În ultima vreme scriu cu râvnă subiecte despre care nu mi-am propus să scriu. Nu mi-am propus din diverse motive dar cel mai mult din decență. Dar mi-a trecut. Mediul online e invadat de experți în toate domeniile. Iar acești experți, de regulă, nu au calificare în domeniul despre care vorbesc. Și nu e problemă că vorbesc la nivel de „părere personală” în fundamentarea dreptului la liberă exprimare. Au trecut de mult fraudulos granița asta. Vorbesc imperativ, induc prin manipulare un „așa trebuie” sau „numai decizia asta ar fi fost bună”. Tot de regulă, acești experți sunt oameni din sfera politică și postacii lor. Cunoaște oricine practica de partid: un lider postează o mizerie, iar această mizerie e preluată și propagată de postaci. Tot de regulă, atât liderul care inițiază postarea, cât și postacul care o propagă, nu au nicio expertiză și nicio calificare în domeniul despre care vorbesc. Sau, mai rău, îl insultă. Și, mult mai rău, insultă inteligența de masă măcar a unei bresle.
În ultima săptămână au fost multe episoade de dat cu părerea despre decizii ale Curții Constituționale a României. 99,9% din partea unor persoane care nici măcar tangențial nu au legătură cu acest domeniu. La rigoare, acești experți-online nu cunosc nici măcar rolul Curții Constituționale în acest stat de drept. Îl confundă cu rolul de a sta drepți… Judecătorii Curții Constituționale, în opinia lor, ar trebui să fie la cheremul fiecărui politician de 2 bani, sau să ia decizii în funcție de recomandările cetățenilor. Să facă și consultări publice, ar fi ideal, în opinia lor. Să nu mai decidă nimic până nu au acordul asupra formulării.
Postarea care mi-a violat neuronii este asta:
Îmi permit s-o comentez și să apreciez că s-ar impune niște reguli în mediul online astfel încât acest tip de postări să nu mai poată trece nici neobservate, nici nesancționate. Nu voi folosi niciun nume pentru că, deși e un exemplu concret, tot ce vreau să spun se adresează tuturor celor care fac asta. Și nu sunt puțini.
În acest caz concret, cu caracter de exemplu, cunosc competențele persoanelor în domeniul pe care-l abordează. Adică ZERO competențe. Una e politician (cel puțin asta crede ea despre sine) cu ceva studii tehnice, cred că inginer. Îmi permit să spun că o cunosc, nu că am fi copilărit împreună sau am avea cercuri comune. Dar e atât de publică încât și dacă nu vrem, tot ajungem s-o cunoaștem pentru că se prezintă singură. Cealaltă e un simpatizant și om de campanie al partidului ( oricare ar fi partidul, oricine-ar fi postacul) și nu contează numele pentru că nu este, la rigoare, persoană publică deși se insinuează. Nimic rău, până aici, nici de-o parte, nici de cealaltă. DAR, cum să-ți permiți opinii agresiv-imperative pe marginea unor decizii ale CCR când nu ai nimic în comun cu acest domeniu? Când majoritatea celor din breasla care ar avea competențe nu o fac? Și nu o fac nu pentru că le e frică, ci pentru că știu rolul Curții Constituționale într-un stat de drept. Pentru că se lansează în dezbateri, cu argumente juridice, dar după ce vor fi lecturat motivarea Curții. Nu după ureche, nu după interpretarea politică a deciziei și nici după eventualele daune electorale pe care le provoacă unui partid sau altuia.
