Înainte de a așterne aceste rânduri, țin să fac precizarea că nu am fost și nu sunt „fan” PSD. Din contră, în anul 2001, exasperat de sistemul instituit de Adrian Năstase, am făcut greșeala de a mă înrola într-un partid politic aflat pe atunci în opoziție, în speranța că, inclusiv cu mica mea contribuție, lucrurile se vor îndrepta. Iluzie deșartă. Și acest partid s-a dovedit a fi cu nimic mai presus decât PSD – o caracteristică generală, de altfel, pentru toate partidele politice actuale. Toate, dar absolut toate aceste formațiuni, nu sunt decât niște organizații așa-zis politice, fără doctrină sau ideologie, care urmăresc accesul la putere și la banul public, în interesul propriu și al acoliților lor – concluzionez acum, după o viață dedicată „socialului” și urmare a unor experiențe politice triste.
Cu toate acestea, recentele evoluții legate de Legile Justitiei și Statutul procurorilor mă determină să fac câteva comentarii, izvorâte din dorinta de a-i ajuta pe concetățenii mai dezinformați si bombardați cu tot felul de opinii partizane ale unor politicieni, reprezentanți din media și, mai ales, pe cei vizați direct – respectiv pe procurori.
***
Constituția României din 2003 a consfințit, pentru prima dată în perioada postcomunistă, principiul depolitizării Justiției și a consacrat CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII ca garant al independenței Justitiei (art. 133, alin. 1) – CSM find singurul organism îndrituit să-i PROMOVEZE, să-i TRANSFERE sau să-i SANCȚIONEZE pe judecători și pe procurori (art.125, alin 2 și art. 134, alin. 2).
Constituția reglementează separat Statutul judecătorilor, cărora le conferă independența (art.124, alin. 3) si inamovibilitatea (art.125, alin. 1). În ceea ce privește procurorii, aceeași Constituție statuează că aceștia își desfășoară activitatea „potrivit principiului legalității, al imparțialității și al CONTROLULUI IERARHIC, SUB AUTORITATEA Ministrului Justiției.
După cum lesne se poate observa, Constituția nu-l implică în nici un fel pe Președintele României și nici pe reprezentanții clasei politice în probleme care vizează promovarea sau numirea în diverse funcții a judecătorilor și procurorilor.
Ei bine, acest lucru nu a convenit Președintelui nostru-jucător Traian Băsescu, politician prin excelență care, prin intermediul și cu concursul direct al Ministrului Justiției din acea vreme – o doamnă care și-a conturat, ulterior, un profil de demolator al Justiției (am numit-o pe Monica Macovei, actualmente europarlamentar și șefă a unui partid de buzunar), a reușit să promoveze niște legi ale Justiției în contradicție flagrantă cu Constituția abia adoptată. În baza acestor legi s-a consacrat dreptul Președintelui de a numi Procurorii-șefi ai Parchetelor la nivel national (Procurorul General de pe lângă Înalta Curte de Justiție, Procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție si Procurorul-șef al Direcției de Investigare a Criminalității Organizate și Terorismului).
Așa a fost posibilă numirea în funcția de șef al DNA a unei procuroare obscure, cu o pregătire îndoielnică și fără rezultate palpabil-concrete în carieră, pe numele ei Laura Codruta Kovesi, singurele merite invocate de „Președintele nostru” fiind tinerețea și profilul sportiv al acestei doamne, fostă jucătoare de baschet. Președintele-jucător Basescu s-a facut luntre și punte și a reușit performanța de a o menține pe această persoană nu mai puțin de 12 ani în functia de conducere a parchetului la nivel național, unde se regăsește și în prezent și de unde nu se lasă dusă nici măcar de decizia Curții Constituționale, prin care Președintele este somat să o revoce.
Stranie și de neînțeles este atitudinea actualului Președinte Klaus Iohannis care, deși a promis ca va fi un altfel de președinte decât Băsescu, a sfârșit prin a continua politica acestuia în domeniul Justiției… și nu numai.
Să revenim un pic la persoana fostului ministru Monica Macovei, întrucât opinia publică are dreptul să cunoască însușirile definitorii ale persoanei care a ocupat și ocupă încă importante funcții politice. Procuroare comunistă la Sectorul 2 al Capitalei, d-na Macovei a fost subiectul unui articol publicat în Evenimentul Zilei în anii 90, în care s-a scos la iveală un document care ar fi trebui să fie devastator pentru orice procuror. Este vorba despre un formular al unui mandat de arestare preventivă semnat în alb de către zisa procuroare. Deci domnia-sa nu se ostenea să analizeze și să aprobe propunerile de arestare preventivă înaintate de organele de cercetare penală, ci punea la dispoziția acestora formulare în alb, semnate de ea însăși (Pe vremea aceea, procurorii puteau dispune arestarea preventivă până la 30 de zile). Dincolo de monstruozitatea gestului, fapta d-nei procuror întrunea elementele constitutive ale mai multor infracțiuni. N-a fost pedepsită pentru asta niciodată – ba dimpotrivă!
