. Dacă analbafabetismul funcțional este expresia incapacității de a percepe sensul „cotidian” al unui text oarecare, literatura presupune un dublu salt, spre un sens de gradul doi, către care nu ne putem ridica decât venind de la o mare adâncime (i.e profunzime) a gândului și a sentimentului.
Poezia este, așadar, exercițiul suprem de ieșire din „platfusul intelectual” – cum îmi place să echivalez, metaforic, prostia – , dar și sufletesc. Ca oricare dintre arte, ea nu se ex-pune, ci ni se pro-pune cu grație, adică ni se așază în față ivitându-ne să intrăm într-o altă dimensiune a lumii și a sensibilității. Poeziei, artei în genere, trebuie să i te abandonezi ca să o „cucerești”, adică să o înțelegi și să o trăiești cu adevărat.
Cu siguranță din acest gând și gest salvator pentru cultură s-a născut salutarul proiect inițiat de Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad, dedicat redescoperirii poeziei. Este vorba despre Recit All – (re)descoperirea poeziei, un proiect constiuit dintr-o serie de recitaluri susținute de actorii arădeni în fața elevilor de liceu. Aceste întâlniri își propun să readucă în atenție creația lirică a unor autori studiați în anii de liceu, într-o formă vie și expresivă.
Astfel, actorii implicați în acest proiect: Sorin Calotă, Oltea Blaga, Ioan Peter, Bogdan Costea, Liliana Balica Mariana Tofan, Oana Kun, Bogdan Neciu și Florin Covalciuc au dat viață textelor prin lectură, într-un exercițiu emoționant de comunicare a trăirilor și gândurilor poetice prin mijlocirea artei actorului.
În același timp, Cristian Bordaș ne-a încântat cu frumoasele versiuni folk ale unor poeți precum Nichita Stănescu – prin inflexiuni vocale ce le reamintesc pe cele ale lui Nicu Alifantis – sau Adrian Păunescu – Dor de Eminescu (în interpretarea muzicală mai veche a lui Alexandru Zărnescu).
Alături de artiști a urcat pe scenă elevul Alexandru Săcui din clasa a XII-a uman filologie, unul dintre talentații membri ai echipei de teatru a clasei, care a recitat dificila (ca interpretare și recitare deopotrivă) baladă a lui Ștefan Augustin Doinaș, Mistrețul cu colți de argint.
(Foto – Alexandru Săcui, clasa a XII-a uman filologie)
Elevii au fost astfel plimbați într-un tur al poeziei române văzută în evoluția ei, de la Mihai Eminescu la Nichita Stănescu, decizie inspirată, deoarece fără familiarizarea cu poezia tradițională, poezia modernă e și mai dificil de citit și interpretat.
Impactul receptării de către elevi a textelor, respectiv a spectacolului liric se poate descrie doar prin necuvinte (i.e. aici, prin imagini), de aceea vom lăsa pozele să vorbească de la sine.
Oricum, se pare că o condiție a artei în era calculatoarelor și a inteligenței articificale este să vină ea spre oameni, ca muntele spre Mahomed. În acest caz, din două una: prezența ei copleșitoare poate în sfârșit trezi omul spre cultură. După cum îl poate face pe cel prea obișnuit să trăiască majoritar în lumea bidimensională a ecranelor să se strivească de propria ignoranță.
1 comentariu. Leave new
Aceste acțiuni ar trebui făcute mult mai devreme,chiar la grădinițe. E greu să insufli pasiunea pt frumos (poezie,teatru) la vârsta adolescenței când până la 14/15 ani copiii nu au șansa de a vedea un spectacol de teatru sau poezie adaptat vârstei lor. E inadmisibil ca un teatru susținut din bani publici să nu pună în scenă o piesă pt. copii pe stagiune. Cum credeți că va supraviețui teatrul dacă nu atrageți publicul foarte tânăr în sălile de spectacol? Într-o lume super tehnologizată e târziu pentru un copil la 14 ani să descopere frumusețea teatrului.