Aplicat, da, „CCR a respins legea dată de PNL referitoare la eliminarea pensiilor speciale” DAR NU DIN CAUZA FAPTULUI CĂ „ 7 din 9 membri ai CCR beneficiază de pensie specială” cum se propagă în spațiul public de această postare a unor impostoare, la rigoare juridic. Zic „impostoare” pentru că nu au studii juridice și nu profesează în domeniul juridic. Deci, oricare dintre noi, pe acest subiect, suntem impostori. Simplu, pentru orice postac sau receptor de mesaj al postacului, este să intre pe site-ul Curții Constituționale și, dacă vrea să nu-și prindă urechile cu detalii și termeni tehnici pe care nu-i înțelege, să acceseze măcar secțiunea Comunicate de presă. Asta, în condițiile în care sunt prea nerăbdători și nu pot aștepta publicarea în Monitorul Oficial și a Motivării Deciziei. Pentru că, poziția Curții este exprimată suficient de clar: nu ține cu dinții de „pensiile speciale” dar ține cu dinții de Constituție și de procedura legală de adoptare a unei legi. Pentru că ăsta e rolul Curții Constituționale, nu să fie pe placul sau la cheremul oricărui partid efemer la putere. Oricare ar fi partidul. Pe scurt, cu privire la eliminarea pensiilor speciale, CCR precizează:
„În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis obiecțiile de neconstituționalitate şi a constatat că Legea privind abrogarea unor prevederi referitoare la pensiile de serviciu și indemnizațiile pentru limită de vârstă, precum și pentru reglementarea unor măsuri în domeniul pensiilor ocupaționale este neconstituţională, în ansamblul său. Curtea a reținut, în esență, că legea criticată are un caracter profund eterogen, vizând statute profesionale diferite, precum și funcții de demnitate publică, tratate împreună din perspectiva pretinsului deziderat de eliminare a ”pensiilor speciale”, fără a se respecta exigențele impuse atât din punct de vedere al formei specifice fiecărui domeniu de reglementare, cât și al fondului reglementărilor. Astfel, în procedura de adoptare s-a încălcat ordinea de sesizare a Camerelor Parlamentului cu privire la modificarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, precum și obligația constituțională de dezbatere a reglementărilor privitoare la drepturile deputaților și senatorilor în ședința comună a celor două Camere ale Parlamentului, cu consecința încălcării dispozițiilor art.65 alin.(2) lit.j) și art.75 alin.(l) cu referire la art.73 alin.(3) lit.l) din Constituție. De asemenea, actul normativ adoptat nu are la bază nicio documentare sau fundamentare, cercetare sau studiu de impact, fiind încălcate în acest sens prevederile constituționale ale art.1 alin.(3) și (5) care consacră statul de drept, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor. Curtea a constatat în final că legea a fost adoptată și cu încălcarea
caracterului general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, reglementat de art.147 alin.(4) din Constituție. Sub acest aspect, Curtea a statuat că potrivit dispozițiilor art.147 alin.(4) din Constituție, deciziile sale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, având aceleași efecte pentru toate autoritățile publice și toate subiectele individuale de drept.”
Cât despre opinia postacului, alta decât cea de a insulta Judecătorii Curții, cum că „ este necesară o îmbunătățire a Constituției pe care numai Parlamentul o poate face printr-o ieșire masivă la vot” – este așa o fractură de tibie și peroneu a logicii în acest context și un amestec atât absurd de lipsă de cultură constituțională, cultură politică și cetățenească încât nu vreau să insist.
Un alt motiv, în mediul online, de tras șuturi la poarta goală a CCR a fost și cel cu privire la victoria la CEDO a Laurei Codruța Kovesi. „ Alte măşti, aceeaşi piesă,/ Alte guri, aceeaşi gamă”, la fel de pe lângă domeniu juridic, fără nicio competență în materie, dar e cool să te dai partizan LCK și să dovedești că poți să insulți Judecătorii Curții și însăși Curtea Constituțională și pe acest subiect. La fel de neinformat, la fel de neargumentat juridic… la fel de penibil printr-un mesaj postat și propagat pe facebook. La fel ca și în primul caz, tot în calitate de profan, era suficient să se acceseze site-ul Curții Constituționale, secțiune Comunicate, unde ar fi găsit aceste precizări:
„Având în vedere Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) din 5 mai 2020, pronunţată în cauza Kövesi împotriva României, Plenul Curţii Constituţionale a României, cu majoritate de voturi, face următoarele precizări:
1. Deşi comentariile din spaţiul public au promovat ideea încălcării de către Curtea Constituţională a dreptului la un proces echitabil al doamnei Kövesi şi a invalidării Deciziei Curţii Constituţionale nr.358/2018, se constată că CEDO nu a efectuat un control cu privire la raţionamentul juridic şi soluţia pronunţată de Curtea Constituţională. De altfel, nici nu avea
competenţa să o facă.