Imediat după evenimentele din 13-15 iunie 1990, aceeași procuroare s-a aflat la Măgurele, unde fuseseră deținuți, fără nici o formă legală, câteva sute de protestatari și supuși unui tratament mai mult decât brutal. Indiferent cum justifică domnia-sa această vizită, în calitate de procuror era obligată să sesizeze lipsa oricăror documente de arestare față de cei anchetați și să dispună imediat punerea lor în libertate – ceea ce nu a făcut, spre rușinea oricărui procuror care se respectă dar…spre binele carierei sale. Las la o parte faptul că prin prezența sa la Măgurele și acceptarea tratamentului la care erau supuși protestatarii a devenit complice la alte infracțiuni care fac obiectul unui dosar penal îngropat de colegii domniei sale.
Deci nici pentru asta nu a fost pedepsită – ba dimpotrivă!
Obligată să demisioneze din procuratură din cauza a zeci de dosare aflate în nelucrare, Monica Macovei devine peste noapte o aprigă apărătoare a drepturilor omului, find angajată imediat expert la APADHOR-CH, un ONG specializat în acest domeniu. În această calitate a vizitat în repetate rânduri penitenciarele din România.Un fost director al ANP povestea că fiecare vizită a „distinsei doamne consilier” era precedată de degustarea unei sticle de Johnnie Walker. A reușit să dezvolte o relație mai mult decât specială cu fostul Comisar European pentru Justitie Franco Frattini care, după ce nu a mai fost ministru în țara sa, a cooptat-o pe „vajnica luptătoare” ca expert al U.E. pentru o țară balcanică.
Realizările acestei doamne sunt, ce-i drept, numeroase – însă majoritatea, dacă nu toate, în detrimentul Justiției și al României și în special emise din calitatea de europarlamentar.
***
Revenind la actualitate, mă simt obligat să remarc prestația de adevărat profesionist al dreptului, a actualului Ministru al Jusțitiei, Tudorel Toader, singurul care, în 15 ani de la adoptarea Constituției, a înțeles că e de datoria sa să repună în drepturi prevederile constituționale și să elimine amestecul politicului în numirea procurorilor. În acest context, a nu se uita trocul ordinar făcut de Primul Ministru Victor Viorel Ponta si fostul Presedinte Traian Băsescu care, în 2014, și-au împarțit portofoliile în numirea procurorilor-șefi, după ce au înlăturat-o elegant pe doamna Mona Pivniceru din fincția de Ministru al Justitiei.
Oricât scandal ar face „strada”, demersurile domnului ministru Tudorel Toader au fost confirmate de către Curtea Constituțională prin mai multe decizii – ultima fiind cea care îl obligă pe Președintele Iohannis sa o demită pe șefa DNA, autoare a unor gafe memorabile și complice, dacă nu principalul instigator la o serie de abuzuri ale unor procurori din directa subordine.
Sper că Ministrul Justiției nu se va opri aici si va merge pana la capăt în a-i repune pe domnii procurori în poziția (de altfel, cât se poate de onorantă!) conferită de Constituție – aceea de avocați ai statului, egali cu avocații părților, cu un statut cu totul diferit de cel cuvenit judecătorilor, singurii îndreptățiți să înfăptuiască Justiția în România.
Despre rolul si menirea procurorilor într-un stat de drept vom discuta cu următoarea ocazie.
3 comentarii. Leave new
Mi se pare un comentariu foarte pertinent iar concluzia că toate partidele sunt o apă şi un pământ mi se pare firească. Nici eu nu sunt adeptul niciunui partid şi ca orice român aş dori linişte socială, demnitate, şi înţelegere totală acolo sus . Nu sunt în măsura de a da sfaturi dar de la sine înţeles este faptul că lucrurile în ţară ar fi mers mult mai bine dacă ar fi continuat ceea ce s-a numit USL pt. că şi unii şi alţii erau atenţi şi cum se spune cu „ochii pe butelie” dar orgoliile de ordin personal au făcut ca Băsescu să-i învingă pe cei 2 mari protagonişti stârnind zâzanie. Iohannis a continuat din păcate conducerea unui „stat mafiot” creat de predecesorul său preluând pe şefa DNA ca moştenire, ea fiind un produs al politicii macoviste şi de care este foarte greu să scape , poate chiar din motive personale ce se vehiculează în presă.. Ce este de făcut ?! Respectarea legii este singura şansă pt. Romania .
In masura in care tara nu va deveni in rai al infractorilor.O schimbare in justitie era necesara ,dar de aici si pana a sari calul nu este decat un pas.Si astfel prin anumite schimbari sa fie favorizati anumiti politicieni.
Cam de prea multi ani ,n-i se baga pe gat’ justitia cu grandoarea si handicapurile pe care le are si le interpreteaza fiecare dupa interese si simpatii.Despre starea obiectiva a natiunii am cam uitat sa vorbim.Ma gandesc in primul rand la situatia economica a cetateanului,la perspectivele de viitor ale acestuia,in general la ,tonusul moral’ al oamenilor.Pierdem cam mult timp din viata fratilor! Senzationalul nu tine loc de bunastare.Ne-au ,conditionat’ sa focalizam mai mult spre tot felul de fantasme si sa nu observam realitatea cruda.