2. Hotărârea CEDO a stabilit încălcarea dreptului la un proces echitabil prin raportare la un cadru juridic distinct, anterior şi fără legătură cu cel analizat prin decizia Curţii Constituționale. Acest cadru juridic se referă la aspecte pur legale, reglementate prin Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, şi nu la cel vizat prin decizia Curţii Constituționale, respectiv art.94 lit.c) şi art.132 alin.(1) din Constituţie.
3. În decizia menţionată Curtea Constituţională a decis cu caracter general obligatoriu şi pentru viitor care sunt raporturile constituţionale între ministrul justiţiei şi Preşedintele României, precum şi natura actelor acestora, în procedura revocării procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) în baza unei atribuţii prevăzute de Constituţie. Decizia astfel pronunţată nu poate fi cenzurată de nicio altă autoritate.
4. Doamna Kövesi nu a fost parte şi nici nu putea fi parte în procedura de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională prevăzută de art.146 lit.e) din Constituţie, care vizează exclusiv raporturile dintre autorităţile publice cu privire la exercitarea competenţelor lor constituţionale, şi nicidecum judecarea unor raporturi juridice care implică persoane fizice. De altfel, în toate legislaţiile statelor care prevăd în competenţa curţilor constituţionale soluţionarea conflictelor de competenţă dintre autorităţile publice, instanţele constituţionale nu analizează drepturi şi libertăţi fundamentale.
5. Aşadar, Curtea Constituţională nu putea să încalce dreptul la un proces echitabil al unei persoane fizice pentru simplul motiv că în procedura în faţa Curţii Constituţionale s-a examinat un alt aspect care a vizat, în mod exclusiv, competenţele autorităţilor publice.
6. În discursul lor public, autorităţile publice, şi anume Preşedintele României şi prim-ministrul Guvernului, folosesc argumente/ motive incomplete şi inexacte, fără a corobora natura, conţinutul şi obligaţiile rezultate din cele două acte jurisdicţionale [Decizia Curţii Constituţionale şi Hotărârea CEDO], ceea ce pune la îndoială comportamentul constituţional loial al autorităţilor publice la adresa Curţii Constituţionale.
7. În spaţiul public sunt transmise unele informaţii care nu prezintă problema de drept în ansamblul său. Curtea Constituţională recomandă citirea celor două hotărâri cu bună-credinţă şi comentarea acestora pe baza argumentelor juridice cuprinse în cele două hotărâri.
8. Deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi nu sunt supuse procedurii revizuirii, bucurându-se de autoritate de lucru judecat.
9. Îndemnarea publică la revizuirea deciziilor Curţii Constituţionale este o atingere extrem de gravă adusă independenței Curţii Constituţionale şi a judecătorilor săi.
10. Legiuitorului îi revine obligaţia de a da curs Hotărârii CEDO, în măsura în care devine definitivă, prin identificarea soluţiei legislative corespunzătoare în considerarea cadrului juridic vizat de această hotărâre, şi nu a celui vizat prin Decizia Curţii Constituţionale nr.358/2018.”
În concluzie, democratic și liber, atât pentru politicieni cât și pentru simpatizanții lor sau simpli spectatori, este și să lăsăm abordările unor subiecte pe seama celor care au expertiză într-un anumit domeniu. Da, le putem analiza, le putem critica dar măcar s-o facem „de la egal la egal” cel puțin având experiența unei activități și a unei cariere în domeniul respectiv și noțiunile elementare ale acestuia. Altfel, o să ne terfelim singuri dreptul la libera exprimare.
PS: Până la următoarea Decizie a Curții pe care urmează s-o criticați, începeți cu lectura ușoară a Titlului V din Constituția României.